Parinti ocupati, soacra bolnava, sotie distanta

denizel spune:

Aoleeeu, nuuuu!!!!!!
Mai, parerea mea este ca te arunci in gol daca ii dai sotiei tale sa citeasca subiectul asta. Este extrem, extrem, extrem de riscant.
La ce i-ar folosi sotiei (deja ajunsa la capatul rabdarii) daca ar vedea parerea unor necunoscuti in legatura cu casnicia lor??




Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

XIO spune:

Denizel , n-ai auzit niciodata de antipatii?

Sub_papuc , eu cred ca totil vine de la faptul ca locuiti toti impreuna . Si o spun din experienta.
cand vin obosita de la "lucru" si sunt intr-o pasa proasta ma enerveaza cam tot , de la cum imi pune mama-mea farfuria pe masa pana la intrebarile firesti pe care mi le pune ("mai vrei sos/apa/salata") si pana la modul in care deschide usa de la camera.
De ce ?
Pai , ca atunci cand ajung am chef sa ma arunc pe pat si sa stau 10 minute asa , nu sa vina toti sa ma oboseasca de cum intru pe usa.
Si dupa ce stau putin e ok . Diferenta este ca imi dau seama de astea si nu fac scandal pt. ca stiu ca eu gresesc si ca ceilalti nu au nici o vina ca sunt nervoasa.
La tine in casa sunt prea multi locatari.
Soacra-ta va tine intotdeauna cu sotia ta , mai ales acum cand va certati atat de des.
Sotia ta va fi mereu nervoasa pt. ca e mama ei acolo si vede situatia tensionata. Si din cate spui nu iti va lua tie apararea.


"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "

***Fur is for petting**

http://accesoriisihaine.blogspot.com/


http://www.4animals.ro/ajuta.html

Mindy spune:

Daca as sta cu mama sau cu soacra in casa as fi mereu o bomba cu ceas.

Cred ca e sufocant cu soacra in casa.
Sunteti ocupati, obositi, copilul cu nevoile lui, e normal sa fie tensiuni. Dar cand e si un parinte implicat, situatia sta sa explodeze.

Nu e prima oara cand observ ca ajutorul asta oferit de bunici cu ingrijitul nepotilor, se plateste cu un pret mare iar cuplul are de suferit.

anamaria spune:

dar sotia ta ce vrea?

adica ai scris deja, ca abia asteapta sa pleci la jobul_de_departe ca sa se/ va linistiti.
asta chiar ca nu stiu cum ai putut s-o inghiti. e un hap sanatos, cel putin eu daca auzeam asta cred ca eram la pragul a ceva

ce vrea ea de fapt?
SA VA LINISTITI si sa traiti in continuare impreuna asa cum ar trebui sa fie o viata frumoasa a 2 parinti cu un copilas minunat de 2 anisori? sa va bucurati impreuna de realizari, sa trageti impreuna la caruta in momente mai grele, sa fiti, pana la urma, o FAMILIE FERICITA?
sau prefera ca tu SA PLECI? si ea sa se elibereze de tine...
si practic din momentul ala va fi ca si cand ati fi divortat. ea o are pe mama-sa de sprijin moral si ajutor (TU ar trebui sa-i fii sprijinul moral! ) si odata disparut 'elementul disturbator', adica tu, va fi deodata linistita?!

ia intreab-o asta!
plecarea ta nu e cireasa de pe tort, nu este un premiu pt buna purtare!
daca pleci fara sa fie totusi lamurite multe din probleme si in primul rand fara sa stii clar ce anume va doriti AMANDOI de la viitor, eu zic ca in loc sa fie un lucru bun, plecarea asta va fi de fapt o decizie sinucigasa pt familie.

eu am stat despartita de iubitul meu (ce-i drept, nu eram casatoriti si nici copii nu aveam) si am fost ok pt ca stiam amandoi ce vrem de la viata: sa fim impreuna, pt ca ne iubeam mult

dar daca pleci cu sufletul indoit si cu supararea de acum, daca ea ramane la randul ei cu indoielile si stressul de acum, nu va va fi bine deloc!

