Mamici,gravide,aspirante dupa pierderi de ingeri17

szivarvany spune:

Ninia, cunosc extrem de bine ce simti. Eu am fost posesoarea unui chist dermoid de 8 cm care a cuprins tot ovarul drept. Am asteptat cei doi ani in care am facut tratamente, am mers luna de luna la medic si aveam doar ganduri negre. Sa stii ca minuni exista si ti se va intampla si tie Ai sa vezi

Danangie, o imbratisarea mare pentru tine si numai urari de bine, sa rezisti la cei doi energici, sa treaca timpul sa creasca mai mari si sa intrati in ritm si armonie Doar sa ai grija si de tine

Pup si eu toata trupa

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

Eseea spune:

exact asa gandesc si eu! Ce coincidenta!

Ninia, 5 ani mi-au trebuit sa am primul copil, tot asa 2 sarcini pierdute.....dar acum, chiar daca suna ciudat si amar ce spun, imi dau seama ca asa a fost sa fie...daca nu era asa, nu aveam acum ACESTI 2 copii. Iar fara ei, asa cum sunt ACUM< nu-mi pot inchipui viata. Nu pot "viziona" alti copii in viata mea. Chiar daca ar fi fost tot ai mei. Atunci am plans de am inebunit dar cand au parut minunile mele mici mi-am dat seama ca Minunile astea trebuiau sa apara in viata mea si nu altele.

stiu ca acum nu vezi capatul tunelului dar, atunci cand minunea ta va veni, iti vei da seama ca EA trebuia sa vina, si nu alta. Ei bine, daca vei reflecta la toate astea, s-ar putea sa-ti schimbi putin viziunea si sa mai si zambesti din cand in cand....Stiu perfect cum e ACOLO< acolo unde esti tu acum...:(. Dar, intr-o zi, viata ta se va schimba. Urmareste schimbarea, ea va veni.

Mami de fetita si de baietel

danangie spune:

