Pt. mamicile "altfel": Cum se face cand...?
Raspunsuri - Pagina 4
Carmenbr spune:
Cristina cu tot respectul pentru tine, pentru toate mamele altfel, dar esti destul de agresiva cu cineva care si-a cerut si scuze, care a spus doar o parere. E adevarat ca nu e stimulant cand tu stii ca totusi copilul tau e altfel, dar e vorba de respect, intelegere, compasiune, lucruri pe care tu te plangi ca ai nevoie de ele, dar pe care tu nu le oferi. Sincer, era mai bine ignorarea asa cum spuneai ca faci, decat mesajul de mai sus. Si sincer, eu m-as bucura daca cineva mi-ar spune ca "uite copilul tau e normal", pentru ca in final asta vream, copiii nostri sa fie normali, sa nu mai fie altfel si daca nu ma insel tu nici nu ai spus la gradinita de problemele lui Razvan, deci chiar si tu vrei ca ceilalti sa-l vada normal, nu altfel. Atunci de ce te superi ca cineva il vede normal?
Sanatate multa si putere sa mergeti mai departe!
Carmenbr spune:
Rrox, stii de ce ignoranta de care vorbesti tu vine cu mai multe conotatii? Pentru ca noi reactionam diferit, in loc sa ii tratam normal ca pe niste copii normali asa cum ii dorim, ii tratam diferit in functie de circumstante. Cateodata le gasim scuze ca sunt altfel, si le acordam un alt fel de atentie si tratament decat am fi facut-o cu un copil normal (mama, cat urasc sa spun copil normal si copil altfel, fir-ar sa fie, pentru mine toti sunt copii, nu normali sau anormali). daca am incerca sa ne comportam normal,noi mamele in primul rand, cred ca si copii ar fi tratati si incorporati in societate ca si copii normali. Dar acordandu-le tratament preferential e clar ca si cei din jurul nostru reactioneaza diferit.
Atentie vorbesc despre copii de genul celor expusi aici, nu vorbesc de copii cu adevarat diferiti.
Oricum, sper ca ati inteles ce am aberat eu pe aici si mai ales ati inteles ca nu condamn pe nimeni ci e doar un punct diferit de vedere.
asteryaro spune:
Carmen 
, la subiect ce-mi poti spune? Cum faci atunci cand...?
Nu stiu despre care agresivitate vorbesti. daca este vorba despre postul Filofteei - am discutat cu ea pe privat, chiar nu am inteles de ce tocmai ea sa-si fi sters un post, mesajul ei chiar fiind unul de bun simt.
Ce inseamna pt. tine "copii cu adevarat diferiti"? Pt. ca ma gandesc ca parerea ta este ca noi exageram cand spunem "copii altfel"...
Si din ce fel de cunostinta de cauza vorbesti? Mie chiar nu mi se pare, mi se pare doar ca generalizezi, ca incerci sa-ti impui propriile idei si conceptii, fara sa-ti treaca macar prin cap ca nu toate mamele sunt la fel. Cel putin.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt OBIECTIVA, chiar si fiind vorba despre puiul meu. Aceasta atitudine m-a ajutat sa-l salvez din ghearele bolii. E puiul meu, dar eu stiu ca este "altfel", si NU, sincer nu ma ajuta sa-mi spuna cineva (neavizat, de altfel), "lasa tu, ca e bine copilul tau". Pe mine nu ma ajuta, poate pe alte mame da, ce stiu eu? Eu aici vorbesc despre mine si copilasul meu.
Acum vad ca nu traiesti aici, cu noi, in Romania. Ei bine, nu-ti voi spune de ce la gradi n-am spus nimic despre Razvan, pt. ca ma gandesc ca stii deja motivul, si nu din cauza ca vreau sa fie vazut acolo nu-stiu-cum.
Si despre care respect si compasiune spui aici? Adica, cineva imi sparge capul, cere scuze, si eu sa fiu empatica, si sa-l inteleg, sa-l si scuze, eventual ii dau si cheia de la casa,... caci saraca persoana s-a scuzat imediat dupa... hai mai sa fim seriosi.
