Gelozia intre frati

Sint mamica a doi copii infiati - o fetita de 5 ani si 10 luni si un baietel de 3.5 luni.

Pe fetita am infiat-o in 2007 pe cind avea 3.5 ani si e o fire vesela, prietenoasa si sociabila. Baietelul l-am luat din 1.09.2009 si se parea ca totul e ok.

Dar de ceva timp fata se tot plinge de dureri de burta in special in timpul mesei de seara, dupa care nu mai are nimic. Am fost cu ea la medic si de fiecare data dupa ce o consulta imi spunea dr ca nu are nimic, totul e in ordine. Dar ea continua sa se plinga de dureri de burta. Astazi seara la fel. Am fost din nou la dr si ne-a spus acelasi lucru, ca dpdv medical nu are nimic. Dr banuieste ca e geloasa pe frate-su si de aia face asa. Vreau sa precizez ca de felul ei nu e o mincacioasa si totdeauna am avut ceva probleme cu mincarea. Acum noi dormim cu cel mic in camera (dar el are patutul lui) iar ea in camera ei. De ceva vreme mi-a spus ca ii e frica sa ramina singura in camera seara la culcare (desi are o lampa de veghe cu Barbie). Chestii din astea de frica am mai avut de dinainte de al avea pe cel mic. Dar acum mi-a spus intr-o seara ca ei ii e frica pt ca ea e singura iar frate-su e cu noi. I-m explicat ca el e mic si se trezeste noaptea sa manince si de aia e cu noi dar ea a continuat sa spuna ca ii e frica.

in seara asta a fost la fel doar ca la cote mult mult crescute. a zis ca o doare burta, ca e obosita, ca ii e rau, ca o dor dintii, ca are buba in gura, ca o dor picioarele,ca .... .
Cind am fost la dr abia de a spus ca o doare ceva. asa ca dr ne-a propus sa i-l scoatem pe cel mic de la noi din camera si sa-i cerem si ei sfatul unde il vom muta. El zice ca toate "durerile de burta" sint "efectele" geloziei. Fata e vesela, pina de viata si asa cum era si inainte, doar la masa de seara incepe spestacolul.

Voi ce parere aveti?
Si mai ales ce ma sfatuiti sa fac?

makydenis spune:

Sunt o mamica de 2 baietei superpatita. Am nascut a doua oara in decembrie 2008, si gelozia celui mare s-a manifestat abia peste o luna. Am avut timp 9 luni sa-l pregatesc, ii tot aratam cum o sa-l iubim pe erik mic si strangeam ursuleti in brate. De la inceput sotul doarme cu baiatul mai mare in camera si eu cu cel mic in camera, bebe in patut (deh, fiecare cu baiatul lui). La noi problema a fost ca cel mare mergea la cresa si in multe dimineati si-a manifestat gelozia: plansete, isterii, chiar a si varsat uneori. Sigur, incercam sa recuperez: mergeam dupa el mai devreme, dragalasii, pupaturi, etc. Nu am vrut sa-l scot de la cresa, i-ar fi lipsit prietenii de acolo, si apoi e mai usor cu un copil. O singura data mi-a zis ca plange pentru ca mama merge acasa cu erik. Apoi i-am explicat, munca de convingere cateva saptamani, ca mama merge si la scoala, si ca el acolo se joaca cu prietenii, mananca si doarme bine, etc... si nu trebuie sa planga ca el e baiat mare... pana la urma am scapat.
Pentru el nu conta ca mama merge le scoala, are treburi, numai acasa nu sta... pentru el esentialul e ca mama e cu erik si el nu!
Mentionez ca acasa nu prea au fost probleme, uneori il mai certam pt prostioarele pe care le facea, dar vedeam in ochii lui intrebatori ca de ce-l tin in brate pe erik asa de mult.
LA fazele astea de la cresa noi ne-am impacientat foarte tare, dar doamnele de acolo au fost extrem de dragute si ne-au explicat ca reactiile astea sunt NORMALE: sa ma pun in locul lui putin pana acum noi, mama si tata eram totul pentru el si dintr-o data apare un mic "intrus", pe care mai trebuie si sa-l iubeasca... si ce as spune eu daca sotul mi-ar aduce acasa o mare "intrusa" si sa-mi mai zica si s-o iubesc? (doar o vaga comparatie ca noi sa intelegem mai bine)
Acum ne iubim foarte mult, este un fratior foarte protector, se joaca impreuna, etc. Intelege ca el e mai mare (e foarte mandru de asta) si ca erik mic inca multe nu stie, asa ca il ajuta si el cum poate, sa creasca amandoi mari ca tata
Eu te asigur ca e doar un episod trecator, si crede-ma din experienta, vor urma multe altele mai de speriat decat asta!
Important: sanatosi sa fiti!

