Parinti ocupati, soacra bolnava, sotie distanta

anamaria spune:

convinge-o sa alegeti varianta asta:

am sugerat si mai devreme sa ii iei cu tine, pe ea si pe copil. chiar daca nu imediat, macar stabiliti sa ii iei deupa 2-3 luni, de ex, cand vei fi complet instalat.
as fi ezitat daca insemna ca ea sa fie casnica acolo. dar daca exista posibilitatea unui job si pt ea, nu vad care e problema???
decat despartiti, mai bine asa!

eu as pleca cu okii inchisi cu EL, daca cineva ne-ar oferi 1 job ok spre f bun pt el si ceva acceptabil pt mine.

aaa, ar fi doar un 'ceva': sper ca nu e vreo tara in care e razbel sau asa ceva...

sub_papuc spune:

Pai tocmai asta imi spunea vineri, cand inca nu aparusera ai mei pe scena, ca macar stim de acum inainte ca nu mai avem grija banilor..

Cred ca stiu care e problema ei: e suparata pe mine ca nu ma inteleg cu madama si da vina pe mine. Puneti-va in locul meu: ma roaga sa-i sun pe ai mei sa vina sa ne ajute, mie imi inchide maica-mea telefonul in nas, il sun pe taica-miu si incerc sa pastrez un ton politicos, ea urla pe langa mine ca de ce nu-i spun ca nu mai sunt copilul lor. In cele din urma chiar i-am zis asta, chiar daca m-a durut. Ulterior a luat si ea telefonul si a inceput sa zbiere la el. Nu stiu cine a inchis primul in nasul celuilalt, ambii zic ca celalalt... Dupa ce inchid telefonul primesc o avalansa de reprosuri, ca ii pup in fund pe ai mei si ii tolerez si nu sunt in stare sa vorbesc urat cu ei cand trebuie. Colac peste pupaza se baga si mama soacra (eu eram socat cum de se aprinsesera amandoua) si imi spune sa plec din fata ei ca nu mai are ce vorbi cu mine... Dupa aceea sotia imi spune ca nu poate sa manance cu mine in fata si ma trimite in camera singur.. Tot ea imi cere sa ma comport ca si cum era normal sa se implice soacra si ca era corect ce mi-a spus ea. Iar eu sa stau cuminte si sa nu ma supar. Ei bine, am luat 2 beri la bord (nu beau in viata mea mai mult de una) si m-am dus cumintel in pat. Vine la mine si se ia din nou de mine. Eu incep sa ridic din ce in ce mai tare tonul, pentru ca nu mi se parea normal sa imi iau tot eu suturi. In cele din urma, primesc si o palma / pumn in bot, moment in care m-am incaltat si mi-am luat campii....

Acum revenind la zilele noastre, am sunat-o sa-i spun ca nu am cum sa renunt la propunerea astora, si sa faca ce vrea ea cu ma-sa, sa o tina la ea daca sunt amandoua de acord, mi se rupe. Imi zice ca daca o las sa-si creasca copilul singura da divort de mine. Pai eu oricum sunt terminat daca refuz, pentru ca 90% voi fi concediat si de gasit de lucru nu mai gasesti asa usor... Am mai intrebat si alt 2 colegi cam in aceeasi situatie ca si mine: cu copil mic si cam acelasi nivel de cariera. Amandoi mi-au spus ca s-ar duce, ca nu ar putea da cu piciorul la asa ceva... E vorba de un salariu minim triplu (maxim nu stiu inca) fata de ro, ca sa ma intelegi si cu partea financiara...

Si in continuare ea considera ca miscarea asta o fac numai si numai pentru mine. Lucru care ma doare...

