Parintii nostri
Raspunsuri - Pagina 6
blackpanterro spune:
Poate sa fie cum ar fi, nu am sa iert si nu am sa uit niciodata! As fi putut avea o copilarie extraordinara si el mi-a furat asta cu buna stiinta. Am pierdut ceva ce nu voi mai recupera niciodata.
Si oricum, niciodata nu si-a cerut iertare, din contra, inca se umfla in pene(asa imi mai spune mama, ca eu cu el nu mai vb de ani de zile) ca datorita batailor nu am ajuns sa fiu pe drumuri, bleah!
El a incetat de mult sa imi fie tata, il consider asa numai pt ca pus partea lui la facerea mea, altfel imi e total strain.
PS.Nu ii seman deloc! Nici la fizic, nici la gandire, motiv pt care mereu am fost facuta "proasta ca ma-ta!"...
Adriana si Aidan - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier
"May the fleas of a thousand camels infest the crotch of the person who screws up your day and may their arms be too short to scratch...AMEN"
mihaelk1978 spune:
Am fost un copil foarte asteptat, deoarece mai am 3 frati mai mari. La diferenta de 10 ani de cel mai mic dintre ei, am aparut si eu...alintata si dolofana...asa cum am ramas pana in ziua de azi
. Am avut o copilarie frumoasa, cam izolata, pentru ca am locuit la casa. Dar am fost inconjurata(culmea) numai de baieti (ma refer la cei de varsta mea).
Nonna76 spune:
Am niste parinti extraordinari . Au gresit fata de mine si eu am gresit fata de ei. Dar m-au invatat ca dragostea este totul. Suntem cinci frati , ne-au invata sa ne iubim cum nu prea am vazut dragoste intre frati(oricit de imprestiati suntem in lumea asta larga). Ne-au invatat ca familia e totul, stiu ca parintii mei m-ar ajuta oricind in orice situatie si ei stiu ca eu as face orice pentru ei.
Poate nu mi-au spus de multe ori ca ma iubesc dar tot ceea ce fac pentru mine spune mult mai clar asta.
Kariris spune:
Parintii mei...
pai, rolul tatalui meu in viata mea a constat in a ma concepe si a sta cu mama mea pana am omplinit eu 6 luni La 6 luni mama a plecat de la el cu mine in carucior si cu o sacosa de carti.Atat. era profesoara in afara Brasovului, statea in gazda la niste tarani care nu au primit-o cu copil. fapt pentru care m-a dat la o familie de sashi (nemtzi) sa ma creasca unde platea cu 200 de lei mai mult decat castiga ea. statea noapte si tricota hainute de copil pe care le vindea sa isi acopere cheltuielile. Ma lua intr-o camaruta unde locuia ea in Brasov doar duminica si nu prea se intelegea cu mine pentru ca eu vorbeam doar germana. La 5 ani ne-am mutat in apartamentul nostru. Se terminase de construit blocul. Am plans dupa omama, femeia care m-a crescut, ani la rand. Nu prea m-am putut apropia afectiv de mama pentru ca la omama nimeni nu ne alinta si nu ne pupa, fiind multi copii, se ocupau doar de cresterea noastra si ingrijire.
Am fost un copil rebel, am facut multe tampenii si am incasat-o sistematic de la mama care nu se mai descurca singura cum mine. Ma crestea dintr-un salariu de profesor de scoala generala, destul de mic, nu avea cu cine sa se sfatuiasca si nici un ajutor nici macar moral de la nimeni. Bunici nu am avut.
tatal meu nu mi-a spus niciodata la multi ani in 40 de ani de viata.
Mama nu si-a refacut viata, nu s-a mai recasatorit, nu a lipsit o noapte de acasa, toate concediile le-am facut impreuna, revelioane, etc. Per total cu ea am avut o copilarie frumoasa. Nu am simtit lipsa tatalui niciodata si nici nu consider ca as avea tata. Nu pot sa-mi irosesc nici macar atata energie cat sa-l urasc. ar fi prea mult si nu merita. El s-a recasatorit si mai are o fata cu 9 ani mai mica decat mine.
La 30 de ani am plecat de la mama in bucuresti cu barbatul care urma sa imi fie sot. S-a produs o ruptura greu de suportat si pentru mine si pentru mama. am depasit-o. Acum 6 luni i-am spus mamei mele pentru prima oara ca o iubesc si i-am spus-o zilnic timp de o luna cat a mai trait. A murit in 15 mai de cancer. am fost cu ea in ultimele zile si in fiecare We de cand am aflat ce are si ca e o forma cu evolutie ultrarapida. Mi-a spus si ea ca sunt singura persoana pe care a iubit-o vreodata.
Ma bucur ca a apucat sa-si vada nepotelele desi nu a mai apucat sa le vada macar pana la 3 ani cum si-ar fi dorit.
M-a sustinut in tot ceea ce am vrut sa fac si cam de la 20 de ani am devenit cele mai bune prietene.
As vrea sa pot fi macar pe jumatate mama asa cum a fost ea si as mai vrea ca fetitele mele sa nu semene cu mine. Sa fie mai cuminti.
Lachi mamica de Karina si Iris
http://www.dropshots.com/lachione#albums/a%20treia%20luna
asteryaro spune:
Lachi, 
.
Cristina si 
Razvan (31.01.2006)
"Viata e ca carosabilu': unii vine, altii trece..." (adusca, membru DC)
(1),(2),(3),(4)
(5)
maru spune:
lache, sunt f impresionata de OMUL care a fost mama ta. Sper ca tu si fetitele tale sa ii calcati pe urme in ceea ce priveste taria de caracter!
tenorov spune:
Parintii mei s-au sacrificat intotdeauna pentru mine. Si nu i-am facut niciodata de rusine. Asa imi doresc sa fiu si eu ca parinte.
mirelacam spune:
in copilarie eu si mama eram soarecele si pisica, eu nu o suportam ,dar o respectam .iat cu tata :)
, el era cel care ma sfatuia , ma ajuta.Ne-au dat educatia cea mai buna, (mie si fratelui meu),nu me-a lipsit niciodata nimic.Numai ca mie mi-a lipsit dragostea mamei, caldura ei.Am aflat-o mai tarziu , la 22 ani cand l-am nascut pe primul meu fiu,de atunci am in mama mea cea mai buna prietena, iar tata este cam gelos.
Kariris spune:
Blackpanterro stau si ma intreb daca aceasta ura imensa pe care o simti fata de tatal tau provine in exclusivitate din sufletul tau sau a fost cultivata de-a lungul anilor de cineva? Pentru ca daca a mai contribuit cineva la acumularea acestor sentimente, consider ca acea persoana ti-a facut mai mult rau decat tatal tau.
Lachi mamica de Karina si Iris
http://www.dropshots.com/lachione#albums/a%20treia%20luna
elizaj spune:
parintii mei...nu mai sunt...dar datorita lor suntem acum ceea ce suntem,eu si fratii mei.am fost rasfatati la maxim,de tata mai ales,care a fost bolnav 17 ani si a fost pensionat pe caz de boala,asa ca ne plimba peste tot in vacantele de vara,ne ducea la biblioteca si ne inchiria discuri cu povesti)))mama intotdeauna era cea care avea grija sa nu ne lipseasca nimic,era destul de greu sa cresti 4 copii pe vremea comunista,dar intr-adevar am avut de toate.tata s-a dus la 48 de ani si noi am ramas cu un gol in suflet,dar timpul a trecut si au ramas amintirile despre o copilarie si adolescenta frumoasa si linistita.
m-am casatorit si am plecat din romania,dar cu mama vorbeam,daca nu in fiecare zi,macar la 2 zile...pana intr-o zi,acum 4 ani,cand la 54 de ani s-a dus si ea,fulgerator,in mai putin de 2 ore:atac de cord... imi pare rau ca nu a apucat sa-mi vada fetele, decat in poze...cea mare avea 1 an si 9 luni si cea mica 1 luna jumate...dar daca asa a vrut Dumnezeu...au ramas doar parerile de rau si gandul "daca as fi stiut..."
ar fi asa de bine daca am aprecia de fiecare data ce avem si cat de mult conteaza sa ai cui sa spui mama sau tata!
ma rog la Dumnezeu mereu sa ne ajute si pe noi sa fim macar la fel de buni parinti cum au fost parintii nostri...