anya spune:

Si eu am 2 baieti cu diferenta de 2ani si 9 luni intre ei. De la inceput am incercat sa nu fac nici-o diferenta intre ei, sa nu-i refuz ceva celui mare aducand ca argument fratiorul mai mic. Mai concret:
1. Cand eram insarcinata nu l-am refuzat la luatul in brate pt ca e bb mic in burta ci pt ca e mare si mami nu-l mai poate duce ca o doare spatele.
2. Cand am isit din maternitate, a venit cu cosuletul si si-a luat singur (cu ajutorul lui tati) fratiorul LUI. Mai exact, in mintea lui era vorba de bb-lusul lui, cel mult al nostru, nu de bb-le lui mami/tati.
3. Din prima noapte acasa au dormit in aceeasi camera. E adevarat ca a fost mai greu pt mine sa sar la primul "miau" si sa fug in sufragerie sa-l alaptez, dar am reusi sit cel mare nici nu se trezea.
4. Cand a inceput baiatul mai mare gradinita, am inceput si eu serviciul, astfel incat nu a fost in mintea lui niciodata ideea ca mami sta acasa cu bb. Noi eram cei mari si mergeam fiecare la serviciul lui.

Acum baiatul mai mare a inceput scoala si cel mic a manifestat gelozie ca ne ocupam le lectii. Asa ca am facut 2 birouri si fiecare face lectii pe masura puterilor lui. Cel mare merge la cursuri de engleza. Cel mic e inca prea mic pt asa ceva , nu-l primesc, asa ca i-am gasit cursuri la fastrackids. La karate merg impreuna. Incerc in tot ceea ce fac sa nu-i diferentiez, chiar daca firea si varsta cer acest lucru. Pana si in farfurie le pun cantitate egala, chiar daca stiu ca nu vor manca tot/la fel - dar e alegerea lor, nu a mea.

Deus spune:

este normala gelozia lor:-) parca o vad pe micuta cum se plange
daca este doar gelozia, o sa treaca cu tact si rabdare...in schimb am vrut sa-ti spun sa verifici treaba cu durerea de burtica mai bine, nepotul meu exact la fel avea dureri de burtica doar dupa cina si daca statea in pat putin ii treceau. Au mers la dr si au spus ca nu are nimic, insa dupa vreo doua saptamanai au facut investigatii mai profunde si au descoperit ca apendicele era inflamat si a trebuit operat. Atunci chirurgul a spus ca nu intotdeauna durerile sunt ca la carte ci pot exista si exceptii:-)

Sanatate multa!

„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi
www.de-azi.ro

inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI



quod me nutrit me destruit

http://community.webshots.com/user/Deusphoto

makydenis spune:

De acord!
Baietelul unei cunostinte a facut peritonita si nu s-a plans de prea multe ori ca-l doare burtica!
Pot sa spun ca viata lui a depins de cateva ore!

nemora spune:

Mirga, fetita stie ca e adoptata, la fel ca fratiorul ei? ati vorbit despre asta deschis? stie ca alta mama/tata le-a dat nastere? i-ai vorbit despre diferenta sexuala intre ei? (o doctorita mi-a spus ca cele mai mari gelozii apar daca dupa o fetita apare un baiat)
explica-i ca ea este femeie si va avea copii (ca voi nu ati putut fiindca...) dar ca ea va putea, la fel ca mama ei; explica-i si cum se fac copiii, dar ca voi ati adoptat
discuta totul deschis cu ea, nu-ti fie frica de cuvinte, doar ele vindeca
fetita are activitati? prietene?
si poate analize de urina si scaun
felicitari pentru curaj

Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

eu_logoped spune:

salut,

treaba cu gelozia e normala, o vei ajuta daca veti sta mult de vorba.
invat-o sa il adopte si ea pe bebe, este fratele ei si ea are un rol, pvestete-i ce responsabilitati va avea si cum se vor juca impreuna, si cum el o va asculta pentru ca ea e sora mai mare, si ea il va invata multe lucruri, si el sa ve bucura sa o vada si sa se joace cu ea.


cu burtica, poate e bine sa investighezi mai mult, si eu ma plangeam de asta in copilarie si aparent nu aveam nimic, pana am fost operata de apendice si de fapt aveam ovar polichistic...doctorilor le e greu sa puna diagnotic la copii, pentru ca acestia descriu dificil ce simt exact si unde....

