Emigrare sau nu?

TOMALAVINIA spune:

Da, ai dreptate, si iti multumesc enorm ptr sinceritate.
Daca am ramane in continuare in Romania, ambele fete vor studia aici, dar dupa liceu ce crezi ca le va tine aici in tara? Mizeria si saracia? Ptr ca nu se va schimba absolut nimic in viitor.Traiam cu speranta ca va fi mai bine, dar...never.Si culmea, mama mea ma sustine mai jult decat imi imaginam vreodata. Are o vorba: decat sa vad cum va chinuiti aici, cu niste joburi irelevante, prefer sa va ajut sa plecati, voua si fetelor va va fi mult mai bine.Si doar ei stiu cat au investit in scoala, in educatia mea, in studiile facute in Romania, si acum sunt legati de maini si de picioare, fiindca nu au renumitele PILE sa-si ajute fiica!

arminad spune:

Pe cuvint de pionierca n-am avut o experienta amara cu emigrarea.Am venit destul de recent si de atunci fac ceea ce as fii facut si in RO in perioada asta adica sunt intr-un concediu de maternitate mai lungut asa dar altfel placut.Sotul, inginer de meserie,isi face in sfirsit meseria aici ca in Ro era mai greu pt el la capitolul profesional ca altfel n-a fost chiar asa rau.

Experienta de inceput a fost chiar diferita de a celorlalti.Am venit cu Loteria vizelor ,am stat 6 luni asa de recunoastere,ne-am intors in Romania unde inca aveam si casa (o mai avem si acum)si pe deasupra aveam si job ca eram in concediu de maternitate. Deci am avut alegeri si alternative si inca mai avem asa cum multi n-au avut.
Din pacate la orice subiect despre emigrare se asuma automat ca esti fericit sau nefericit dupa cum pui virgula.

Ideea mea era aceea pe care a subliniat-o si freedelia, sa iti stabilesti agenda ta ca adult,sa te duci cu inima si mintea deschisa la nou, sa te bucuri tu de experienta asta unica pe care ti-o ofera emigrarea si copiii tai in mod sigur vor fii fericiti alaturi de tine

Fiica mea iubeste Romania si America in mod egal,cel putin asa zice ea.De cind calatoreste singura,petrece destul de mult timp in Romania,are inca acolo prieteni dragi din copilarie.Are prieteni de toate culorile si nationalitatile aici si totusi ma gindesc ca intr-o zi va alege sa traiasca intr-o tara care nu e nici macar locul 13 in topul alasau se duce mai la virful topului daca vreaMai bag si eu cite un ochi la canadience sa fiu pregatita cind vin in vizita la cuscrii

delphin spune:

Maru Bine punctat!

In exact aceeasi situatie suntem si noi si cum am zis nu plecam din Ro si nici de unde ma aflu acum!
Stiu sigur ca acolo copii vor avea alte oportunitati de cat in tara in care s-au nascut si aici nu vorbesc de Ro.
Si ca sa le usuram integrarea si sa aiba ceva repere, sa nu fie pierdute de tot, vom emigra in Quebec,macar limba o stapanesc fara probleme?

Pt. noi...e a doua emigrare, prima ne-a reusit destul de bine, nu vad de ce nu ne-ar reusi si a doua mai ales ca datele problemei sunt cu totul diferite!

Acum, copilul cel mare are 6 ani, stie deja ca intr-o zi va locui in Canada, are deja experienta expatrierii! Singur se intereseaza de cum e acolo, se uita la reportaje la TV. Pt. el e ca si cum ar fii normal sa plecam sa locuim intr-o alta tara!

Cand ne vom stabili acolo va fii mai maricel, dar nu-mi fac nici o problema pt. capacitatile de adaptare ale copiilor mei. Si el si cel mic sunt obisnuiti

Guestus spune:

Vad ca toti vorbiti de dureaza citeva luni pina gasesti slujba mult visata..e mai greu ceva la inceput.....dar despre ce slujbe vorbim noi aici sint si yo curios sa aflu. La cit somaj exista azi...fix tu lipsesti din statistica lor.

