Obiect de atasament
Raspunsuri - Pagina 2
AVoogt spune:
Si noi avem aceeasi "problema" numai ca in loc de bluzita il are pe Pino pe care il ea peste tot ..
Nu stiu cum o sa scapam de suptul degetului ,a mai facut si bataturi
am incercat orice stiam si am auzit...nimic nu merge.
Degetul mare il suge cu degetul aratator il invarte coada lui Pino la nas tinandu-l cu ambele maini.
Fiindca nu este dintr-un material plusat la spalat se face urat rau cu timpul, asa ca pana acum i-am luat vreo 4 si ea ii iubeste pe toti , are momente cand ii ea pe toti in brate apoi ramane cu cel nou ...cand unul se murdareste mi-l da sa-l spal,zice ca este murdar si trebuie sa faca baita 
De suzeta nu a fost deloc incantata a renuntat la 5 luni cand a descoperit suptul degetului si pe... Pino.
de
AVoogt
cristoiu spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui OanaRusu Mie mi s-a spus ca suptul degetului nu deformeaza dantura - dantura de lapte nu e dantura definitiva, stiu pe cineva care si-a supt degetul pana la 5 ani si are o dantura (natural ) superba. |
Eu am exemplul prietenei mele, a carei fetita si-a deformat palatinul sugind degetul, in asemenea hal incit nu se mai poate face nimic pentru dantura ei.
Sasandbm spune:
Va multumesc tuturor pt raspunsuri!
Intr-adevar, deformarea palatinului este o problema si este un proces ireversibil ...Repet, daca nu ar suge degetul chiar nu m-ar deranja....mai vedem cum facem si ce facem...Ideea mea este sa i-o las pe "nani" dar sa o conving sa nu mai suga degetul...
ralcat spune:
Si baiatul meu are o mare iubire, un ursulet bleu de plus, pe care-l cheama Cutzu Ham. Si cu care se adoarme, se mananca, se negociaza inclusiv mersul la gradinita.
Si care ne-a ajutat inclusiv la renuntatul la suptul degetelului. Puiul meu isi sugea aratatorul mainii drepte, de avea coaja si ajunsese sa se deformeze un pic degetelul. Si ca si tine, eram foarte ingrijorati de riscul asupra danturii.
Si am tot incercat sa-i explicam, sa-i tot scoatem degetelul, pana cand ne-a ajutat Cutzu care nu-si suge degetul si nici nu-i plac baietii care o fac. La noi a durat cateva luni toata negocierea, ca al meu e catarutz incapatzanat...
Poate puteti incerca si voi, ca lui nani ii plac fetitele care o mangaie, sau o tin in brate cu ambele manute (ca sa-i ocupi ambele manute) si mai ales nu sug degetele. Poate cu ajutorul ei si cu muuuuulta rabdare si delicatete (ca daca esti prea transanta risti sa se acunde copilu pentru a-si putea suge linistita degetul) reusiti sa scapati de obiceiul acesta.
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> In sufletul meu
khrisu spune:
c. Donald Woods Winnicott sau despre psihanaliza obiectului tranzitional
Pediatru, cu licenta in biologie si medicina, Winnicott intreprinde o analiza indelungata, initial cu James Strachey si ulterior cu Joan Riviere, adepta a kleinismului. Psihanalist de adulti si copii, se spune ca ar fi consultat mai mult de saizeci de mii de pacienti: sugari, copii, parinti si bunici. A inceput prin a fi kleinian, a continuat propiindu-se de teoria si practica Annei Freud, pentru ca, pe parcursul carierei sale, sa isi elaboreze un sistem propriu de gandire si cercetare clinica. Winnicott obisnuia sa afirme ca nu exista copii, ci doar mama purtand in brate copilul. Cuplul mama-copil este indisolubil, avand o experienta de viata comuna. Eul copilului se va forma treptat, detasandu-se de mama dupa o suficienta perioada de dependenta, de maternaj, in care copilul si mama sunt indispensabili unul celuilalt. Orice perturbare in psihismul sau fizicul mamei, a cuplului, a vietii afecteaza si copilul, devenind sursa nevrozelor si psihozelor. Winnicott pare a pune accent pe pulsiunea libidinala, lasand deoparte agresivitatea, pe care nu o considera in nici un caz primara, ci dobandita ulterior, prin frustrari afective succesive.
Tot ceea ce contribuie la diada mama-copil sta la baza formarii sinelui (self) copilului, care poate deveni autentic sau fals. Pentru Winnicott, psihoza nu este esecul eului, ci al mediului, a capacitatii de maternaj a mamei, a capacitatii de holding (mentinere) si de containing (contine) a copilului. Copilul ajunge sa-si stapaneasca propriul eu atunci cand detine capacitatea de solitudine (sa stie sa faca ceea ce este util pentru el) si de a fi singur (sa poata fi singur fara a se crede parasit, pierdut, izolat), dar pentru aceasta este necesara o „mama suficient de buna”.
Winnicott isi desfasoara terapiile pe copii conform principiilor sale teoretice: analistul trebuie sa aiba capacitatea de continere, sa fie tolerant, sa confere spatiu tranzitional pentru ca pacientul (copilul) sa se poata desprinde, dobandind adevaratul sau self. Inventeaza si o tehnica de desen: squiggle – bazat pe ideea de spatiu tranzitional si manipularea obiectului, prin care schimbul de linii trasate de analist si de copil, succesiv, devine un locus intermediar prin care delimitarea dintre realitatea psihica si cea exterioara este mediata, si astfel mai usor tolerata.
In lucrarea Joc si realitate, adauga noi concepte teoriei sale: relatie primara, prima posesie, utilizarea (manipularea) obiectului, non-eu, aria tranzitionala de experienta, obiect tranzitional. Prima posesie si aria intermediara se situeaza intre subiectiv si ceea ce este perceput ca obiectiv. Fenomenele tranzitionale (sugerea degetului, adormirea cu pernuta in brate sau cu o jucarie etc) sunt un mod de aparare impotriva angoasei de separatie (angoasa de tip depresiv). Obiectul tranzitional este orice intra in posesia copilului, de care se ataseaza asa cum a fost primar atasat de mama: ursulet, papusa, colt de patura etc. Este obiectul rasfatat, consolator, care inlocuieste sanul matern, dar indirect, tinand loc de obiect intern, dar care nu se afla niciodata sub control magic (ca cel intern) sau in afara controlului (ca mama). Jocul nu are doar functie ludica, expresiva, de investitie, ci permite trecerea de la un spatiu la altul.
Prin urmare, Winnicott nu foloseste concepte teoretice pure, ci teoretizeaza practica sa cu copiii, incercand sa conserve „jocul” (fenomenul si spatiul tranzitional), sa stabileasca relatii reciproce, reflectari tip oglinda. El prefera erosul thanatosul, iubirea urii, mama tatalui, jocul si nu drama. Departe de parintele psihanalizei, Winnicott creaza tot o psihanaliza, chiar daca neglijeaza fantasmele scenei primitive, sexualitatea parentala, importanta legii, a oedipului. El ne apropie mai mult de pre-oedipianitate, etapa in care relatiile obiectale sunt in raport cu imagoul matern.
articolul intreg aici www.cabinetpsy.ro/psihanaliza-copilului-si-adolescentului/psihanaliza-copilului-si-adolescentului/primul-articol.html" target="_blank">http://www.cabinetpsy.ro/psihanaliza-copilului-si-adolescentului/psihanaliza-copilului-si-adolescentului/primul-articol.html
Nu m-as bucura deloc sa-l stiu pe unul din copiii mei ca trece printr-o faza din asta
... fi-miu mi-a cazut in patima "obiectului tranzitional", dupa ce am nascut-o pe sora-sa..nu am putut sta fara sa fac nimic si mai ales fara sa am remuscari...acu' suntem ok...
OanaRusu spune:
Interesant Khrisu 
Are si Paul mici atasamente, insa dc nu vrea sa adoarma singur (de ex) careva dintre mine si tata merge si sta cu el, nu are nevoie de mult timp, dar cand i-am refuzat asta (f rar dar s-a intamplat) a dormit rau si tot am sfarsit prin a sta o repriza peste noapte la el in camera. In principal, am preferat intotdeauna sa le ofer consolare desi am fost certata de multe ori ca-i prea cocolosesc - mi se pare firesc dc are nevoie de consolare sa-l iau in brate, chiar daca ii spun "imi pare rau ca suferi, dar asta e regula, nu se poate..." dc sunt nevoita sa-i refuz capriciul/toana/cererea.
