Tutuiala - unde e limita?
Raspunsuri - Pagina 5
anaemi spune:
Sincer...ma deranjeaza cand un necunoscut mi se adreseaza cu "tu" atata timp cat eu vorbesc cu dvs...vorba cuiva , vorbesc cu dvs si cu pustiul de douaji de ani de la chioscul din colt...asa sunt eu, asa am fost invatata, asa m-am obisnuit.
Cum s-a mai spus, in unele cazuri, tu-ul asta denota superioritate.
Si vb cu dvs si cu vanzatorul si cu chelnerul...
M-a derannjat tare o faza cu un casier de la un supermarket: eu ca tot omu' la cumparaturi de'ale gurii cu sotul si cu copchii dupa mine. Cand mi-a venit randul la casa, s-a apucat nene baiatu' casieru' sa faca niste scheme cu produsele si sa ma ia la per-tu de parca facuseram gradinita impreuna. 
...Eu vorbeam cu dvs el cu tu. Poate o sa vi se para deplasat ca m-a deranjat, dar m-a deranjat. Oi arata eu de 17 ani (na ca sunt si moddesta 
) (oricum n-am decat 24), dar totusi
Ana 
mamica lui Filip (06.03.2007) si a Anastasiei (03.08.2008)
Doamne ajuta !
Cand am ajuns in sfarsit la capatul rabdarii, s-a gasit unul sa mute capatul mai incolo.
makydenis spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anda141 Eu chiar vroiam sa intreb la un moment dat cum ii invatati pe copii sa se adreseze? Eu pe copil nu l-am invatat sa se adreseze la pers. a doua ci vorbeste cu toata lumea cu "tu". Mie , una mi se pare ca facem prea mult caz de formula asta de adresare , tu sau dvs. Eu nu cred ca respectul consta in asta , cateodata ne incurcam in prea multe cuvinte, reguli si sabloane si uitam ensentialul. E parerea mea,oricum cred ca generatia copiilor nostri nu or sa mai deschida subiecte de genul asta. Eu ma adresez cu dvs.ptr. ca asa am fost educata si obisnuita si pentru ca , unii chiar tin la formula asta, insa m-as lipsi bucuroasa.  |
Eu cred ca intr-o anumita masura si cuvintele reflecta esentialul de care amintesti tu!
Eu mi-as dori ca in viitor cand copii mei vor fi mare limbajul lor cu "tu" sau "dumneavoastra" sa reflecte respect si bune maniere.
mianna spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui mianna
on topic: nici mie nu-mi place renuntarea prea rapida la pronumele de politete, si cand e cazul nu ma sfiesc sa atrag atentia. am colegi care au trecut la pertu cu unii din medicii cu care colaboreaza, mie nu mi-a reusit si nici nu cred ca-mi va reusi prea curand. |
cum era vorba aia? "never say never"?
mi s-a-ntamplat la cateva ore dupa ce scrisesem postul. deh, n-am avut cum s-o refuz pe doamna doctor, care la sfarsitul discutiei mi-a zis: "eu sunt D., tu M., ok?"dupa care mi s-a parut ca suna ciudat sa folosesc in continuare pronumele de politete cu mai tanara ei colaboratoare, asa ca i-am propus eu sa ne tutuim. si, in mod firesc, urmatoarea fraza pe care-am produs-o a fost "aveti experienta cu... astaaa, ai experienta cu...?"
gecko spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mihaelka 'Can' si 'may' au amandoua sens de 'asking for permission' in contextul asta; singura diferenta e ca 'may' e formal. Sau o fi ceva ce nu inteleg io. Ca mai ie si de-astea. Trouve avant de chercher |
"can" refers to your ability to do something. "may" refers to whether you are allowed to do it. De aceea cred ca in contextul "de politete, de a cere politicos pemisiunea" un copil crescut in cultura anglo-saxona va spune "Pot sa am o ciocolata" traducere directa din "May I have...". Si asta nu pentru ca dau pe-afara parintii (romani) de cata engleza stiu ci pentru ca asa este invatat la scoala.
Si nu stiu cum e cu multinationalele alea dar stau eu cu impresia ca nu iesi de la resurse umane, dupa ce proaspat ti-ai semnat contractul, si il iei din prima la per-tu pe seful de departament.
Nu o fi dumneavoastra/dumneata in engleza dar tot se foloseste functia/rangul inaintea acelui nume mic (Dr. Nick). Copilul inca spune Ms invatatoarei, adultii inca se adreseaza cu Mr/Ms persoanelor mai in varsta sau celor pe care nu le cunosc si cu care nu au o relatie apropiata, copiii spun pe numele matusilor/unchilor/bunicilor dar de cele mai multe ori se adauga si tipul de rudenie in fata (Aunt Mary/Uncle John/Grandma Beth).
Asta e aproape din ciclu "tot ce este romanesc e naspa". Mare scofala ca adresarea politicoasa implica si folosirea de dumneavoastra. Trebuie sa copiem absolut tot din alte limbi/alte culturi caci sigur este mai bun. Si daca copiem, copiem doar ce ne place noua, fara a studia nuantele in care se face aceasta exprimare, fara a intelege ca exista alte etichete ce compenseaza lipsa de "dumneavoastra".
Victoria_mami spune:
Mihaelka, mai exact: "May I?" inseamna "Am voie?" si "Can I?" inseamna "Pot sa...?" (sensul gramatical corect este "Pot sa..." --- fizic!... nu'sh cum altfel sa explic). E drept ca uzual se foloseste Can I mai mult decat may I...
_
Mami de Printesa Victoria Isabella 
Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!