Si sa mai enervez lumea...daca fac yo acum inventarul o sa vad ca cei care apar cu "pleaca draga si da si foc la casa inainte..sa fii sigura ca nu mai ai de ce sa te intorci" ...sint cele care stau pe acasa...adica munca sufletul.
Hai sa vedem ce slujbe...da la concret.. gaseste tomalavinia dupa 6-12 luni.

silvi_2005 spune:

Guestus bine punctat .
TOMALAVINIA sincer vb e cam riscant ce vreti voi sa faceti dar iti admir curajul. Nu exista o reteta universala pentru o emigrare reusita oamenii sunt diferiti, depinde enorm de mediul in care te invarti si care iti sunt expectantele ce satisfactii vrei sa ai acolo unde mergi pentru ca sincer iti spun recunoasterea internationala vine greu... foarte greu , trebuie muncit mult mai mult decat in Romania si adeseori mai mult decat cei din jur pentru a ajunge acolo. Am citit ca esti profesor si sotul inginer, nu va fi usor sa va gasiti acolo ceva in domeniu si nu stiu daca o munca necalificata si un salar minim te va satisface pe termen lung. E foarte bine cum spunea cineva ca atunci cad mergi ca ai o perspectiva, sa stii ca te asteapta un job, un venit, o posibilitate de a te intretine si a avea o siguranta materiala. Ca idee in locul tau ( nu iti spun sa faci asta iti spun ce as face eu ) as face un plan f detaliat, al zonei unde vreau sa merg in ce oras cu ce oferte de munca sunt acolo, cat costa chiria, ce taxe sunt in plus ce cheltuieli de instalare ai necesare ....lista e lunga dar altfel nu se poate, noroc cu internetul care te ajuta sa gasesti toate informatiile.
Daca aveti plan clar incepe din tara sa vezi ce oferte de munca au, parerea mea e ca sotul tau ar putea sa isi gasesca primul ceva , tu eventual dupa ceva echivalari facute acolo si limba vb la perfectie. Vezi ca sunt o multime de site-uri cu oferte de job si de firme de recrutare faceti o simulare cu diplomele care le aveti ce puteti sa gasiti concret si la ce venituri, de multe ori recrutarea poate sa dureze si mai bine incep de aici decat sa stai acolo cateva luni ...fara venit si stresat de perspective.Dati telefoane si vb sa vedeti concret daca este vreo firma care v-ar propune un job, e alta treaba sa ai ceva arajat inainte de a pleca.
Noi am venit aici in varianta asta, sotul meu avea oferta din tara, lucreaza ca medic ca un spital de aici, a venit initial pe 6 luni si singur pana a vazut despre ce vorba si daca are perspective sa ramana, a fost greu dar alta varianta nu aveam atunci. Eu am reusit sa imi validez diploma de Drept anul acesta dar dat fiind faptul ca abia acum merge la scoala piticul meu abia din toamna asta am timp liber si sunt in ceva proces de recrutare care dureaza f mult dar ma straduiesc sa reusesc pentru ca ar fi in domeniul meu. Sincer eu personal sa lucrez orice nu as fi fericita si sper sa reusesc sa fac ceva in domeniu oricat de greu ar fi, am noroc ca ne descurcam din punct de vedere financiar si pot face asta si stiu ca la ora actuala cu criza de medici de aici sotul meu va avea oferte de munca daca ar ramane cumva fara post aici.
Concluzie nu regret nici o clipa ca am plecat, privind in urma am facut decizia buna dar trebuie calculat mult inainte si privit realist, se poate sa nu mearga, se poate sa fie mai greu decat te astepti. Daca vrei doar sa pleci di tara si nu vrei neaparat Canada studiaza si alte posibilitati din Europa, ai avea avantajul ca o multime de specialitati sunt deja recunoscue internationalin UE, ai putea pleca cu o oferta de job deja si fara sa vinzi tot ce ai la risc...orientati-va spre o tara a carei limba o vorbiti si incercati mai multe variante.
PS Nu am citit toate paginile daca deja ai mai discutat despre aste scuze eu ti-am spus in limita experientei mele.
Succes mult orice te-ai decide


Adevarul, pur si simplu, este rareori pur si nu este niciodata simplu. Oscar Wilde

mamitzica spune:

Lavinia,cred ca s-a spus cam tot ce era de spus.
Observatia mea....spui ca tu nu vei ajunge profesoara in Canada.Parerea mea este ca atunci cind emigrezi trebuie sa fii foarte increzator in tine si sa tintesti foarte sus.Daca pornesti cu ideea ca eu nu voi ajunge profesoara sint mai multe sanse ca te vei plafona si dupa citiva ani te vei alatura grupului mentionat care blestema tot ce e in jur si viseaza la viata perfecta din Ro.
Si inca o observatie personala-de multe ori emigrarea apropie sau desparte un cuplu.
Tu ai avantajul ca poti sa citesti opinii de pe forum,noi am plecat partial in necunoscut,dar am plecat cu gindul ca nu ne vom intoarce niciodata.Daca pleci cu jumate de suflet lasat acasa nu ajuta la integrare si cred ca integrarea in noua societate este cheia succesului.

andacos spune:

Guestus asta a fost interventzia mea la subiect si sa stii ca si pe mine m-a mirat faptul ca nimeni sau aproape nimeni nu i-a spus ca poate nici macar loc de munca cu salariu minim s-ar putea sa nu gaseasca la ora actuala!