Totusi vreau sa cred ca am o neputinta personala de a zugravi corect in cuvintele potrivite ceea ce simt, ceea ce vreau de fapt.
Am primit cateva idei, sfaturi PERTINENTE, de la mame care au trecut si trec prin situatii asemanatoare, si care n-au venit aici sa ma judece, sa cum unele dintre voi s-au grabit s-o faca...
Mie imi puteti reprosa multe lucruri, dar ca nu sunt empatica... sorry 
, dar nu este cazul.
Oricum, multumesc pentru timpul acordat .
Cristina si 
Razvan (31.01.2006)
"Viata e ca carosabilu': unii vine, altii trece..." (adusca, membru DC)
(1),(2),(3),(4)
(5)
[url=http://lilypie.com]
[/url]
Carmenbr spune:
Cristina, ma referam la Tonicutu. Chiar am recitit mesajul ei inainte sa il scriu eu pe asta si mi s-a parut un mesaj ok, care nu necesita 2 semne de 
. Asa a stiut ea sa te incurajeze, si adultii au moduri diferite de exteriorizare, nu doar copiii. Daca vrei sa intre doar anumite mamici la subiect, precizeaza si poate iti reuseste. Mie chiar nu mi s-a parut aiurea rau mesajul ei.
Si nu, nu m-am relaxat doar pentru ca eu sunt in State, ci doar ca am invatat sa accept ca si adultii sunt diferiti ca si copiii si nu tot ce mie mi se pare ok sau nu, e la fel pentru toti ceilalti. Tu zici ca stii ca nu toate mamele sunt la fel, dar daca alta mama are o alta idee, te dai cu capul de pereti.
Si copilul meu a vorbit dupa 3,5 ani si mie mi s-a spus de multe ori "poezia cu Labis" si nu, nu m-am ratoit la mamele care mi-au zis asta, am incercat sa vad partea roz a faptului ca poate au dreptate, sa vad un fel de luminita in spusele lor. Nu ti-a spart capul, nu te-a jignit, ci doar si-a spus o parere pe baza filmuletelor cu Razvan (felicitari, copilul meu la 5 ani nu stie o poezie atat de lunga!)Din ce vad eu tu te contrazici pe tine, dar si asta e de inteles pentru ca stresul e mare. Ce incerc eu, nu e sa te oblig sa accepti ideile mele, doamne fereste, ci doar sa accepti ca si mame ca Tonicutu vor sa-ti dea o speranta, nu iti scriu mesajul doar pentru ca nu au altceva mai bun de facut. Si da, din punctul meu de vedere nu esti empatica. Imi cer scuze pentru sinceritatea mea.
Cu asta m-am retras, ca ma pierd in explicatii si chiar nu am timp.
asteryaro spune:
Carmen, asa o fi, cum spui tu...
Ma gandeam totusi ca titlul subiectului e sugestiv, dar se pare ca m-am inselat 
.
Era un subiect dedicat.
Cristina si Razvan (31.01.2006)
"Viata e ca carosabilu': unii vine, altii trece..." (adusca, membru DC)
(1),(2),(3),(4)
(5)
[url=http://lilypie.com][/url]
Chuny spune:
Carmen, eu nu inteleg ce fel de toleranta iti doresti fata deTonicutu ....
Eu nu sunt deloc de acord sa fim toleranti cu toti "specialistii" care se trezesc vorbind. Uite, chiar si Tonicutu poate invata cu ocazia asta ca la subiecte sensibile e bine sa se gandeasca de 2 ori inainte sa deschida gura.
Nu se poate sa intri cu bocancii in sufletul cuiva sub pretextul ca vrei sa incurajezi ... adica e ca si cum la o inmormantare te-ai apuca sa ii spui familiei raposatului ca "viata merge inainte" ... va dati seama ce penibil suna ?
E la fel de penibil sa ii spui Cristinei ca n-are nimic Razvan si sa schimbe medicul. Eu az zice zero toleranta fata de mitocanie.
