Ignor total!

Nu mai stiu ce sa fac cu fetita mea, de cateva zile ma ignora total, nici nu aude ce ii spun, nici macar cand o intreb daca vrea ciocolata. Daca strig la ea, imi raspunde senin "Ce???" iar daca insist sa vad daca intelege ce ii spun incepe sa maraie si sa spuna ca "nu inteleg ce spui tu acolo". De crizele de pland din orice nu mai povestesc, inteleg ca sunt tipice pentru 3 ani si 4 luni. Ma ingrijoreaza insa retragerea ei in alta lume si faptul ca pare ca nu mai intelege fraze simple. Nu ar prea avea motive decat ca i-am taiat laptele la biberon si ii ofer la cana dar si faptul ca insist din ce in ce mai mult sa manance. La gradi nici macar nu gusta iar acasa fug dupa ea. Daca as lasa-o de capul ei ar manca odata pe saptamana. Cu gradinita nu stiu daca s-a acomodat total din august de cand a inceput dar in linii mari ii place, vrea sa meraga, dar inca mai maraie dimineata cand ajungem.
Asa cum am spus ignorul e ceea ce care ma ingrijoreaza. Aveti idee daca poate fi ceva mai seros sau e doar foarte suparata pe noi?

roxy spune:

buna, la gradinita cum se comporta.AUDE SI INTELEGE ce-i spun educatoarea si copii, face ce i se cere, deci da dovada ca intelege?
Daca da, atunci e doar suparata pe voi pentru.,..stie ea de ce...daca nu, nu strica sa treci pe la doctor pentru niste testari, asta pentru linistea voastra.Pentru ca pe viitor sa nu existe acel ceva, ...daca as fi stiut si as fi facut la timp....Mai bine pari mai paranoica cum , decat sa-ti para rau mai arziu, intelegi ce vreau sa spun.
Multa sanatate si sa fie doar un episod de razvratire a ei si nu ceva mai problematic.



roxy mamica lui Alex (17 august 2007)si Cristi (05 iunie 2000)



http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=366&page=1

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=roxy

lidsta spune:

La gradinita problemele sunt ca nu mananca nimic, nu prea se lasa dezlipita de educatoare iar la optionale refuza sa mearga (de cele mai multe ori). In rest e foarte atenta si nu refuza sa repete, fise sau alte activitati. E primul an in gradinita direct la grupa mijlocie si are destule de recuperat dar nu mi s-a spus ca ar fi o problema din acest punct de vedere. Plus ca vad ca stie cuvinte noi, poezii si cantecele. Deci problema e acasa si doar de cateva zile ...

asteryaro spune:

Poate de la banalul biberon, atat de mult indragit de ea?
Intreaba si un psiholog de copii.
Ca si Roxy, spun: mai bine pari acum paranoica, decat sa-ti reprosezi ceva mai tarziu.
Ma gandesc ca, daca nu ai fi fost cu adevarat ingrijorata, nu ai fi scris aici, cerand pareri.
Eu mai cred (in paralel) ca au aparut generatii de copii hipersensibili si hipersensitivi...
Mult succes !

Cristina si Razvan (31.01.2006)
"Viata e ca carosabilu': unii vine, altii trece..." (adusca, membru DC)
(1),(2),(3),(4)
(5)
[url=http://lilypie.com][/url]

ionica spune:

Dar daca-i oferi un biberon cu lapte continua sa te ignore?
Te ignora doar pe tine sau si pe sotul tau?
Mai ai vreun copil sau este singurul?
Cte ore sta "singura" fara voi adica la gradinita?

Iti pun aceste intrebari deoarece fata mea de 3 ani si 3 luni se comporta la fel .

La noi a fost asa:
Nu mai dormea cu noi in pat din momentul in care am nascut-o pe sora ei(acum doarme in camera ei barbie,ii place foarte mult,cel putin asa afirma).
I-am scos biberonul in august (oricum i l-am dat inapoi fiindca este geloasa pe sora ei,o las pe ea sa decida).
A inceput gradinita si de atunci a devenit:
nervoasa ,tipa mereu sau urla cand nu i se ofera ceva interziz( genul ,ciocolata pe la 8pm)
ABSENTA
de multe ori vorbesc cu ea iar ea este departe in lumea ei,nu-mi raspunde ,ma ignora cu orele ,care inainte era foarte lipita de mine,aveam activitati zilnic ,acum orice i-as oferi pare sa nu-i mai satisfaca dorintele,ma rog o papausa barbie sau un cal si un print o mai pacalesc din cand in cand.

Cu sotul meu in schimb se comporta minunat,pe el nu-l ignora chiar il asteapta pana vine de la birou ca sa-i citeasca el.