Mirga spune:

Buna fetelor si multumesc mult pt sfaturi.
Nemora ,da ea stie ca e infiata, dar inca nu prea vrea sa vorbeasca despre asta (cind aducem noi vorba despre adoptia ei se face ca nu aude si schimba subiectul). Pe baietel l-am luat de la aceeasi casa de copii unde a fost si ea, iar cind l-am adus acasa a fost si ea cu noi si s-a dus prin fosta ei camera si a intilnit o parte din personalul de acolo.
Activitati are din belsug: gradi pina la 15.30 apoi de doua ori pe sapt face balet, are si logoped (era sisiita) saptaminal, are si prietene la care merge si care vin pe la ea, mergem si la biblioteca aproape saptaminal, la piscina, etc.
Eu am remarcat ca de cind cu cel mic,care a fost in acelasi timp cu inceperea noii gradinite, e mult mai expansiva, mai deschisa, mai sigura pe ea, nu mai cauta atita sa ma multumeasca pe mine.
De pe la inceputul lui august face saptaminal ore de "playterapia" pe motiv ca are teama de a nu ne pierde. Doctorii si alti specialisti ne-au spus ca e ceva normal la cineva care a trecut prin ce a trecut ea, dar eu nu m-am multumit cu asta si am cerut orele astea. asa ca marti cind mergem iar acolo o sa ridic si problema asta.
Mai e si chestia ca e la virsta la care invata sa minta si poate exerseaza si asta.

Aseara a vomitat de 2 ori si a facut si febra, iar azi ne-a zis nenea dr ca a facut ceva viral. Se pare ca l-am luat si eu ca acu ma simt ca batuta.

Daca mai aveti sfaturi eu sint pe receptie.

lidsta spune:

Imi amintesc ca pe la 7 ani faceam febra si ma durea burtica din cand in cand dar medicii spuneau mamei ca doar ma rasfat. Ma uitam la mama cat era de suparata si ma simteam vinovata mai ales ca accesul de durere deja imi trecuse. Dupa un an am facut peritonita. Nu stiu cum am scapat, am avut noroc ... Zic eu ca mai intai trebuie sa elimini orice suspiciune de apendice inflamat.

nemora spune:

Mirga, eu iti recomand sa citesti cartile lui Francoise Dolto, in special "cand apare copilul", unde vorbeste si despre adoptie. Durerea poate fi fizica (si in acest sens fa-i analize si eco) sau psihica. Eu sunt mai tzacanita cu psihanaliza dar daca ideea ti se pare aiurea n-o lua in seama: ma gandesc ca durerea poate fi in legatura cu o viitoare/posibila fertilitate/infertilitate/sarcina. De aceea trebuie sa-i explici ca voi, parintii, aveti contact sexual, va iubiti, etc, dar din iubirea voastra nu a rezultat un copil. Dar ca ea sigur va avea copiii ei; sa nu se identifice cu tine la acest capitol.

Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

Mirga spune:

Buna fetelor.
Ieri am facut sfat si la intrebarea daca vera sa-l scoatem pe baietel de la noi din camera a raspuns f hotarita si fara sa se gindeasca "da". Asa ca am zis ca facem cum vrea ea. Am intrebat-o daca il vrea la ea in camera (sotul nu prea e de acord cu ideea -el a zis ca mai bine fiecare in camera lui dac nu se poate sa mai ramina la noi in dormitor) sau in cealalta, dar a zis ca o sa incerce sa vada cum e cu ea si daca nu plinge si nu o scoala atunci sa ramina cu ea, asa nici nu ii va mai fi frica. (de cind am terminat cu adoptia ei -luna martie anul acesta cind a avut si halucinatii cu serpi de la febra mare - tot timpul zicea ca ii e frica seara la ea in camera desi de atunci i-am luat si o lampa de veghe ca sa nu mai doarma pe intuneric).
La prinz ea nu prea a avut chef de somn si dupa o ora de stat in pat a inceput sa-l deranjeze asa ca cel mic a plins si sotul l-a dus in patutul din salon iar la putin timp ea a venit la noi in pat .
Azi noapte pe la 2.30 m-a chemat ca cel mic se foiasca in pat, l-am intors pe burtica si a terminat iar ea s-a dus la buda si a baut apa si au continuat sa doarma. Apoi pe la 4.50 dimineata cel mic iar s-a foit si a trezit-o asa ca l-am luat sa ii dau sa manince si nu l-am mai pus in pat ca pe la 6.30 se scoala si ea pt gradi. Astea ii sint orele lui de foiala desi dimineata se trezea de obicei pe la 5.30 sa manince.
Eu zic ca a fost bine si putem continua asa.
Sa vedem ce parere au sotul si fata, dar sper sa fie de acord cu mine.
Si asa sper sa treaca si gelozia, iar durerile de burta nici eu nu stiu ce sa mai cred - ieri seara am iesit la plimbare toti 4, ea cu trotineta, si la un moment dat s-a plins ca e obosita si ca o doare in partea dreapta sus. Mai astept putin si daca tot continua la sfirsit de saptamina iar ma infiintez la dr.