Prietenie intre 2 depresive
Raspunsuri - Pagina 5
nemora spune:
Nikole, deduc din tonul tau ca ai impresia ca am avut ceva light de vara. Dimpotriva.
Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)
Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.
ralu_t spune:
nemora, daca memoria nu ma inseala referitor la ce ai scris mai demult la un at subiect, terapia ta a fost un caz extrem de fericit,prin durata f scurta, neinsemnand nicicum ca a fost de vara, ci ca tu ai avut un EU suficient de puternic care sa faca fata interpretarilor ce au permis perlaborarea explicatiilor aduse de terapeut si au dezamorsat problema intr-un tip extrem de scurt pentru orice terapie, dar mai ales pt una analitica. de ce crezi ca e valabil pentru oricine? punctul de plecare in rezolvarea problemei, oricare ar fi calea aleasa, intre tine si o alta persoana, poate fi ca de la cer la pamant de diferita. eu personal am fost mereu o fire independenta, la extremis as putea spune, iar psihanaliza mea a durat 6 ani si peste 400 de ore ca sa simt ca am rezolvat problematicile majore si ca pot face fata de una singura pe viitor a celor care au ramas neatinse, fiindca e imposibil de sondat un inconstient la limita, pentru ca inconstientul nu are limite. pentru un depresiv, sau pentru tulburari care tin de un mod de organizare arhaic, e nevoie de o regresie extrem de profunda care se poate atinge, spun se poate, fiindca nu e o certitudine, in ani de zile de terapie. iar in ce priveste dependenta de ceilalti, ca sa nu intru in alte detalii, numai drumul la terapeut poate reprezenta un element atat de anxiogen, incat cel in cauza sa nu-i poata face fata sigur.
nu puteam judeca ce e in jurul nostru dintr-o perspectiva bazata pe o proiectie narcisica, my way or the high way. sunt multe cai si ce conteaza e pana la capat fericirea, asta cautam cu totii. si fiecare o obtine in felul lui propriu si se multumeste cu o doza mai mica sau mai mare. e laudabil ca tu poti sa fii atat de independenta, intelegi pretul dependentei si nu doresti sa-l platesti sau sa-l impui mai departe.si in consecinta gradul de confort pe care il resimti in propria-ti piele este unul ridicat. eu am vazut o buna intentie in abordarea ta, insa trebuie sa tii cont de faptul ca autoarea subiectului nu s-a plans de efectele negative pe care le are depresia mamei asupra ei si cum ar putea scapa de ele, desi nu ma indoiesc ca exista, insa cel putin in acest subiect nu a pus problema asa (poate a facut-o in alta parte, eu n-am citit decat subiectul asta...si imi cer scuze atunci )insa risti sa fii gresit inteleasa pentru ca tonul a fost un pic agresiv si de aici reactia fetelor. eu personal plec de la premisa ca omul isi spune singur ofurile si durerile in masura in care le are si si le accepta, isi doreste mai ales sa scape de ele. altfel mi se pare un abuz, ia-o cu ghilimelele de rigoare, sa incerci sa sugerezi ceva, chiar daca iti pare o evidenta, pentru ca nu poti stii niciodata ce grad de toleranta are celalalt si ce rezistente intra in joc, care fac mai degraba rau decat bine. si asta e in general, nu se refera cu precadere la cazul de fata.
revenind la problema expusa aici, si imi cer scuze ca nu am inceput cu asta, carolina trebuie mai intai sa astepti efectele. nu poate prezice nimeni (si ar fi o hazardare) ce efect poate avea relatia apropiata asupra celor doua. se poate ca relatia sa nu produca nicio schimbare, in bine sau in rau, dumnezeu stie cu ce vine fiecare in relatia respectiva ca problematici si ce schimburi au loc in ea. se poate ca cele doua sa se simta intelese fiecare de cealalta si sa fie un plus, sa nu mai simta nevoia sa incarce pe altcineva cu asta, la baza existand conceptul terapiei de grup, unde lumea cu aceeasi problema vine si se deschide cu tot sufletul fiindca nu se simte judecat si blamat, ci inteles si acceptat. ce lipseste din tabloul asta totusi, este mintea limpede a cuiva din afara, care sa nu aiba aceasta problema si sa poata mentine un grad adecvat de realitate in dezbatere-in terapiile de grup este fie un terapeut,fie o persoana care a trecut prin aceeasi problema si a reusit sa o rezolve.
in principiu sunt sanse mai mari de a merge rau, in sensul ca se pot incarca pe un fond destul de instabil una cu problemele celeilalte, si sa nu aiba unde deversa tot acest continut, in timp ce ele abia pot face fata propriilor drame. oricum, la varsta lor, o terapie profunda care merge pe rezolvarea cauzei, este putin probabila, una suportiva, de orice natura ar fi ea, este ideala. in masura in care mama ta , si de ce nu si soacra, ar fi dispuse sa inceapa asa ceva, iar voi sa le puteti sustine financiar, daca ele nu reusesc, efectele pozitive s-ar simti. si nu te astepta sa vina de la ele ideea, fiindca apartin unei alte lumi, alte culturi, in care terapia si psihologii au fost mereu desconsiderati, de unde rezulta inutilitatea unui asemenea demers. mult curaj
ralu-
de bebe albastru
tudor 
15.05.2008
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=72e131407d80530203c592" target="_blank">montaj tudor
i believe in miracles...povestea noastra 
mihaela_80 spune:
Ralu_t, 
Cam asta voiam si eu sa scriu, dar tu ai explicat mai bine.
gaba-rema spune:
mai e un aspect: e lucru rar ca () cuscrele sa se inteleaga bine.
asa ca ... apropierea dintre ele pare sa fie de bine 
nemora spune:
Ralu_t, ai perfecta dreptate. altceva nu am de zis. sper doar in mai multa lume ca tine.
Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)
Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.
carolinah spune:
Wow, ladies, la ce s-a ajuns cat timp am fost in concediu!!!
Multumesc celor ce mi-au raspuns, deduc din toata discutia ca este mai degraba bine ca se au una pe alta, ca asta era intrebarea, si rog moderatorii sa inchida subiectul.
gaba-rema spune:
caro, sper ca mama si soacra sa fie bine
sanatate tie si familiei
le salut si pe fetele care intra pep aici
Un an nou senin tuturor