Lavinia,sa stii ca sunt o persoana realista,nu sunt genul "Gica contra"dar personal cred ca e cel mai prost moment ales pentru emigrare!Ori avetzi resurse financiare pina se repune economia pe picioare(ca doar nimeni nu crede ca gata incepind cu 1 ianuarie 2010 criza e de domeniul trecut fara urmari),ori plecatzi cu contract de munca!

despre integrarea voastra acolo(in conditziile unei vietzi decente cu job adica)depinde numai si numai de voi!Sfaturi ai primit si cam toate-s realiste!

Dana

Guestus spune:

Yo astept sa aud ce slujbe se pot gasi.....ca asa de discutat despre binele copilului, coruptie 0 si concedii in caraibe nu trebuie sa fii Einstein.
Hai sa vedem...profesoara ea si el inginer (sper ca nu auto) ...ce pot ei sa faca concret sa traiasca.

Ramona J spune:

Tocmai ieri ziceau la stiri ca e nevoie de persoane in sanatate, contabilitate, inginerie. Deci locuri de munca exista.
S-au redus multe in domeniul financiar.

Allure spune:

eh...coruptia nu e zero nicaieri dar eu nu o simt

pai cu slujbele e asa: depinde ce fel de om esti... astia aici (pe bune!) se uita la "fatza ta" cind te intervieiveaza...si nu ma refer la lungimea nasului si culoara okilor ci la ce spun ochii aia si zimbetul si energia pe care o degaji cind vorbesti cu ei; daca te vad moale, ca abia scoti doo sunete la 3 minute si nu pari sigur pe tine, te uiti in toate partile cind vorbesti cu ei, n-ai nici o sansa (dar cred ca asta e peste tot la interviuri, se stie deja) asta e cel mai important - first impression.

aici nu se cer diplomele ca dovada la angajare decit in anumite meserii care necesita inregistrarea in anumite ordine (al inginerilor, al asistentilor, etc) in rest tu poti sa spui ca ai facut orice facultate, ca ei te cred (cu conditia sa faci fata in discutie, detalii tehnice, alea)...te angajeaza de proba si dupa 3 luni, daca esti bun, ramii daca nu, pleci.
cunosc individ care a facut medicina in Ro, fara sa si practice si aici s-a angajat ca programator (ca se pricepe) ...io m-am crucit cind am auzit dar uite ca face bani buni si o duce bine de nu stiu citi ani.

consoarta mea a facut metalurgie in tara, aici nici o sansa de asa ceva! insa e priceput la mecanica si multe alte chestii tehnice. aici a avut un noroc chior. si-a gasit imediat in ziar o slujba de tehnician pe tehnica medicala fina, a incropit un rezume care sa "sune" bine si a luat jobul imediat si cu bani frumosi...dupa 10 ani tot acolo este, cred ca o sa iasa la pensie din firma aia. very unusual. (iar firma inca angajeaza, btw). tot ce tine de domeniul medical a fost afectat mai putin sau deloc de recesie.

cunosc inginera care s-a angajat la o fabrica de "automotive" pe un post "de jos" si in scurt timp a ajuns ceva "supervisor" sau chiar mai sus...nu stiu daca si-a echivalat studiile (ca inginer, trebuie)
ideea e sa pui piciorul intr-o companie si de acolo te poti salta. (prin munca!)

nici ca profesoara nu e deloc rau. cred ca sint niste examene de dat inainte sa poti lucra...pot sa ma interesez cum e; cunosc o fatuca profa de engleza, singurica, venita nu de mult, o duce bine, pe meseria ei.

astea-s numai citeva exemple pe care le stiu eu, nu pot sa va spun concret "firma x angajeaza si il asteapta pe Y la interviu"...pina la urma fiecare cum ii e norocul dar eu constat ca norocul si-l mai face si omul cind vine vorba de job; usile sint (intre)deschise dar tu sa stii sa te strecori.

ca fenomen negativ as putea sa notez ca dupa ce a inceput recesia si companiile au concediat juma de personal, cei care au ramas sint nevoiti sa faca ore suplimentare aproape zilnic fara bani; deci exploatare exista la greu, sint oameni care muncesc 10-12 ore pe zi la pret de 8 in special muncile de birou, acolo e buba. poate s-o remedia!

nu vreau sa fac sa para ca e usor, ca NU E...orice tranzitie de la un sistem bine stabilit la unul nou intimpina dificultati. intrebarea e: esti pregatit psihologic sa le treci?

aici nu e pentru mamosi, rasfatati si corconiti care au crescut sub fusta mamei. e pentru luptatori cu initiativa! te bagi sau nu.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

True health is a journey not a destination, a process not an event, a habit not a diet.