Este un copil normal,chiar prea normal pentru varsta ei, probabil ca au intervenit prea multe lucruri noi in lumea ei ,astept sa vad cum va fi comportamentul saptamana viitoare,daca nu se schimba voi perge la un psiholog pt copii.

Ah si inca ceva, refuza vehement sa mai vorbeasca romana ,vrea sa vorbim doar in franceza, la kiga vorbind germana,poate si de aici i se trage,am sa-ti spun ce ma sfatuieste doctorul.

lidsta spune:

Nu ii mai ofer lapte la biberon pentru simplul motiv ca trebuie sa invete sa accepte ca sunt si alte feluri de mancare decat cele 3-4 gatite de bona pe care le accepta. E singura la parinti iar la gradi sta pana la 17:30 zilnic. Eu ajung seara acasa pe la 8 deci in mod normal ar tb sa fie mai suparata pe mine. De ignorat ne ignora in egala masura pe amandoi, poate uneori mai mult pe tatal ei. In seara asta a fost mai bine dar ieri si dimineata ne-a disperat: pur si simplu spunea "ce?" la orice intrebare. Nu se prefacea, in mod normal la intrebarea cu ciocolata ar fi trebuit sa sara in sus de bucurie. Iar in seara aceasta a fost mai bine pentru ca am fost la o petrecere pentry copii unde dupa circa o ora s-a integrat si ea.

Aveam un fix cu relationarea ei cu alti copii din motive care sunt putin in afara topicului si am intrat in panica cand am vazut cum se distanteaza de tot acasa. O sa vad si eu cum este in urmatoarele zile, poate ar trebui sa nu o mai pisez cu mancarea cateva saptamani, dar cand stiu ca nu a mancat nimic toata ziua zau daca imi vine sa o las in ritmul ei si sa nu o alerg prin casa cu farfuria de mancare. Iar de aici scandalul de rigoare: nu vreau! nu mi-e foame! Si daca se porneste pe mariit, orice nu e pe placul ei se termina cu suspine.

natalia_nica spune:

Spre binele vostru (parinti si copil), te rog n-o mai teroriza cu mancarea. Fi absolut convinsa ca nu va muri de foame, va cere cand nu mai rezista, stiu din experienta.

Dar cea mai buna idee, mergeti la un psiholog, e cel mai in masura sa va sfatuiasca.

printesa!

Mami de Denis (17.06.2006)

rrox3 spune:

Lidsta Anunt-o ca trebuie sa manance cand ii e foame. Mancatul e o necesitate. Nu mancam fiindca asa vrea mama, mancam fiindca ne este foame.

Iar tu trebuie sa intelegi ca ii faci rau fugarind-o cu farfuria si punand presiune pe ea cu mancatul. Da-i pace! Inteleg cat de frustrant este pentru tine faptul ca ea nu mananca, dar si tu trebuie sa intelegi ca orice ai face, nu o poti obliga sa manance, sa inghita. Permite-i controlul pe foamea ei, e normal sa se lupte pentru asta.

Las-o in pace. Ofera-i mancarea si spune-i sa manance cat vrea. Fara sa comentezi altceva. Cand se ridica de la masa, strangi manacarea. Pana la urmatoarea masa. Nu va manca o perioada, nu te ingrijora, nu e in nici un pericol. Poarta-te absolut normal cu ea, in toata perioada asta. In momentul in care mancatul nu va mai fi o lupta pentru putere, va manca singura atat cat are nevoie. Ofera-i oportunitatea sa faca asta. E, la urma urmei, o dovada de respect fata de ea.

In locul presiunii asteia, incearca sa patrunzi in joaca ei. Aseaza-te langa ea, joaca-te si tu langa ea, pana te accepta sa te joci cu ea.

Numai bine!


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

anya spune:

Pentru linistea ta, indiferent ce-ti mai zic fetele pe aici, mergi la un psiholog specializat pe copii.

Acum, ce cred eu? Ca e un mod involuntar de a-si manifesta frustrarile. Care frustrari?
1. Scosul brusc al biberonului. (La varsta de 6 ani si mie mi-au scos biberonul - ca sunt fetita mare si merg la scoala. Urmarea? De atunci si pana in zilele noastre, adica de 30 si ceva de ani n-am mai pus gura pe lapte.) Cred ca biberonul era ceea ce o mai lega de perioada bebelus si taierea brusca a acestui cordon a facut-o sa se manifeste.
Eu nu l-am taiat baietilor mei accesul la biberon. Primul, pe la 3.5 ani l-a scos singur pe cel de seara in favoarea unui pahar cu personaje preferate, iar cel de dimineata si l-a scos pe la 4.5 ani. Baiatul al 2 lea a renuntat treptat, asfel incat in vara, la aproape 4 ani mai sugea cam 1/sapt si atunci n-a fost tragedie daca "am uitat" biberonul in Grecia (mergem la anul si il luam inapoi)

2. Gradinita. Chiar daca a inceput in august, probabil ca in septembrie au mai venit si alti copii, astfel incat pana acum la gradi s-au schimbat multe. De la statul toata ziua in mediul familiar (chiar daca cu bona sau bunici) pana la a sta pana la 17.30 printre persoane straine si multe...e un soc.

