Cine e seful ? la gradi, mai ales

Cred ca ne confruntam cu aceasta problema in relatia cu baiatul nostru. Are 4 ani, e genul de copil istet, activ, caruia ii place teribil sa socializeze, sa vorbeasca cu alti copii si mai ales adulti. Dar asta atata timp cat unul din noi e in zona.
Acasa e de cele mai multe ori cooperant la rugamintile noastre (de genul "hai sa" spalam manute, aranjam jucarii, chiar si spalat geamuri impreuna ...), in limitele unui copil de varsta lui.
In parc, in general incearca intai sa socializeze cu copiii, dar de cele mai multe ori reuseste sa o faca mai bine cu parintii.
Nici prin gand nu ne trecea ca nu se va adapta relativ repede la gradinita. Dar iata ca suntem deja de 2 luni de cand in momentul in care intram pe holul gradinitei incepe sa planga, refuza total sa coopereze in clasa, nu se joaca nici cu copiii. A zapacit-o de tot pe educatoare, care dupa 3 ore cu Mihai e epuizata de tot, a zapacit si restul copiilor care inca incearca sa-l consoleze in cele 3 ore cat sta acolo ca mami/tati vin dupa el. El pur si simplu refuza, parca are o perdea pe ochi si dopuri in urechi, nu vede nu aude, plange si refuza total orice cooperare.
Sincer, pana acum am tot zis ca e bariera de limba, gradinita e evident in franceza, acasa vorbim romana, dar ne-am dat seama ca daca vrea comunica bine in franceza, iar de inteles ce i se cere intelege sigur. Si in plus, toata clasa e internationala, are colegi japonezi, englezi, italieni, polonezi ... mai are si o colega romanca pe care o refuza si nici macar cu ea nu se joaca ...
Si de cate ori educatoarea ii cheama - el fuge, ii roaga sa adune jucariile - el le arunca, ii cheama in locul de joaca - el fuge in alt loc ... si dupa el mai incearca si altii.
Cand il intreb dece nu se joaca cu ceilalti copii, pentru ca prefera sa se duca la educatoare, imi zice ca de dorul nostru. Si ca de dor nu vrea sa se joace cu copiii, cauta o educatoare, suplinitoare si se lipeste de ea. Evident ca te inmoaie instant asa declaratie ...
Pana acum l-am asigurat mereu ca il iubim, ca suntem aproape de el. I-am dat exemplul cu serviciul, ca asa cum noi ne ducem la munca, la fel e gradinita munca lui, doar ca el trebuie sa se joace acolo. Il asiguram in fiecare zi de nenumarate ori ca il iubim, ca nu-l uita nimeni la gradi (desi nu l-am uitat niciodata nicaieri ca sa aiba vreo astfel de frica), ii explicam ca si noi ne ducem la munca si daca suntem mai prost dispusi, bolnavi sau mai stiu eu ce ... pare ca pe loc intelege si a doua zi iar o luam de la capat....

Am inceput si recompensele cu fete zambitoare cand nu plange si asculta de educatoare si cu fete triste cand doamna se plange de el ... si acu peretele e plin de fete triste. Pare ca seara intelege ca ne supara si ca suntem nefericiti, dimineata pana la gradi e ok ... totul pana la ramasul singur printre ceilalti copii.
Am incercat si cu "mituirea" ca ii cumpar o anumita jucarie daca il lauda doamna intr-o zi, desi stiu clar ca nu e o politica buna, dar sincer ma simteam deja ca nu mai am idei.

Dar discutia de azi avuta de sotul meu cu educatoarea, care a fost mult mai rabdatoare decat imi puteam imagina ... i-a zis ca e istet, prinde repede, ce-i place face si fain si repede (desene, colorat), dar in rest ii pune parul pe moate facand invers decat restul (faze de genul dat cu picioarele in colu de gunoi, fugitul din clasa ...). Si ea desi e dulce si cred ca are niste ani de experienta, nu cred ca a intalnit unul asa catar si mai ales asa lipicios de parinti la varsta lui, ca in Belgia copiii sunt de mici la cresa, gradi, de pana intr-un an si sunt invatati cu sistemul, doar al meu nu e.

Si desi suntem genul de parinti AP, sunt la limita ideilor si a bunavointei si deja ne bate gandul sa incercam cu "armata". Sa-i luam cate o jucarie (mai ales trenuletele thomas care sunt mult prea iubite) in fiecare zi in care e neascultator.
Nu mai am idei "pozitive", nu mai stiu cum sa negociez si nici nu vreau sa-l vad pe termen lung cum se chinuie si cum ajunge detestatul clasei ... nu-i deloc o pozitie usoara pentru un copil.

Va rog, mamici care ati trecut prin ce trecem noi, sau chiar daca nu, dar aveti un sfat, ajutati-ma. Si iertati-ma ca m-am latit ca o placinta, dar am vrut sa aveti o imagine cat mai completa a "planului de batalie" :)

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> In sufletul meu

CristinaGoji spune:

Eu zic ca recompensele, mituirea sau pedepsele POATE vor ameliora simptomele, dar nici intr-un caz nu vor inlatura cauza. Copilul isi va refula durerea/tristetea, iar urmarile pot fi imprevizibile, si nu in sens bun. Eu zic sa continuati cu ideile AP, sa-i fiti alaturi, sa-i acceptati tristetea si frustrarile, iar cand se va simti acceptat, cu bune si cu rele, va renunta singur la comportamentul dificil de suportat pentru voi/educatoare, etc.

Mami de Daria (21.04.2008) si Vladic (17.10.2006)
Vladic
Daria

"We do not stop playing because we grow old; we grow old because we stop playing."

Author unknown

ralu_t spune:

comportamentul lui de la gradi este un protest. trebuie inteles ca atare. cata vreme copilul protesteaza e de bine, grav ar fi, ca prin pedepse si alte mijloace sa renunte la proteste doar pentru ca "strigatul" lui nu e auzit de nimeni. si atunci la ce bun sa mai protestezi, urlii, zbati, cata vreme nu te "aude" nimeni. incurajati-l sa-si exprime singur temerile, la 4 ani ar trebui sa fie in stare sa spuna. ca nu-i place acolo pt ca.... in principiu pentru ca nu e cu voi, sau orice are el de zis, si incurajat ca n-are de ce se teme. incercati sa-i dati o jucarie de acasa in care mami pune multi pupici si cand are nevoie, cand simte lipsa voastra, sa ia pupicii de la ursuletul/trenuletul preferat, de acolo de unde i-a pus mami. puteti chiar atasa de jucarie o poza cu voi ca familie, si sa ii arati ca ai si tu o poza identica la tine, ca si tie iti este foarte dor de el in timpul zilei la birou, si ca si tu ai nevoie sa te uiti la poza din cand in cand. si multa multa rabdare, multe incurajari, chiar daca pare ca sunt in van, nu sunt, si el recepteaza inconstient mesajul. in timp isi vor indeplini rolul. stiu ca esti epuizata si in pana de idei dar inainte de a recurge la orice alte mijloace, trebuie sa intelegi mesajul pe care-l transmiti. orice amenintare sau pedeapsa echivaleaza cu: " daca sunt sincer si imi exprim nemultumirile, nu hnumai ca nu sunt inteles si acceptat, dar sunt si lezat de cei care ar trebui sa ma inteleaga, deci nu e o treaba buna cu sinceritatea" . cu mituirea, e tot pe acolo. si nu cred ca sunt mesajele pe care vrei sa le transmiti fiindca nu vrei un copil dresat ci unul intelegator. vorbiti cu el, pune tu in cuvinte orice iti trece prin cap ca ar putea fi in mintea lui ca teama, si apoi combate-o cu reasigurari. poate la un moment dat spune si el. pune-l sa deseneze, daca vrea, o imagine de la gradi, si sa ti-o "povesteasca". poate asa reuseste sa explice mai multe si tu sa intelegi ce se petrece. este singura cale. nu te supara pe el ca nu iese din prima. renuntati la fete vesele si triste fiindca lui ii amintesc mai degraba de "esecul" personal in a se adapta, si cu acordul educatoarei incercati o vreme sa nu mai faceti caz de comportamentul lui. el incearca sa atraga atentia si ...reuseste. asta neinsemnand indiferenta, fiindca si educatoarea trebuie sa il asgure in timpul zilei ca voi va ganditi la el, ca abia asteptati sa veniti dupa el, si voi acasa sa continuati cu explicatiile. sa stie clar ca il intelegeti, intelegeti drama, nu va e indiferent, dar ca din nefericire nu exista alternativa. si mereu plusat pe partile bune de la gradi: "ai cu cine te juca x ore, iti dai seama?, noi in parc nu stam niciodata atat, cu noi oricum stai restul zilei, noi nu avem jucariile x acasa, ca daca se joaca frumos, nici nu va simti cat de repede trece timpul, in schimb daca sta si plange, o sa treaca tare greu etc" Iar daca nimic nu da rezultate, incercati, daca se poate, sa renuntat la gradi o vreme, cateva luni, si sa reluati iar demersul dupa ceva timp.

ralu- de bebe albastru
tudor 15.05.2008
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=72e131407d80530203c592" target="_blank">montaj tudor
i believe in miracles...povestea noastra

Alizee spune:

Desi fetita mea este ceva mai mare decat baietelul tau ( aproape 6 ani ), aceeasi "lupta" am dus si noi cu ea. Inca ii este dificil sa se adapteze la noul mediu. Eu am discutat cu psiholoaga gradinitei, cu educatoarele, cu directoarea si, in fiecare zi, cu copilul meu. Este o munca de lunga durata, care necesita rabdare dusa pana dincolo de limite, dar asta este situatia. Sunt copii mai atasati de parinti, care accepta mai greu prezenta strainilor. Trebuie sa privim in perspectiva evolutia copilului si sa ne inarmam cu rabdare.
Nu stiu daca va da vreun rezultat metoda cu fete zambitoare sau triste. La mine, a dat roade interzicerea desenelor animate, lipsa povestii dinainte de culcare, atunci cand nu era cuminte la gradinita.
Au trecut 2 luni, si de-abia acum a inceput sa fie mai ascultatoare cu educatoarele. Pana acum, le spunea ca nu asculta de ele pt ca sunt niste straine, si ea nu baga strainii in seama. Astea sunt invatamintele mele, dar i-am explicat ca straini sunt oamenii de pe strada, nu doamnele educatoare care sunt acolo pt a-i invata sa scrie, sa deseneze, sa coloreze, sa picteze, poezii.


allinta

http://www.petitieonline.ro/petitie-p61234041.html

happiness spune:

Iti inteleg foarte bine ingrijorarea si cred ca esti o mama buna,desi poate te-ai indoit de asta,tocmai pentru ca incerci,explorezi,intrebi si cauti solutii.Eu nu am trecut prin disperarea asta ,dar pot sa spun ca nu sunt de acord nici cu severitatea exagerata,dar nici cu toleranta fara limite.Daca i se explica de nenumarate ori,daca e asigurat ca e iubit,daca educatoarea incearca si totusi nu reuseste, atunci exista clar o problema care tine de incapatanare,poate,sau cine stie poate si din cauza inconsecventei voastre.Parerea mea este ca un copil trebuie iubit,alintat,rasplatit,tratat foarte bine,dar trebuie si el sa aiba niste limite.Eu ii permit fetitei mele aproape orice,faca cam ce vrea ea,rar mai spun "Nu"in fata vreunei dorinte de-a ei,dar asta pentru ca nici nu cere lucruri nerezonabile,nici nu depaseste limita.Stie ce trebuie sa faca ,si de mica am obisnuit-o cu sistemul"super nanny",care la ea a mers perfect.Fete vesele sau abtibilduri pentru comportament bun,lauda,incurajare,dar si pedeapsa cand gresea.In functie de greseala,ori cateva minute in coltul de pedeapsa(celebrul time-out),ori cateva minute fara televizor sau calculator.Nicio pedeapsa nu a depasit o zi,nu as fi rezistat eu,dar au mers de minune.Ura time-out-ul,ar fi facut orice sa nu o pedepsesc asa.Alt lucru care mergea la ea foarte bine era cand o avertizam ca o spun doamnei educatoare sau antrenorului de la dans,la care tinea foarte tare.Imediat isi revenea si era ok.Cred ca poti incerca sa faci grafic pe zile,cu comportamente dorite de tine(de ex-nu plange cand pleaca parintii,papa tot,strange jucariile etc)si sa primeasca bulinuta/steluta/fata vesela daca a atins comportamentul dorit.Fata trista,bulinuta neagra sau luata o steluta daca nu face ce trebuie.Fara bataie,fara cearta,fara amenintari nepuse in practica,cu rabdare si consecventa sunt sigura ca ceva va functiona si la copilutul tau.Acum ,ca e deja la clasa I,singura pedeapsa pe care am aplicat-o recent la fetita mea a fost sa nu vorbesc cu ea 20 minute,si crede-ma ca a suferit ,caci noi de obicei comunicam foarte mult si vorbim mereu cate in luna si in stele.

anca_a spune:

Happiness, faine idei.
Si cartea www.comportamentcanin.ro/rezumat.pdf" target="_blank">asta e foarte buna. Ai citit-o? Ti-o recomand cu caldura, in special capitolul VI.

2: "cei care nu respecta legile merita orice li se intampla."
3: "legile ne sunt date de sus dintr-un motiv pe care poate nu il intelegem, dar avem datoria de a le respecta."

accept92 spune:

Eu nu sunt deloc o 'admiratoare' a AP-ului dar stiu ca inconsecventa este foarte bulversanta pentru un copil (si cred ca aici exista unanimitate de opinii). Deci daca ati pornit pe acest drum cred ca in spiritul consecventei trebuie sa cauti solutii mentinandu-te in aceiasi zona. Spunea allinta ca "sunt copii mai atasati de parinti", sper sa nu vorbesc aiurea dar din putinul pe care il stiu despre subiect asta e esenta AP-ului si trebuie sa va asumati consecintele. Stiu ca ai prefera sa gasesti idei despre ce sa faci si nu despre ce sa nu faci, dar cred ca ar fi foarte derutant pentru un copil sa fiu 4 ani un parinte AP si brusc "sa incerc cu "aramata"".

accept92 spune:

Ati trecut printr-o perioada de acomodare in care sa petreceti timp impreuna la gradinita? Cred ca pentru un copil crescut AP este o etapa obligatorie.

CristinaGoji spune:

Unde erai amu cinci ani, cand mi-am luat eu catelul! Poate reuseam sa fac om din el! Acum cred ca e prea tarziu!

Mami de Daria (21.04.2008) si Vladic (17.10.2006)
Vladic
Daria

"We do not stop playing because we grow old; we grow old because we stop playing."

Author unknown

happiness spune:

Nu am inteles foarte bine faza cu catelul...Eu ii dadeam un sfat mamicii care a cerut acest sfat,nu accept bataia de joc ,chiar nu e cazul.

anca_a spune:

Nu stiu unde eram eu, dar sfaturi ca cele ale lui happiness gaseai cu siguranta pe forum si atunci...eu ce sa-ti fac daca n-ai stiut unde sa le cauti...

2: "cei care nu respecta legile merita orice li se intampla."
3: "legile ne sunt date de sus dintr-un motiv pe care poate nu il intelegem, dar avem datoria de a le respecta."