XIO spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui makydenis Va multumesc pentru colaborare! De la inceput vroiam sa amintesc de limbajul folosit de medici, dar am renuntat, nu vroiam sa atac pe nimeni, de la inceput. Problema e cum ati spus si voi, nu e vorba numai de tutuiala, dar si de tonalitatea vorbirii. Am observat ca avansarea in grad in mai multe meserii atrage dupa sine si transformarea vorbirii: dispare "dumneavoastra" si apare "tu". Pentru mine asta e foarte deranjant. |
Depinde de om , nu de functie.
Am un asistent la o diciplina care ni se adresa cu "dumneavoastra" "dumneata" "domnisoara doctor" , si li se adresa cu dumneavoastra chiar i pacientilor de 20 de ani in conditiile in care el are peste 40.
Si nu e singurul.
Si eu tutuiesc pacientii de-o varsta cu mine , mai mici sau putiiin mai mari , in functie de cum e pacientul. Nu este un semn de superioritate a mea ci o apropiere , asa cum daca ii spun unei persoane in varsta "saru'mana" nu inseamna ca imi bat joc de ea ci ca ma simt mai aproape de ea .
Dar deja nu ma mai mira interpretarile astea
"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "
***Fur is for petting**
http://accesoriisihaine.blogspot.com/
http://www.4animals.ro/ajuta.html
anya spune:
Eu lucrez intr-o multinationala, in Romania. Inainte de a lucra aici, evident, sefilor, colegilor mai in varsta le vorbeam cu dv. In momentul in care am inceput sa lucrez aici, de la inceput mi s-a spus ca nimanui sa nu-i vorbesc cu dv. Se foloseste TU. La un moment dat, oammenilor ca raspundeau apelurilor clientilor li s-a spus sa nu mai vorbeasca cu dv ci cu tu. Directiva "de afara" sa ne apropiem de clienti. O perioada au fost obligat sa vorbeasca asa, dar din cauza faptului ca romanii nu percep TU-ul ca o apropiere ci ca o "decadere" s-a renuntat. Conteaza foarte mult cum esti obisnuit.
Cat despre formulele de politete, "Buna ziua" mi se pare ok. Nu folosesc "Saru'mana" si i-am invatat pe baietii mei sa spuna tot "Buna ziua". Tata m-a invatat ca "Saru'mana" e de pe vremea boierilor, cand iobagii chiar sarutau mana - transferat apoi la popi si doar foarte tarziu la femei si sa nu-l folosesc decat cel mult daca as fi dispusa sa fac si actul fizic de a saruta mana.
beshter spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gecko "can" refers to your ability to do something. "may" refers to whether you are allowed to do it. De aceea cred ca in contextul "de politete, de a cere politicos pemisiunea" un copil crescut in cultura anglo-saxona va spune "Pot sa am o ciocolata" traducere directa din "May I have...". Si asta nu pentru ca dau pe-afara parintii (romani) de cata engleza stiu ci pentru ca asa este invatat la scoala. |
Ca orice verb modal, 'can' are un sens de baza (root sense) - ability (He can read and write) - si cateva sensuri contextuale (epistemic senses) - possibility (He can be at the office) - si permission (You may leave now).
'May' are si el un sens de baza - permission (May I smoke?) si un sens epistemic - possibility (He may be at the office).
In engleza moderna, se constata un fenomen de encroaching upon territories; adica mai pe romaneste, 'Can' ii fura sensul de permission lui 'May' (May / Can I have the salt, please?), cu tot cu formele alternative de trecut / preterit ('I was allowed to have the salt'), singura diferenta ramanand the level of formality, nivelul de formalitate sau familiaritate. Un copil crescut in cultura anglo-saxona va spune 'Can I have some chocolate?' cand e cu parintii la masa si 'May I have some chocolate?' cand e cu straini sau cand vrea sa se ingratieze pe langa parinti:)
Propozitia 'Pot sa am ciocolata?' nu e o propozitie romaneasca. E un calc sintactic dupa englezescul 'Can/May I have some chocolate?'. Un copil roman 'politicos' va spune ceva de genul 'Imi dati voie sa iau niste ciocolata?' sau 'Am voie ciocolata'? or something; iar in context de familiaritate, va spune 'Imi dai si mie niste ciocolata?'
Trouve avant de chercher
beshter spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Desiree2002 Mihaelka, mai exact: "May I?" inseamna "Am voie?" si "Can I?" inseamna "Pot sa...?" (sensul gramatical corect este "Pot sa..." --- fizic!... nu'sh cum altfel sa explic). E drept ca uzual se foloseste Can I mai mult decat may I... |
Cand intrebi 'Can I have the salt' nu te intrebi daca poti fizic sa primesti sarea; cand intrebi 'Can you pass the salt?', nu intrebi daca celalalt are puterea fizica de a-ti da sarea (ma rog, cu exceptia cazului in care celalalt e bed-ridden).
Trouve avant de chercher
Mindy spune:
dumneavoastra, dumneata, saru'mana... normal ca si eu le folosesc ca asa am fost invatata, cu ele am crescut, mi se pare ca as incerca sa schimb limba romana daca nu le-as folosi. In schimb ma poate tutui oricine ca nu ma supar, de la copiii pana la batrani.
Recent am primt un e-mail de la o banca romaneasca ceva in genul 'stimabila doamna ... va rugam sa bla bla bla, super pompos formulat de parca eu as fi presedinte de stat, as fi preferat sa ma tutuiasca ca ma simteam mai umana. :)
si totusi rugaciunile pentru Dumnezeu sunt "Ajuta-ma Doamne, Doamne te rog! Iarta-ma Doamne!" etc.