Si totusi, Ana ia in brate si isi iubeste papusile, il ia pe frate-sau in brate - si el pe ea, si el grijeste uneori papusile asa cum fac eu cu Ana - fara sa aiba o jucarie preferata.
Oare e ok?
Hm.. cred ca pur si simplu asa sunt ei - toata grija mea e sa-i cresc iubitori si afectuosi
Oana, mami de Ana Maria (intr-o zi de 13... 13 iunie 2008) si Paul-Victor (ziua cea mai lunga: 21 iunie 2006)
Priveste partea buna a lucrurilor
khrisu spune:
Fiecare mamica ar trebui sa fie preocupata despre tipul de atasament pe care il dezvolta copilul ei... Sper din suflet ca ai mei copii sa fie "siguri atasati"..sa ajunga adulti echilibrati, autonomi ...
Tipuri de atasament la copil si adult
Central in teoria lui Bowlby este conceptul de comportament relativ la atasament ("śattachment behavior"ť), studiat apoi in profunzime de alti cercetatori cu ajutorul unei strategii de observare particulare dezvoltate de Mary Ainsworth (Ainsworth si altii, 1978; Main&Weston, 1982).
Un avantaj al focalizarii acestui tip de comportament consta in faptul ca el este usor de observat si cuantificat si ca, in acelasi timp, se poate acorda cu usurinta atentie atat comportamentelor ce releva cautarea proximitatii, cat si acelora ce releva opusul (evitarea proximitatii).
Mary Ainsworth, cel de-al doilea pionier al teoriei atasamentului, a elaborat bine cunoscutul experiment "śStrange Situation"ť prin care se pot observa modelele internalizate de reprezentare a atasamentului, formate deja la 1 an/1 an si jumatate. Aceasta procedura supune copilul la sapte situatii a cate trei minute, total 21 de minute, urmarind interactiunile, respectiv atitudinea dintre cei doi parteneri ai diadei, mama si copilul, in conditii de stres prin schimbare de mediu si in prezenta unei persoane nefamiliare copilului. Camera in care decurge experimentul este un mediu nou, straniu pentru copil si, in acelasi timp, este un mediu interesant, plin de jucarii, de noutati interesante de explorat.
Comportamentul copilului este cotat de cercetatori in faza de reuniune cu mama care l-a lasat 3 minute cu o persoana straina si a revenit, ca apoi sa il lase din nou singur pentru 3 minute, urmand sa revina mama dupa alte 3 minute. In acest experiment, atentia se concentreaza asupra comportamentului manifestat de copil in toate episoadele, pentru a vedea daca acesta se simte mai bine in prezenta mamei. In urma acestui experiment devenit clasic, se pot descrie urmatoarele tipuri de atasament:
1. Copilul atasat sigur: Este suparat cand mama pleaca lasandu-l in acest loc strain, dar la intoarcerea mamei cauta proximitatea ei si accepta confortul care i se ofera. De asemenea, poate fi putin afectat de plecarea mamei, dar la revenire ii adreseaza un zambet sau ii cauta privirea si se lasa mangaiat
2. Copilul cu atasament nesigur
- anxios-evitant: Este nesigur in explorare, se desprinde greu de mama, este rezervat si timid, la plecarea mamei se calmeaza greu, dupa reintalnire, desi se lasa luat in brate, pastreaza o mica bariera (fie o mana, un cot) intre corpul mamei si al sau fiind vigilent, conform experientelor anterioare.
- anxios-rezistent: Pare hiperkinetic, nu exploreaza mediul sau o face inconstant, la plecarea mamei este inconsolabil, iar la intoarcerea ei nu se lasa luat in brate, ci se zbate, se loveste incercand "śsa scape"ť, fuge departe, este rezistent la consolare dorind printr-o astfel de strategie sa transmita toata nefericirea acumulata, de teama ca nu este inteles corect in incercarile lui de a face fata stresului.