DARIA multumesc de cuvinte.....hm... grija de mine nu pot sa mai am......sincer cu toata rusinea va spun ca arat ca un gunoi.....dus fac o data pe sapt....baie in cada o data pe lunadar si atunci nu o pot numi baie....unghiile imi sunt neuniforme...pielita imi ajunge la genunchi.....pe cap pa spal o data la vreo 10 zile...mereu am parul in coada de cal....de machiat...ohoo nici nu mai stiu de cand.....de pensat rar tare....de nu mai am o forma a sprancenelor...pedicura?? mai bine nu ma gandesc ca acusi se fac 2 ani ca nu am mai fost la pedicura....am intrat din pacate intr-o depresie atat de puternica , incat imi este frica de mine....am cateodata niste reactii...ca ma sperii si eu.....plang non-stop.....aseara Alin m-a dezamagit atat de tare ca nu reusesc sa-mi mai revin si de asta plang incontinuu........ieri dupa amiaza cum n u mai era chip sa stau in casa cu Alessio ca era efectiv turbat de plictiseala.....am profitat de un moment ca nu mai ploua si am plecat la apart cel nou.singura.Mi-am luat copii si am iesit din casa. Cum Alin era acolo cu un baiat care ne ajuta la varuit,etc......am zis sa merg acolo.Chiar daca nu e un loc tocmai bun ptr un copil dar decat sa stau aici am zis sa merg acolo.Si mare mi-a fost mirarea sa vad RITMUL de lucru la alin si acel baiat. Baa frate parca stateau la crosetat. Am ramas uimita sa il vad pe Alin cum acoperea tocurile usilor cu hartie de aia speciala ca sa nu se murdareasca tocurile de la var. Cu o asa incetineala.....de ma luase arsura la stomac. Si acel baiat sa vezi cum acoperea gaurile de prin pereti de parca picta!! Ei bine...cand am plecat de acolo....nu am rezistat sa-i spun acest lucru lui Alin.si bai frate s-a suparat!! Si stiti ce mi-a zis? CA CE? TU TE-AI RUPT ACASA CU COPIII!! Va dati seama??? Va dati seama cat este de inconstient cum sa ai in grija 2 copii??? Sa fii singur acasa cu ei, sa le dai sa manance, sa le faci baie la amandoi! Ca asa fac eu! El cand ajunge acasa, copiii sunt spalati, schimbati, mancati, mancare facuta si ptr noi si pe deasupra mai asez si lucrurile prin casa, mai pun la spalat, mai intind rufele, incerc sa ma mai joc cumva si cu Ale si ii si adorm.....aici stresul mareeee, ca atunci cand ii adorm imi ia 2 ore cacacioase pana reusesc sa-i adorm! Ca acu' atipeste unul acu' se trezeste altul.Stie el ce e aia sa faci noapte alba uitandu-te la calc sa vezi daca Ale se trezeste cumva in timp ce-i dau sa manance lui Mattia? Sau cand stau cu urechile ciulite sa il aud pe Mattia daca plange in timp ce-i dau sa manance lui Ale.....sau il am in brate pe Mattia si deodata se trezeste Ale...pune-l Mattia in patut si fugi repede la Ale sai dau apa si sa incerc sa-l adorm la loc...si pe urma fugi repede in sufrageri la Mattia ca a inceput sa planga!! Uitati cum imi petrec eu ziua!! Si el imi zice ca ce m-am rupt de treaba acasa!!!! Nu-mi vine sa cred si de asta sunt depresa de nu reusesc sa imi mai revin din dezamagire!!! Dar vine si randul meu!!! Vor termina de varuit in cateva zile si va trebui sa fac curatenie.Atunci tataie sa-l vad pe Alin cum va face cu 2 copii! Ca daunzai am intrat sa fac un dus si nu trecusera nici 7 minute!! Ca ma uitasem la ceas si numai ce-l aud pe alin ca urla! am iesit intr-un suflet din baie si-l intreb ca de ce a tipat. Zambind imi zice: pai plangeau amandoi odata! Va dati seama?? Va dati seama ce fel de sot am eu?? nu mai reusesc sa-mi revin din dezamageala.el nu rezista 7 minute si are pretentii ca eu sa rezist 12 ore si mai si crede ca stau cu mana-n cur. Scuzati-ma de cuvant.....plec....scuzati-ma de mesajul asta , dar am nevoie de ajutor....simt ca o iau razna.....simt ca-mi ies creierii...NINIA iarta-ma daca intr-un fel mesajul meu te raneste.....stii de ce iti zic asta? Ptr ca am frica sa nu fiu codamnata...... ca am vrut copii si acu' stau si ma plang.....dar nu e asa.....nu stiu poate hormonii mei au luat-o razna...ce ma fac?

S-a mai nascut o stea: ALESSIO MICHELE! (07/06/2008)
A doua minune din viata mea: MATTIA GABRIEL! (21/10/2009)

Idaira spune:

ninia

ma proiectez in tine si -mi aduc aminte ce simteam si nimic,dar absolut nimic nu ma consola....fiecare persoana e unica si nu stiu daca experienta vreuneia dintre noi se va reflecta si in cazul tau,insa,nu trebuie sa te lasi invinsa,asta e cel mai important!!! sa nu te lasi batuta si sa ai incredere intotdeuna in insinctele tale! daca crezi ca e vreo probl de sanatate,cauta-te fara oprire pina gasesti cauza..uite,mie mi-au descoprit o mutatie genetica,cev asemanator are si mcrissa si cu trat corespunzator mi-am atins telul,gaza mea are acusi 11 luni...

te imbratisez si sper sa te simti un picutz mai animata!!!



Carla
Povestea Carlei

szivarvany spune:

Danangie, imi pare tare, tare rau pentru felul in care simti. Insa iti tin companie in butoi.Sper din suflet sa fii fericita ca meriti din plin, sa gaesti liniste si intelegere sa-ti poti creste si educa baietii si mai mult ca sigur totul va fi bine cand va mutati !
Te rog eu sa nu te mai necajesti, barbtii sunt atat de kko (respecte pentru cei ce fac exceptie) incat chiar nu merita niciun neuron ars de nervi pentru ei, chiar daca doare. Nu baga de seama.

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

Ninia81 spune:

La multi ani de Sf.Nicolae!

Dana, nu stiu ce sa zic...te cred ca este foarte greu sa cresti 2 copii singura! Sotul tau ar trebui sa vada cat de greu iti este si sa te sprijine. Vorbeste cu el si fa-l sa inteleaga ca trebuie sa cresti impreuna copiii!