ok, ati luat decizia ca tu sa accepti jobul asta...
dar daca vrei cu adevarat sa lupti pt familia ta, atunci rezolva macar la nivel de discutie calma cu sotia ta toate aceste probleme care te darama emotional, roag-o sa-ti spuna si ea ce probleme are...
si incercati sa vedeti daca vreti cu adevarat sa le rezolvati!

mai este si aspectul cu dormitul separat versus apropierea fizica: poate ca ea simte ca face un sacrificiu dormind separat, cu copilul, si poate ca asta o linisteste ca mama, dar sunt destul de convinsa ca femeia si sotia si-ar dori sa vii intr-o seara asa, s-o iei in brate si s-o saruti, si s-o rogi sa vina cu tine...
o faci sa se simta dorita? o iubesti? arata-i...
pt o femeie e greu sa traiasca simtindu-se nedorita!
vezi tu, noi avem in cap o imagine cum ca barbatiii nu se prea pot lipsi de sex, si daca nu fac cu sotia lor incep sa faca scenarii ca o fac in alte paturi. chiar daca barbatul resp. nu o face! si chiar daca il iubesc si au cea mai mare incerdere in el...

multe din famiilile cu copii mici trec prin probleme de genul asta, in fine, variatiuni pe tema!
se aduna oboseala, noptile nedormite, schimbarea pe care o aduce inerent copilul in viata de familie, greutatea de a-ti imparti echilibrat timpul si energia intre servici, sotie/ sot, copil, treburile gospodaresti.

nu cred ca multe cupluri pot sa spuna ca pt ei a fost usor, lin, ca au depasit primii ani de viata in 3 fara probleme.
nu e pana la urma ceva atat de deosebit!
si faptul ca exista o groaza de cupluri care reusesc sa ramana impreuna cu 1, 2 sau mai multi copii, inseamna ca exista solutii!
de voi depinde sa le gasiti...

A_Iulia spune:

In conditiile in care sotia ta nu doreste sa va mutati separat, eu cred ca noul tau serviciu vine ca o gura de oxigen.

inteleg ca va veti vedea doar in week-end. Eu cred ca este buna putina distanta intre voi si veti putea evalua lucrurile altfel, veti face altfel planurile impreuna.

Este foarte adevarat ca se poate ajunge si la divort, dar oricum ceea ce traiti acum nu este placut pentru nici unul din voi si o schimbare era necesara.

Ar trebui sa insisti pe ideea mutatului separat, candva, in viitorul apropiat. Pana la urma sotia ta va accepta, daca vei insista pe idee. Deocamdata ii este foarte greu, copilul e mic, ajutorul mamei ei este nepretuit...peste cativa ani va fi altfel.

anghelada spune:

Cel mai important este sa stati singuri, oricat de greu v-ar fi cu copilul.
Daca intr-adevar mai este o sansa pentru casnicia voastra, nu puteti profita de ea decat singuri.

Eu am parintii la 600 de km, asa ca nu ma pot ajuta cu nimic, nici macar cu bani ca nu au.
Socrii mei sunt niste oamni atre ok, ma ajuta, am stat cu ei de cand avea copilul 7 luni, pt ca m-am intors la serv. A fost bine, pt ca am mai facut economii si am mai realizat cate ceva, dara cum zilele astea ne mutam inapoi acasa. Va fi mai greu si cu banii si cu statul cu copilul dupa -masa dupa ce pleaca bona. Insa o luam ca pe ceva frumos, este copilul nostru si ne viom bucura de frumusetea anilor mici, pe care nu o sa ii mai simtim niciodata.

Plecam acasa, tocmai pentru a nu ne certa cu socrii, care au tabieturile lor, iar noi nu avem deloc intimitate. De aici pleaca cele mai grave probleme: de la treburi adminsitrative si de la lipsa intimitatii, indiferent ca e vb de sex sau de lipsa de comunicare.


Asa ca sfatul meu este sa fiti singuri cu copilul, sa apelati la ei atunci cand sunteti ambii indisponibili si sa va vedeti de viata voastra.

Sotul nu mi-a reprosat niciodata ca ai mei nu ma ajuta, poate in mom de criza cand mie mi se punea pata pe ceva, imi aducea aminte ca tb sa ne descurcam singuri.

Asa ca ... succes! Pana la urma, ganditi-va doar la copil... nu are nici o vina, si fara ambii parinti, va avea un mare handicap in viata. Se pare ca esti un baiat bun, cu unele defecte, ca toti de altfel. Iar nevasta e una mai infipta, cu defecte si ea, ca toate de altfel.... Nimeni nu e perfect... De obicei in viata Dumnezeu iti da ceva, trebuie sa apreciezi... daca mai sunt unele lipsuri, mai afceti si voi compromisuri... aveti o situatie financiara buna, se pare, fata de altii, un copil sanatos... nu maniati pe Dzeu... Lasati mofturile si traiti-va viata, bucurati-va de ea si de copil.. pacat sa ajungeti mai rau


Succes!

Ada, mamica fericita de Amalia Elena

http://community.webshots.com/user/anghelada

Cineva acolo sus ne iubeste.

sub_papuc spune:

Of of of... Va multumesc tare mult pentru toate cuvintele, le-am sorbit, sa stiti.

Un nou episod din televomela vietii mele s-a desfasurat azi dimineata. Cand m-am intors de la piata, ma trezesc cu sotia imbufnata, in conditiile in care avuseseram o seara normala impreuna. Ghindocelul se prapadea de ras cu mine, am jucat caii, am facut baita cu cantecele si tot asa...

Ce s-a intamplat: a ajuns (pentru a nu stiu cata oara) si soacra la aceeasi concluzie: ca are si ea viata ei, ca e problema noastra, ca nu vrea sa traga indirect pentru mine, ca vrea sa stea si ea in patul ei la caldura, nu sa mai alerge dupa asta micu. Stiti ceva? Are perfecta dreptate. Eu am insistat in repetate randuri sa fie asa. Nu de alta, dar chiar e bolnava si i-ar fi mai bine cu viata ei separat.

Si ce propune sotia: sa las frumusel jobul, sa gasim bona si sa punem camere in toata casa. Eu o stiu ca moare de suparare ca am lasa copilul cu cineva strain, caci intotdeauna ea a fost cea care a tras de maica-sa sa o ajute, chiar daca soacra a mai rabufnit de-a lungul timpului (discutia e veche). Stiti, suna simplu si frumos; pana la urma e greu si pentru mine acolo departe, fara asta micu, fara ea, chiar daca situatia materiala ar ajunge la niste niveluri imposibil de realizat in romanica...

Dar... un mare dar. Am mai refuzat pe seful cel mare de 2 ori, si cand spun sef mare spun de ceo-ul la nivel de europa. Adica omul care decide totul legat de cariera mea. Ultima data s-a ofuscat asa de rau ca n-a mai vrut sa ma vada in fata vreo 2 ani, lucru care s-a si intamplat. Eu intrasem intr-o gaura neagra, cumva protejat de seful meu direct, nu tu sedinte, zero expunere. In conditiile in care beneficiez de apreciere din partea colegilor de la centru. Va dati seama ca daca refuz si acum (nu mai zic ca am zis "da" deja luni...) s-a dus cu mine cariera. Poate ca ma si zboara avand in vedere cate nazuri am facut de-a lungul timpului, banuiti voi din cauza cui am mai refuzat... Repet, mi-a convenit de minune, cred ca in medie nu am lucrat mai mult de 2 ore pe zi, venit la munca la 11, plecat in pauze cu diverse probleme cel putin cate 2 ore, plecat inapoi acasa pe la un 5. Personal nu cunosc multi care au avut posibilitatea si obrazul gros sa faca treaba asta.

Revenind, daca spun acuma pas, s-a cam terminat cu cariera mea aici. Nu mai zic ca nu gasesti alt job pe criza asta, am mai incercat, tot la insistentele sotiei, care imi reprosa ca nu fac destui bani incat sa stea acasa cu asta micu. Lucru care s-a dovedit a fi doar o modalitate de a-mi scoate ochii, acum ca s-a ivit aceasta opportunitate schimbandu-si radical optica. Nu o condamn, eu un nimic pana la urma sa-mi reproseze treaba asta.

Ce ma doare este ca ea vede aceasta plecare a mea doar ca un lucru care-l fac pentru mine, nu ca am putea sa ne mutam mai devreme la casa, nu ne-am mai face griji de bani etc. Nu, este strict pentru cariera mea, nu are nici o legatura cu familia...

Si o inteleg cumva, i-ar fi al naibii de greu sa preia toate sarcinile mele, mai ales daca ar pleca maica-sa. Am zis: de ce nu asteapta inca 2 saptamani, ca dupa aia soacra nu ma mai vede. Problema (zice soacra) nu e ca nu ne-am mai vedea, ci ca e treaba noastra, sa ne descurcam. Rezon.

Solutia ei:
Raman acasa si ne luam bona. Chiar daca stiu ca in adancul sufletului nu vrea bona. Si o sa se intoarca din decizie la un moment dat, sunt sigur. Ajungem tot acolo, sau poate ca o sa-l ia pe prichindel la soacra acasa, nu stiu;

Solutia mea:
N-am de ales, trebuie sa dau curs invitatiei, chiar daca e un risc mare pentru noi. Recent un coleg de munca a fost zburat din grup. Nu dadea semne cum ca nu-si face treaba, nu stiu exact ce a facut. De fapt, eu merg acolo sa inlocuiesc pe cineva, care e in acest moment in pozitia respectiva si habar n-are ce i se pregateste. Eu cunosc personajul si stiu ca a mai dat rateuri cu alta ocazie.

Acum, fie (1) ramane acasa sotia cu o bona interna, (2) fie ducem pe asta micu la ai ei plus o femeie angajata, (3) fie vin toti trei cu mine si ea sta acasa cu el, fie (4) luam dupa noi o bona interna si lucreaza si ea in companie (mi s-a oferit inclusiv aceasta propunere, numai sa ma duc). Nu conteaza pentru mine, una din cele 4 ar fi ok. Cred ca cel mai bine pentru noi ar fi sa vina cu mine si sa stea cu asta micu. Dar stiu si ei, nu e nici un oras cosmopolit, e o tara mai in urma decat noi (nu foarte mult, dar este). Capitala lor e un fel de bucuresti la inceputul anilor '90. Aceleasi fete posomorate si pline de griji, aceleasi blocuri jerpelite gata sa cada la primul cutremur. Plus ca ea ar renunta la job aici si cine stie daca isi mai gaseste in aceleasi conditii. Poate trebuia sa spun din start ca si sotia are un job destul de lejer, uneori pleaca dupa 6 ore si nu-i zice nimeni nimic, pentru ca isi face treaba in timpul dat.

Eu i-am mai propus si altceva: luam bona interna, supraveghere video pe internet, si ea 6 ore la munca ei. Ca de ce sa faca asta, de ce sa-si reduca salariul in conditiile in care ar face aceeasi treaba. Si stiu ca intr-adevar ar reusi sa termine in 6 ore ce are de facut acum..

L-am intrebat pe seful direct ce ar face. A spus ca in situatia mea n-ar sta mult de gandit, ca e cazul sa incep sa ma expun si sa urc in cariera. Dar imi spune totodata ca el a avut intotdeauna sustinere din partea sotiei cand a fost vorba de cariera lui. Ce-i drept, poate ca ea nu s-a chinui atat de mult ca sotia mea cu scolile. Stiti ce e ilar: ca in ultimii ani chiar a mai lasat-o usor dpdv al carierei special sa aiba mai multa grija de asta micu. Si mi-a spus in repetate randuri ca in acest moment tot ce conteaza e prichindelu' si ca isi baga picioarele in el job. Dar se pare ca nu vrea sa faca nimic pentru mine.

Acum sa va mai spun un lucru: sotia a fost ca un cadou nemeritat pentru ai ei, i s-au facut toate poftele, a fost cocolita in toate formele. Si-a gasit un barbat care sa-o tina loc si de mama. Nu de multe ori i-am spus (asta inainte de copil) si ea era de acord ca eu sunt un fel de mama cu putza pentru ea :) Si in general am incercat sa fac mai multe ca sa ii fie ei bine. Atunci de ce sa inceapa ea sa traga asa din greu? Nu sta in firea ei sa le faca acasa pe toate. Va dati seama ca e totusi greu...

Mi-a zis sa ma gandesc si sa-i spun ce am hotarat, sa vada cum rezolva si ea cu viata ei. De parca ar fi simplu...

cristoiu spune:

Stai frate, daca vi s-a oferit ca ea sa lucreze la tine in companie unde ati merge, pai atunci cum s-a terminat cariera ei? Eu as zice ca dimpotriva, experienta in strainatate i-ar fi un plus pe CV. Poa' sa fie ea si Albania, tot strainatate e, nu e vorba de tara, ci de problemele inerente unei situatii de genul asta.

In fine, eu as spune sa nu renunti tu la job ca va ajunge sa ti-o scoata pe ochi si pe nas, mai ales ca e invatata ca aduci bani in casa. Daca stai acasa vei ajunge tu sa fii frustrat de situatie si cu o cariera pierduta. Nu e bine nici ea sa stea acasa, fiind carierista va ajunge sa se urce pe pereti. Dar o situatie in care amindoi puteti continua munca fara probleme, cu venit mai mare in familie, bona la copil ... eu n=as sta prea mult pe ginduri.

Dar eu sunt eu. Am hotarit demult ca jobul meu il pot face in orice tara. Sotul e mai limitat. Si am spus la inceput si nu mi-am schimbat parerea, ca si in Angola merg cu el daca e nevoie.

In fine, e bine ca si soacra isi ia mainile din familia voastra. E foarte bine asa. Ca e si ea frustrata facind ceva ce nu vrea sau e peste puterile ei. Asa ati ajuns oricum la solutia bona. Deci daca luati bona, ce diferenta e ca e bona in Romania sau bona in Tanganica sau unde va duceti?

Luna1 spune:

Mai mie solutia mi se pare simpla dar voi complicati lucrurile. Aveti atatea alegeri incat putin sunt la fel de norocosi ca voi, multi nu au optiunile voastre, ori e alba ori neagra.

Ideea trimisului celui mic la soacra mi se pare barbara, sincer o sa fiu drastica, de ce l-ati facut daca e la soacra? E al vostru si va urmeaza peste tot.

Deci sugestiile mele:

Optiunea1. cine castiga mai mult isi pastreaza serviciul si celalalt ramane acasa cu prichindelul. Daca pastrezi tu jobul ei merg cu tine si totul e ok.

Optiunea2. Tu mergi la job, sotia ramane la jobul ei, prichindelul merge la gradi cu camere de supraveghere ca sa-l vada sotia si dupa 6 ore il ia ea.

Optiunea3. si cea mai buna dupa parerea mea, merge cu tine, are job in companie, si angajati o tanti interna sa va ajute cu cel mic. Sigur tanti aia nu te va socri.

Mie soacra mi se pare ca va santajeaza din cand in cand, asa facea si mama, cand i se punea pata imi zicea ca pleaca si sa ma descurc. Si cand ii ziceam ca e ok se razgandea. Pana l-am dus la afterschool club pe cel mare si am rezolvat problema.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

giulia71 spune:

Luna1 cand am zis sa ramana mama cu copilul, am gandit numai din punctul propriu de vedere. Daca ar fi ramas sotul cu ala mic, era dezastru. Cu siguranta ca sunt tati "cu nas" care miros cam cum se creste un copil.

Eu cred ca sotia ta nu isi vede interesul si cariera ta nu face doi bani in mintea ei.
Trec si am trecut printr-o situatie exact similara cu expatriere, cu renuntarea din partea mea la singurul job care mi s-a potrivit ca o manusa si cam stiu ce vorbesc. Nu-i usor, da-i bini.
De ce?
Din doua motive: unul pentru ca o data in viata ti se ofera asemenea oportunitate, daca e un post Executive level cred ca imi dai dreptate si doi e vorba de bani buni pe care o expatriere si un asemenea post ti-i poate aduce.Oricat am vrea sa fim de non materiali trebuie sa recunoastem ca ai nevoie de bani sa poti trai decent.