Sibylle
http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/
Vladimir *****
***** Anna
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> "Cine a vazut acel licurici nu-l va uita niciodata ... i-a intrat in suflet pentru vesnicie"
bird70 spune:
Eu inteleg ca Tonicutu a incercat sa incurajeze dar a adoptat asa un ton superior si atotstiutor, a lasat cumva sa se inteleaga ca Razvan nu are nici o problema, totul e in capul parintilor si a doctorului. Eu sunt satula de asa ceva. Si mie mi s-a spus ca pitica e asa din cauza ca nu am pedepsit-o, ca am lasat-o 'de capul ei', mi s-a spus chiar ca face tantrumuri din cauza ca n-am batut-o , sau ca problemele ei de pronuntie se rezolva cu 'una dupa cap' .
Asteryaro,
pe mine m-a ajutat enorm sa inteleg atunci cand am citit experientele altora. Cineva m-a indreptat spre un forum care se numeste Wrong Planet ( http://www.wrongplanet.net/forums.html ), am citit saptamani la rand din experientele adultilor si adolescentilor care sunt in spectrul autist, mai ales cand povestesc despre experientele din copilarie. E greu sa intelegi prin ce trece copilul pentru ca e prea mic sa-ti explice, dar acolo sunt adulti care sunt dispusi sa impartaseasca experientele lor din copilarie, sa explice ce simteau in anumite situatii si ce ii ajuta atunci cand erau stresati. Majoritatea sunt extrem de inteligenti si sunt foarte draguti. Acolo mi-am facut o oarecare idee la ce dificultati sa ne asteptam pe masura ce creste si ce anume poate ajuta. Eu consider materialele de acolo extrem de valoroase pentru ca sunt experiente personale, nu articole reci si distante scrise de specialisti. Au si un forum pentru parinti foarte interesant, multi dintre parinti sunt aspies cu copii aspie dar sunt si parinti neurotipici care incearca sa inteleaga pentru ca au copii in spectru autist.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
asteryaro spune:
Bird , Sibylle , Roxana .
Bird, multumesc pt. link, l-am salvat si-o sa-l iau la puricat.
O zi frumoasa va dorim, suntem pe aici si noi, in limita timpului.
Cristina si Razvan (31.01.2006)
"Viata e ca carosabilu': unii vine, altii trece..." (adusca, membru DC)
(1),(2),(3),(4)
(5)
[url=http://lilypie.com][/url]
rrox3 spune:
Carmen ce pari tu sa nu intelegi este ca Tonicutu impreuna cu asa-zisa dorinta de incurajare a Cristinei i-a livrat la pachet si multa desconsiderare si chiar acuze ca isi discrimineaza copilul degeaba. Ori asta nu prea are darul sa provoace empatie.
La fel tendinta ta de a impinge copii oarecum integrabili catre "normal" si de a ii separa de cei mai grav afectati - care, asta e, e vizibil, trebuie sa admitem ca-s altfel. Cumva altfel intr-un mod de care ne rusinam... Mie si aceasta atitudine mi se pare la fel de desconsideranta fata de copii.
Nu ne consideram copii altfel, ca si cum asta ar fi un stigmat. Din contra, imi admir mult fetita si sunt mandra de ea. E foarte inteligenta, e foarte generoasa si toleranta, e sensibila, a facut ce a stiut si a evoluat foarte mult desi habar n-am avut pana relativ de curand ce e cu ea, ce nume are "altfel" in cazul ei. Faptul ca am aflat nu m-a facut s-o consider mai putin normala decat inainte, dar m-a facut s-o inteleg mult mai bine, sa nu-i mai pretind ce nu poate face, s-o ajut asa cum are ea nevoie si cum poate primi ajutorul. Asa o tratez eu "altfel".
Nu pot spune la scoala ce problema are si sunt plina de frustrari din cauza asta. Citesc carti si stiu ca-n lumea mai civilizata ar fi foat ajutata de scoala fara sa fie stigmatizata si desconsiderata. Asa nu e posibil aici. Aici orice diferenta e interpretata ca deficienta, handicap si lumea nu intelege decat handicapul mintal.
Am incercat cu unele persoane din familie. Da, par ca inteleg si dupa aceea trag concluzia ca "saracul copil, are ceva la cap" si se uita la el ca la un prost, cand defapt copilul e mult mai inteligent decat ei... Si cu prima ocazie iti zic iar ca ai rasfatat copilul, ca ar trebui sa-l pedepsesti ca-i obraznic... Pur si simplu nu inteleg exact ce probleme are copilul si atunci nu e de nici un folos sa le spui, din contra. D-aia nu spun nimic la scoala, nu fiindca imi place sa ma pacalesc singura ca-i normala.
Bird multumesc si eu pentru link.
Asteryaro Ma bucur ca-ti reuseste sa-ti schimbi atitudinea. Felicitari!
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
asteryaro spune:
Roxana, oricat ne-am stradui, nu vom gasi niciodata adevarata intelegere, poate si pentru ca e greu de inteles o atare situatie.
Cu toate astea, ma incapatanez, recunosc, sa astept sa fiu inteleasa, macar uneori, cand simt ca ma prabusesc.
Eu privesc in jur... familia mea, micuta de altfel, nu pricepe. De altfel, cu mama mea n-am avut niciodata o relatie, nu din vina mea... si acum, cu atat mai mult, prapastia este si mai mare.
Apropiatii... cei mai multi nu inteelg, si nu le pot cere prea mult, pana nu esti in "galoshii" celui cu probleme, nu poti intelege... Este ca si cum il mangai pe cap pe un om fara picioare si i-as spune ca "stiu ce simte, sa stea linistit, ca totul va fi bine". Eu cam asa vad lucrurile.
Eu tot n-am inteles, fata de cine trebuia sa fiu empatica? POate ma lamuriti si pe mine.
In alta ordine de idei, sunt mandra de copilul meu, de el in sine, de progresele pe care le face. Ma doare cand sufera, cand pur si simplu nu stiu sa-l ajut. Mi-e greu sa inteleg ca un copilas atat de mic are nevoie de timp singur. Asta e chestie de adulti, dar, daca trebuie sa-l las in pace, asta voi face.
Nu mi-a fost si nu-mi este rusine cu el, dimpotriva. E foarte greu sa accept realitatea, am secundele acelea cand uit, cand cred ca totul este bine asezat la locul lui si ca nimic nu tulbura ordinea lucrurilor. Dar ma trezesc la realitate. Si daca n-as avea aceasta atitudine (sunt foarte deschisa, vorbesc cu usurinta despre Razvan si problema lui de sanatate) cred ca nu m-as afla in aceasta etapa cu el, cred ca as fi fost destul de departe in urma, bajbaind in intuneric, asteptand la nesfarsit diagnostice, poate ca nici nu as fi mers la medici cu el.
In fine, imi ridica moralul extraordinar de mult sa citesc (macar) despre mame asemeni mine, sa scriu si eu alaturi de ele, sa aflu despre acest enigmatic know how, cum sa fii parinte BUN si ALTFEL, simultan. Pentru ca eu sunt de parere ca si noi parintii (mamele, in speta) devenim altfel. Citesc in cartea lui Collete de Bruin despre "auti-ochelari" si mi se pare o chestie extraordinara, sa privesti prin acesti auti-ochelari, si astfel sa-i dai sanse copilului tau si astfel sa ajungi sa-l intelegi, in proportie de 100%.
Sa fim seriosi, cati/cate dintre voi, ceilalti/celelalte, ar face schimb cu galoshii mei?
Si cand veti avea un raspuns sincer - va astept cu drag , sa vorbim despre "a fi altfel, diferit".
Sibylle , Roxana , Bird plec capul in fata voastra, sunteti extraordinare, si aveti tot respectul meu.
Exact de parinti ca voi am nevoie sa ma tin la suprafata, uneori si sa inot impotriva curentului, ca doar stiti cum este.
Cristina si Razvan (31.01.2006)
"Viata e ca carosabilu': unii vine, altii trece..." (adusca, membru DC)
(1),(2),(3),(4)
(5)
[url=http://lilypie.com][/url]