Sacrificiu sau implinire?

bobocel_07 spune:

Daca a parut ca imi judec prietena sa stii ca nu este asa.Am incercat sa o ajut, sa ii explic ca acel copil cand va creste va intelege toate cuvintele pe care ea i le adreseaza si va suferi crezandu-se un obstacol in cale ei.Si ea nu spune doar prietenilor apropiati ca acel copil este un obstacol ci tuturor, mai ales celor care isi doresc un copil.
Am postat acest subiect pentru ca mi se pare ciudat cum unele mame isi iubesc copii si le spune si le arata in fiecare clipa asta iar altele nu spun ca nu isi iubesc copii ca toate mamele isi iubesc minunile dar le arunca in fata sacrificiile facute pentru ei.Iar acei copii nu au cerut niciodata sa vina pe lume si sa se sacrifice parintii.Au venit din dragoste si vor aduna frustrari deoarece o sa simta ca a incurcat parintii la un moment dat.

alexia_07

nemora spune:

ce subiect interesant si cate am de zis...
maria, nu esti nebuna si mai fa un copil. mamele saracele...vine fiecare cu cate o galeata de rahat din mosi-stramosi, si deal si ele cum pot cu situatia. ar trebui iertate din start, caci nu cred ca vreuna face rau voit si intentionat.

pe mine m-a salvat winnicot, care a zis ca e normal ca o mama sa-si urasca copilul, cata vreme nu face nimic cu asta. primul meu copil a fost o trauma, o nastere grea, provocata, ne-am infectat amandoua, era sa moara, am pierdut laptele, dar l-am recastigat asta insemnand ore in sir cu ea la san...un copil avid, care oricat primeste nu-i de ajuns...o uram, am mers la psihanalist, ca sa aflu ca in capul meu iubirea era asociata cu violenta, fiindca eu am fost batuta, si de asta eu am blocat iubirea ("ca sa nu-i fac rau")...deci cu ce shit veneam io din urma, nici ca puteam fi mai ok cu ea.

asta mica, a doua, model de copil, e cuminte, mananca la 4 ore, sta si jos, doarme in patutz, tot ce nu a facut prima. asa ca mi s-a parut ca o iubesc mai mult, si ca iar o urasc pe aia mare. noroc ca am vorbit cu alte mame care au avut curaj sa recunoasca ca au simtit acelasi lucru. inca mi se intampla sa joc teatru, io recunosc ca-mi vine sa le arunc pe geam, am prietene care spun ca lor niciodata nu le vine asa.

asa ca in toate cazurile o mama se lupta. si ca sa avem si umor, asa se asigura diversitatea; daca ar fi toti copiii perfect iubiti si asistati, apoi ce ne-am face...

io nu-mi vad copiii nici ca pe un sacrificiu nici ca pe o implinire. ei sunt copiii mei dintotdeauna, e un fel de realitate in care trecutul si viitorul se pierd, exista doar clipa asta in care aia mare se joaca si aia mica doarme, fix acum, la 9.46, 22 octombrie.



Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.