Ca eu am gresit ca nu m-am purtat frumos cu singura persoana care ne ajuta. Pai eu niciodata nu i-am zis ei nimic frate, nu sunt genul sa ma iau de lume. Deja ignor nimicurile cotidiene special ca sa-i fie astuia micu' bine. Ce mi se reproseaza ca am gresit este "de ce i-am spus lu' masa ca ma doare in *^%# de ea", chiar daca ea ma facuse cu o secunda inainte nenorocit si nu se mai oprea din insulte. Continuarea cu canile luate in cap v-am povestit-o intr-un episod anterior...

Va spun sincer acum ca sunt deja limpede in cap: de mers merg acolo, nu am de ales. Nu-mi face deosebita placere, dar mai trebuie sa ma mai ocup si de cariera, mai ales daca mi se ofera sansa. Imi reproseaza ca eu n-as fi facut acelasi lucru pentru ea si cred din toata inima ca se inseala. Diferenta e ca oportunitatea mi s-a oferit mie, nu ei. Cel mai probabil o sa ramana "dulcineea" cu ea, o sa vina si socra-miu, ca acum e loc in casa. Ceva de genul asta, eventual ea sa-si ia 6 ore in loc de 8. Mi se pare o solutie viabila pentru toata lumea. Dar ca sa oficializez treaba asta trebuie sa ma duc sa-mi cer scuze la "mashtera". Am mai incercat de repetate randuri treaba asta si nu mi-am primit decat niste "huo" si scuipaturi. LA PROPRIU!

Daca voua vi se pare ca asta e viata pentru mine, I rest my case...

denizel spune:

A, pai se schimba datele problemei, Sub_papuc... (sau, poate datele sunt aceleasi, dar nu intelesesem eu bine).
Pocneli, injuraturi, scuipaturi, marsh de-aicea, sa nu te mai vad???

Nici nu are cum sa mearga relatia voastra...

Trebuie o solutie radicala:

Soacra - afara pentru totdeauna (cat mai repede cu putinta!!!!) + regula de baza: ne respectam reciproc sau divortam + niciodata nu mai avem voie sa bagam in viata noastra parintii sau discutii despre parinti + mers la psiholog impreuna (e nevoie de cineva experimentat din exterior care sa va descalceasca putin vietile. Nu prea vad cum ati putea-o face singuri).


Si eu cred ca e bine sa accepti postul.




Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

denisabia spune:

Sa se mute soacra la casa ei si ca o familie ce sunteti sa ramaneti voi 3.Fa-ti curaj si rezolva si problema cu sforaitul, esti tanar dar se va acutiza in timp va fi tot mai deranjant din toate punctele de vedere, trebuie sa o intelegi ca nu se poate obisnui, nici eu nu suport.Asa cum ea a nascut si banuiesc ca nu a luat asta ca pe un sacrificiu, poti si tu sa faci asta.
Desi nu am o experienta vasta de viata, am inteles din greutatile intampinate de-alungul timpului de familia mea ca e o mare greseala sa te bagi in sufletul omului daca nu te place.Pentru ce atata risipa de energie?Sotia si copilul reprezinta caminul tau, pentru ei trebuie sa lupti, nu pentru persoane terte.Stiu ca doare sa fii respins desi doresti doar binele, sa ajuti si sa fii desconsiderat.Nu mai amesteca in treburile voastre pe parintii tai si ai ei.Vina intotdeauna e de ambele parti, cu siguranta si ea are partea ei.Simplu fapt ca e alimentata continuu de mama ei si aici amintesc doar atitudinea de neclintit a lor, cum ca o bona este exclus.Mai bine sa fie o atmosfera ostila in casa si acesta nu e un mediu in care sa cresti un copil, decat fiecare sa-si vada de viata separat.
Tu iti cunosti cel mai bine sufletul si problemele, insa va veni ziua in care te vei satura de telenovela asta si vei pune punct.Si eu cred ca e bine sa accepti jobul inafara, va fii o gura de aer curat.

giulia71 spune:

Sub-papuc, mai ai olaec si te iau acasa, glumesc desigur...

Da' cum de ai ajuns in situatia asta, de ce ai tolerat pina a ajunge sa va scuipati si sa va luati cu huo?
Ma gandesc ca asa se ajunge numa dupa ce tolerezi anumite comportamente deviante ale celuilalt.
Acu pe bune, si la modul general, ce caracter trebuie sa ai sa ajungi sa-ti scuipi parteneru sau sa permiti alor tai sa se intample asa ceva?

Si ca ultim sfat,ia-ti nevasta in oras, unde sa fii numa voi doi si pune-ti pe hartie plusurile si minusurile daca plecati si fa-o sa inteleaga ca ai tai ies din discutie pentru totdeauna.
Nu zic s-o scoti pe soacra-ta din carti ca asta pica din prima, la asta tre sa lucrezi ceva ani, pare codependenta si e destul de accentuata.

uneori gandesc prea mult....

sub_papuc spune:

Stai putin, poate m-am facut prost inteles. Scuipaturile, "huo"-urile, canile in cap si alte dulcegarii le-am primit de la socrela.

Palma peste fata cand am plecat de acasa am incasat-o de la sotie. Dar nu e prima oara, si de ce sa nu recunosc, am ripostat si eu la un moment dat. Tin minte si data, 9 aprilie 2008.

Dar nu si de data asta. Am preferat sa ma culc la hotel decat sa continuam scandalul. Ca la corturari, ce sa mai...

giulia71 spune:

Nu, nu , am inteles bine de la socrela. Da' cum isi permite...totusi? De ce ai tolerat ca doar nu s-a intamplat acu prima data sau de a doua zi dupa nunta?
Aici e o intrebare la care sa incerci sa-ti raspunzi "bai cum de am ajuns sa-si sparga asta batrana oalele in capul meu?"
Acu nah,nu te duce acasa si o lua la trei pazeste...

ma repet, scoate-ti sotia si explica-i avantajele pe care le-ar aduce o ex-patriere si ce shopinguri de pomina isi poate face

uneori gandesc prea mult....

ADRIANKA spune:

Eu cred ca sotia ta este foarte frustrata de schimbarile ce au avut loc in viata voastra, se simte incorsetata si de noua meserie de mama, de cariera, de mama ei si de tine, care nu esti asa cum vrea ea...Si din aceasta frustare se nasc scandalurile si chiar palmele adresate tie, din pacate, spun din proprie experienta, caci si al meu sot sarcu' si-a luat-o o data cand nu mai vedeam de furie si frustrare...Eu macar, recunosc ca am gresit enorm si chiar imi caut psihoterapeut sa vada de unde vine furia asta ce ma orbeste uneori.

Eu zic sa-i spui ca o intelegi ca e frustrata, ca nu e usor si cu un copil mic si cu serviciu si cu mama care-i zbarnaie in creieri cuvinte urate despre tine. Poate ca ar vrea sa te vada un pic mai autoritar, chiar si in fata ei, pentru ca, vezi tu, nu esti catel sa-ti zica "du-te din fata mea" si culmea tu sa te chiar duci...Poate tu esti oglinda propriilor ei slabiciuni si pe care ii este greu sa le recunoasca si atunci le mascheaza subconstient prin furie. Deocamdata, ia-o cu usurelul, vorbeste-i despre ce simti si da-i timp sa-ti zica si ea pe indelete ce simte sau ce crede ca simte.

In legatura cu slujba, sigur ca trebuie sa accepti. Ziceai ca tu cauti in familia ta recunoasterea calitatilor, ceea ce e normal,dar, daca n-a fost sa fie pe plan familial, macar in cariera sa-ti fie recunoscute meritele si rasplatite.

Cat despre partea cu serviciul sotiei si bona...Stii cate persoane au un astfel de ajutor si sunt foarte multumite? Vorbeste cu fete de pe forum, poate iti pot recomanda o bona de incredere si da, sotiei ii va fi greu la inceput in cele 6-7 ore departe de fiul vostru, dar se va obisnui si cu gandul bonei...Crede-ma, nu e singura femeie care si-ar lasa copilul cu o bona...Ar mai fi varianta gradinitei..De ce nu?

Multa intelepciune!



..................................................................
Adriana, mami de Yiannis Alexandros (28.12.2007)

www.flickr.com/photos/30939036@N03" target="_blank">poze cu noi

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Povestea unui Licurici

Caritate - FanClub DC Michael Jackson, implica-te si tu


Iti trebuie o secunda pentru a te indragosti si ani buni pentru a intelege ce e iubirea...

Loma spune:

Parintii vostri nu au nici o obligatie sa stea cu prichindelul vostru, dar absolut nici una. Nici ai tai si nici ai ei.

Comportamentul soacrei este inacceptabil, cum adica sa iti dea cu cana in cap, ce "comportament" de om normal e asta, eu cred ca are probleme si cu capul nu numai cu poliartirita, cred ca ii lipseste jumate de creier, sa stea la ea acasa, forever. Copilul tau ce educatie primeste in conditiile astea... la astea v-ati gandit si tu si sotia. Frate pune piciorul in prag si nu te mai lasa condus de o baba nebuna. Ma mir ca totusi mai ai intelegere pt. soacra, eu as trimite-o acasa la ea urgent, fara drept de a mai reveni vreodata in casa mea.
Ce traiti voi nu e casnicia voastra, soacra face ce vrea cu voi doi. Pune punct la capitolul asta.

Sotia ta probabil ar fi altfel daca nu ar fi soacra tot timpul la voi, sa-i tot bage idei de astea "intelepte" in capsor.

Sotia ta nu are nici un drept sa iti acuze parintii, si nici sa te monteze pe tine impotriva lor, mi se pare puerila gandirea ei sa te puna sa urli la ei si sa le spui ca nu mai esti copilul lor (tot geniul de soacra s-a bagat si aici), poate nici parintilor tai nu le face placere de mutrele lor...

Din toate variantele care le-ai insirat, fara sa stau mult pe ganduri, as alege plecarea cu toti 3 in afara, cu o bona interna sau fara, asta e sansa voastra sa ve reveniti ca familie.

Si inca ceva, sunt multe femei care au 2 sau chiar si 3 facultati, si nu fac atata caz din asta, vrei cariera atunci accepti compromisuri in legatura cu cresterea copilului, dar fara soacre care vor sa traiesti dupa standardele lor, vrei familie atunci tii cu dintii de ea si incerci orice sa fie liniste si armonie.

aniela23 spune:

Imi pare rau ca nu am avut timp sa citesc raspunsurile la posturile tale asa ca imi cer scuze daca repet ce au spus fetele.Eu cred ca intotdeauna cand exista o disputa intre parteneri fiecare trebuie sa incerce sa vada lucrurile din punctul de vedere al celuilalt. De exemplu, eu o inteleg pe sotia ta pt ca sunt intr-o situatie cat de cat similara. Te rog sa ma crezi ca e tare dureros sa vezi ca partenerul de viata nu se da la o parte de la a-ti reprosa nimicuri si a ridica tonul la tine, dar cand vine vorba de parintii lui nu indrazneste sa le zica nici macar ''da-te mai incolo'' atunci cand chiar merita sa li se intoarca spatele. Eu cred ca tu gasesti mereu scuze parintilor tai (sunt bolnavi, lucreaza, etc) dar nu prea accepti scuzele sotiei. Poate se simta tradata, poate simte ca desi ea e jumatatea ta tu tot parintilor le esti ''fidel''. Poate simte ca o ''pedepsesti'' (prin certuri, raceala) atunci cand greseste, dar ca iti iubesti neconditionat parintii si ii ierti mereu indiferent de comportamentul lor. Poate ca vrea sa te simta DE PARTEA EI. Sunt convinsa ca purtarea ei este isterica, dar oare ce a facut-o sa ajunga la asta, poate s-a saturat sa simta - imi cer scuze pt urmoatoarele cuvinte, poate sunt formulate gresit si poate nu e deloc ceea ce simte ea - ca nu esti suficient de barbat sa le spui parintilor tai exact ceea ce ''merita sa auda''. Acum hai, intre noi fie vorba, pe tine chiar nu te deranjeaza faptul ca desi mama ei e bolnava s-a oferit sa stea cu voi ca sa va ajute cu cel mic in timp ce parintii tai nu vor sa te ajute nicicand? Eu cred ca si tu vezi realitatea, dar esti in stare sa pui in pericol relatia cu sotia ta doar ca sa nu ii superi pe parintii tai, si asta o doare pe sotia ta!!!! Ca nu are siguranta de a se simti pe primul loc. Inteleg perfect de ce i s-a umplut paharul.