- ambivalent: Copilul este anxios dupa despartirea de mama; este afectat in timpul separarii; ambivalent, cand cauta si evita simultan contactul cu mama.
3. Copilul cu atasament dezorganizat: Exploreaza mediul haotic, fara scop. La plecarea mamei, se lasa consolat de persoane straine, prezinta un comportament adeziv sau indiferent, atat fata de straini, cat si fata de parinte, nu pare sa diferentieze persoanele familiare de cele straine sau pare indiferent fata de tot sau toate. Acesti copii se pare ca au o istorie in care nu s-au putut atasa de nici un adult semnificativ, fie prin absenta fizica a acestuia, fie ca nu era disponibil (boala, alcoolism, depresie), existand pentru acesti copii un risc extrem de inalt in personogeneza, cat si pentru psihopatologie sau o existenta marginala.
Mary Main extinde perspectiva teoriei atasamentului studiind istoria de viata a adultului cu referire la sistemul de atasament (figura principala si figurile secundare de atasament), incercand sa determine o corespondenta intre tipurile de atasament descrise in mica copilarie si comportamentele adultului posibil manifeste in intimitate, in cuplul cu partenerul de sex opus, dar mai ales in cele cu proprii copii. "śInterviul de Atasament al Adultului"ť (The Adult Attachment Interview, AAI), dezvoltat de Nancy Kaplan si Mary Main, cere individului sa reflecteze asupra relatiilor de atasament precoce si asupra experientelor acestuia in acest sens. Pe baza acestui interviu putem descrie urmatoarele tipuri de atasament la adult, corelate cu tipurile de atasament din mica copilarie si respectiv tipul de atasament care se poate dezvolta la copiii acestor adulti:
1. Adultul atasat autonom
- In copilarie a fost atasat sigur, a dobandit un grad de independenta, autonomizare, poate descrie coerent experientele proprii de atasament, chiar daca sunt dureroase. Este capabil de realizarea cu usurinta a proceselor de adaptare.
- Detasare, fiind increzator in unicitatea si forta cuplului si a capacitatilor fiecaruia de a reface echilibrul temporar pierdut. Poate descrie dificultati cu parintii, inclusiv traume sau abandon, dar isi mentine o inteleapta balanta in integrarea trecutului cu experientele sale actuale.
- In relatia cu copilul prezinta incredere in sine ce-i permite creativitate, flexibilitate in aceasta relatie. Calmeaza si reconforteaza partenerul (copilul etc.) intr-o relatie de placere impartasita, imprimand copilului un atasament sigur, iar partenerului adult, securizare.
...
articolul intreg aici http://psihiatru.pulsmedia.ro/article--x-Clinica,_simptomatologie-Influenta_stilului_de_atasament_in_structurarea_personalitatii_si_a_stilurilor_de_c--931.html
corinadana spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui cristoiu
Eu am exemplul prietenei mele, a carei fetita si-a deformat palatinul sugind degetul, in asemenea hal incit nu se mai poate face nimic pentru dantura ei. |
In ziua de azi ortodentistii fac miracole, greu de crezut ce zici tu acolo...
Don't throw with stones if you live in a glass house.
corina mama Ralucai
http://community.webshots.com/user/corinaraluca
cristoiu spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui corinadana
Nu vrei sa ii spui chestia asta si unei mamici disperate ca nu se mai poate face nimic pentru dantura fetei ei? Tu cine crezi ca i-a spus ca e ireparabil daca nu dentistii? Si chiar si atunci cind este reparabil, e teribil de greu si de costisitor, mai ales in ziua de azi. Verisoara-mea care si.a deformat dantura de la supt deget a purtat aparat pina la 20 de ani, in fiecare zi, dupa care aparat de noapte. Este dureros, este costisitor, e o pacoste si nu e de dorit. Krisu, foarte interesant articolul, multumim. In ziua de azi ortodentistii fac miracole, greu de crezut ce zici tu acolo... Don't throw with stones if you live in a glass house. corina mama Ralucai http://community.webshots.com/user/corinaraluca |