3. Lipsa ta. Faptul ca voi va vedeti dimineata si seara nu prea lasa loc unei comunicari reale si destinse. Dimineata sunteti pe fuga: Hai trezeste-te, imbraca-te - fugi cu ea la gradi! Acolo ea maraie, tu o pupi, iar maraie - poate o certi putin ca e rasfatata...dar tensiunea exista. Sera la 8 cand ajungi o intrebi repede cum a fost, o alergi cu mancarea, va certati pe tema asta, o speli si o culci. Pupic de noapte buna si ramane singura. Nu stiu daca scenariul e 100% corect, dar probabil ca e pe aproape (asta pt ca mi se intampla si mie, cu diferenta ca eu am 2 copii si acum, in clasa 1 la 8 seara mai facem si lectii).

4. Mancatul cu forta. Daca pediatrul iti spune ca e ok, sanatoasa fizic, n-o mai alerga cu mancatul. Indiferent ce este impus cu forta va fi urmat de o reactie negativa. La 3 ani nu exista argumentul "trebuie", "e sanatos"....Cel mult: Barbie mananca "cutare", Popey vrea doar spanac, printesele mananca frumos la masa...

In afara de mersul la psiholog, pentru urmatoarea perioada ar trebui sa-ti iei putin timp pentru ea. Usor de spus, greu de facut. Poate daca va faceti un program impreuna - ceva ce-i face ei placere - va incepe sa fie mai comunicativa cu tine.

alra spune:

si fata noastra (3.8) ne aplica "ignore" des si aude selectiv.
si da, ionica, nu vorbeste romana nici sa o pici cu ceara in conditiile in care noi ii vorbim exclusiv romana. e capoasa rau si nu vrea sa faca decat ce are ea chef - "nu pot sa fac ordine, ma dor mainile" - si romana nu are chef pur si simplu sa vorbeasca.

la noi merge sa ne jucam foarte mult cu ea, activitati cu ea, jocuri in care ea ne ghideaza. dupa o vreme de joaca intensiva isi deschide o punte de comunicare.
poate incerci sa iti faci o rutina seara, un sfert de ora de desenat impreuna sau de pictat sau margelute sau whatever va place amandoura.

eu in povestea asta cu daca l-as lasa nu ar manca sincer nu prea cred pentru ca nu cunosc pe nimeni care sa o fi aplicat efectiv . acuma na, asa o fi cu unii copii, dar eu nu stiu nici unul. noi am sarit mese daca nu a vrut sa manance. uite cum facem - incepem prin a-i pune mancare gatita in farfurie, nu vrea/nu ii place, ok - primeste un sandwich sau o fructa la alegere. nici asta nu mananca? - baie, lapte, nani si la revedere.
stii, fata noastra e un pic mai capoasa ca media copiilor si din cauza asta noi ne-am redus mult din pretentii. avem unele reguli unde nu facem compromisuri insa foarte putine

lidsta spune:

E exact asa cum spune anya, la fiecare punct in parte. Cu mentinuea ca in seara aceasta a auzit perfect, a fost cuminte si exuberanta, ne-am jucat si imbracat cu rochii de bal (vb vine). Doar ca nu m-a lasat la bucatarie sa fumez!

Nu cred insa ca o sa merg deocamdata la psiholog sau poate dupa ce ma lamuresc ca nu eu sunt cea cu probleme. Daca ar fi fost sa merg cu fetita, as fi mers de vreo cinci ori pana acum, pe motive diferite: ca nu mananca, ca nu e invaziva sa intre fara invitatie in jocul copiilor daca vrea si ea sa se joace, ca a vorbit abia la 2 ani, ca ma tot intreba cand o sa mor si cum mor adultii, ca nu iubeste papusile ci doar masinile, ca refuza sa manance singura, ca nu suporta muzica de pe Itzi-Bitzi dupa ora 9 pentru ca e trista, si cate si mai cate.

Acum ca nu ma mai ignora, desi sunt constienta ca e posibil sa inceapa din nou, incep sa vad totul mai in "roz" si imi spun, asta nu-i nimic, caleste-te ca vor veni altele si mai si ...

Activitati impreuna avem atat cat imi permite timpul: cca 3 ore pe seara, fara gatit, curatenie sau gospodarie; doar joaca, colorat si gadilat. Plus weekendurile full dedicated ei, din nou fara gospodarit, bunici sau bona.

Am recitit ce am scris mai sus si din nou ma gandesc ca psihologul nu e o idee asa rea. De n-ar vocifera tati ...