Sunt convinsa ca esti un om bun si muncitor,fara defecte majore dar uneori noi femeile suntem in stare sa acceptam si vreun betiv daca ne face sa ne simtim ca la nevoie sunt de partea noastra pana la capatul lumii.Iar ea simte ca tu esti de partea parintilor tai.

Alt aspect : relatia dintre tine si soacra. Sunt convinsa ca e ''acra'' asa cum sunt toate soacrele, probabil ca nici ei nu-i face placere sa locuiasca cu voi, dar o faca pt nepot, pt fiica-sa, pt voi. Eu cred ca deep inside esti invidios pe relatia dintre sotie si mama ei pt ca tu nu ai asa ceva cu parintii tai, cred ca ti-e greu sa accepti ca femeia aia bolnava e dispusa oricand sa aiba grija de cel mic pe cand mama ta nu e.Cred ca te doare asta si de aceea incerci sa ii gasesti defecte, sa nu-i recunosti pe deplin meritele.

Pe de alta parte, e adevarat ca parintii nu sunt obligati sa creasca nepoti, asa ca nu trebuie sa iti obligi parintii sa va ajute cu cel mic deci nici mama soacra nu e obligata sa aiba grija de nepot. Daca as fi in locul tau as oferi postul de dadaca mamei soacre contra salariu. Daca accepta postul trebuie sa inteleaga ca o face pt bani (si placerea ei sufleteasca) si ca orice aluzie la faptul ca parintii tai nu te ajuta trebuie sa dispara, ca orice incercare de santaj emotional nu va fi luata in seama. Daca nu e multumita cu jobul ei nu are decat sa isi dea demisia, si o sa gasesti o dadaca care sa nu se planga ca nu ajuta si bunicii la cresterea copiilor.

In incheiere - iti inteleg totusi punctul TAU de vedere in privinta parintilor tai. Sotia ta este, evident, o persoana foarte norocoasa sa aiba parinti dispusi sa o ajute atat de mult, si cred ca ii e greu sa inteleaga ca nu toti parintii sunt asa, si de ce esti de partea alor tai avand in vedere lipsa lor de suport. Poate trebuie sa incerci sa ii explici ca ei sunt SINGURII PARINTI PE CARE II AI, si ca ii iubesti la fel de mult cum isi iubeste ea parintii, si ca totusi e mai bine sa ai parinti '' rai'' decat sa te simti orfan. Si sa incerce si ea sa isi inchipuie cum ar fi sa nu aiba nici un fel de relatie cu parintii ei.Daca vrea sa fii 100% de partea ei si ea trebuie sa fie 100% de partea ta, nu sa formeze alianta cu maica-sa sa incerce sa scoata la iveala ce baiat rau esti.

Stiu ca am scris in contradictoriu, dar am incercat sa privesc lucrurile din punctul ei si din punctul tau de vedere, pt ca desi la nivel personal aveti aceiasi problema, la nivel emotional frustrarile sunt complet diferite.

Si aveti amandoi dreptate....