Visul nostru

alinushca spune:

Dana, cred ca la capitolul asta toti barbatii sunt la fel. Sau ma insel fetelor? Nu au toti senzatia ca sa cresti copii e doar fun and games iar munca lor e cu adevarat importanta si dificila ? Si sotul meu sufera adesea de complexul-omului-care-munceste-spre-deosebire-de-mine-care-stau-acasa ! Si asta fara sa mai fie si un proces atat de dificil ca pregatirea unei noi case la mijloc !
Nici nu as spune ca are legatura cu faptul ca e barbat . Pur si simplu cand oricare dintre noi depunde niste eforturi, vrea sa ii fie recunoscute. Cel mai probabil sotul tau s-a simtit putin minimalizat in efortul lui, in momentul in care tu i-ai zis ca lucreaza cu viteza melcului. Si atunci nu a facut decat sa se apere prin ce ti-a zis. Dar sincer, nu cred ca nu realizeaza de fapt si de drept cat de greu iti este tie zi de zi. Vorba ta, urmeaza niste zile in care va trebui sa se descurce el singur cu copiii si o sa poata simti pe pielea lui cum e. Asta daca nu o sa ii faci tu munca mult mai usoara pregatindu-i tot ce va avea nevoie si lasandu-i totul la indemana . Ceea ce probabil ca vei face, nu ?
Sper sa terminati cat mai repede si sa va curatati de emotiile astea negative ca se apropie sarbatorile

simonia spune:

danangie, te invidiez pentru copii, pentru sot, NU!
dar "ca sa moara si capra vecinului" al meu-sau eu, suntem pe cale de a ceda.
el spune ca s-a saturat de incercari si "programari" , ca nu mai vrea sa treaca prin experienta traumatizanta a sarcinii pierdute si eu de asemenea.
luna aceasta as vrea sa fac IA. nu stiu daca vom ajunge. am mai plecat odata la drum, dar ne-am pierdut.
daca renunt acum, am sa renunt si la ideea de cuplu.
m-am saturat de esecuri, de numarat pana la 29, si-mi este frica de ziua de maine cand nu mai pot face nimic .
maine, copiii tai vor veni la tine razand sa te joci cu ei, vei uita de toate si vei fi fericita
maine, eu voi fi mai batrana, mai artagoasa si mai singura
este tare trist

danangie spune:

SIMONIA stiu...de aia imi era si frica sa ma plang aici.....stiu cat este de greu sa ajungi sa faci un copil si cunosc sentimentul cand vezi ca una se plange ca , copilul a plans,etc.etc......Mie insumi mi-a venit o data sa ma cert cu una si sa-i zic bine ca tu il ai macar!(copilul) si ma gandeam ca ce n-as face si ce n-as da sa am un copil. Problema la mine e ca m-au fentat tare de tot hormonii.De fapt, cred ca eu nu am mai iesit deloc din depresie din ziua in care ampierdut primul copil. Stii l-am pierdut la 11 sapt si ptr mine a fost sfarsitul lumii. Eu mi-am revenit destul de grelut si mi-am exteriorizat durerea, dezamagire in fel si chip...de ajunsesem sa ma bucur si sa ma simt satisfacuta cand ma certam cu colegele. Dupa 5 luni de la pierdere se vede ca d-zeu a decis ca e timpul sa am un copil.......toata sarcina a fost un calvar ptr mine.Nu am reusit deloc sa gust din placerile sarcinii.Pana la 12 sapt am stat numai in pat ca sangerasem aveam dureri si contractii la ordinea zilei. De aceea am stat la pat.....ptr mine acele sapt au fost un infern. Eram atat de depresa ca nimeni nu ma vizita, nimeni nu ma suna....eram singura intre 4 pereti cu gandurile negre, cu paranoile mele. Nu reuseam sa gasesc o clipa de liniste ca mereu aveam un nod in gat. Mereu aveam "mancarimi" la stomac exact cand le aveam cand ma duceam la dentist.Cum nu simteam sensibilitate in sani cum incepeam sa tremur si sa ma gandesc la ce e mai rau si cum ma duceam la ecografii. Alin, sotul, nu m-a ajutat cum as fi vrut eu.....barbatii nu inteleg prin ce trec femeile.....si-apai eu toata sarcina am avut niste dureri in zona pubiana si la nervii sciatici de-mi muscam limba cand trebuia sa ma dau jos din pat sau sa ma intorc.am suferit de insomnii toata sarcina.Dormeam pe noapte o ora doua. Venirea lui Alessio m-a linistit mult dar au inceput colicii extrem de puternici. _II avea cand de la 20,00 la 24,00 cand de la 22,00 la 2,00. Si faceam km km prin casa. A fost greu ca nu mai reuseam sa fac nimic, dar absolut nimic. Alessio in afara colicilor de seara plangea si ziua....daca il lasam jos urla de ziceai ca-l tai de viu.Si uite asa am ajuns sa nu reusesc nici sa ma spal pe dinti. E greu de inteles....dar toate aceste lucruri de fac sa cedez mai devreme sau mai tarziu.....chiar nu pot sa cred ca nici o mama nu a cedat macar o data psihic....Eu din pacate...abia asteptam sa vina noaptea ptr a plange in voia cea buna,Si crede-ma ca plangeam minute-n sir ca sa reusesc sa ma eliberz si eu.Asteptam noaptea ptr c anuvroiam sa ma vada Alin. El din pacate niciodata nu a inteles crizele mele de plans si-mi spunea mereu ca-s nebuna....etc...etc. PE urma, cand am ramas gravida cu Mattia......din nou o alta etapa extrem de dificila ptr mine. Cu un copil deja mic.....sa duc o sarcina grea (ptr ca nici asta nu a fost deloc roz, contractiile au fost mai mereu si foarte foarte dureroase.)a fost poate punctul culminat ptr psihicul meu.Eu am firea foarte nervoasa.Mereu am fost mai nevrotica......si nu prea am reusit sa numar pana la 10. Oricum ideea e ca sarcina cu Mattia a fost mult mai grea deoarece trebuia sa am grija de Alessio care el era prea mic ptr a intelege multe lucruri. Acum, ca-i am pe amandoi....imi este foarte greu.Adica, poate ai mai citit despre mine.....problema mea e somnul.Pe mine efectiv ma termina acest moment. Alessio fiind obisnuit ca cineva sa doarma langa el.....nu reuseste sa doarma singur. Cum scriam si-n mesajul anterior imi ia o eternitate pana sa-i adorm. Acum ptr mine este si o perioada mai naspa ca ma mut. Sunt cu fundul intre 2 luntre. Nu mai inteleg nimic. In seara asta ptr a reusi sa-l adorm pe Alessio, ptr ca , ca de obicei era 23,00 si nu reuseam sa adorm pe niciunul din ei......ca Alin e la munca...........a trebuit sa-l pun pe Mattia in scoica si sa-l bag in bucatarie si sa fug sa-l adorm pe Alessio.Nu va spun cat a putut sa planga saracu' , copil.L-am gasit vomitat si ud leoarca de atatea lacrimi. Deci, eu va scriu....dar in momentul asta as vrea sa-mi iau zilele sa nu mai stiu nimic. Am avut o criza foarte puternica de plans ca Mattia a adormit pe umarul meu care se zguduia de atata plans.....deci Simonia.....oricat as vrea.....nu reusesc sa-mi revin din aceasta depresie.......si sincer cine nu ma intelege nu am ce sa ii fac.....nu am ptr ca nu reusesc sa gasesc solutie la starea mea.....eu neavand pe nimeni aici care sa ma ajute trebuie sa fac totul eu: curatenie, mancare, spalat, calcat, baie la copii, etc..etc....Alin.....se rezuma sa se joace cu ei......ce mai pot sa fac sau sa spun??

S-a mai nascut o stea: ALESSIO MICHELE! (07/06/2008)
A doua minune din viata mea: MATTIA GABRIEL! (21/10/2009)

szivarvany spune:

Danangie,
Eu te inteleg foarte bine.
Toate cred ca trecem prin momente inexplicabil de dureroase, din motive mai mult sau mai putin importante pentru altii. Insa cateodata nu depinde de noi, nu mereu gasim resurse sa zambim.
Acum esti intr-o mare depresie si esti efectiv depasita de atatea lucruri pe care le faci singura. Si te cred ca e tare greu.

Simonia, imi pare tare rau ca treci prin asa ceva si nu meriti. Poate isi va reveni si sotul tau la sentimente mai bune Doamne ajuta

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !