Dumnezeu atotstiutor si liberul arbitru

fdoina spune:

patou, la mine e exact invers, eu nu L-am cunoscut personal, dar l-am cunoscut prin intermediul unor oameni minunati, ingeresti, pe care ii iubesc si despre cred ca L-au cunoscut personal; de aceea, mi se pare firesc sa imi asum credinta lor

intruparea lui Dumnezeu a dat alte valente creatiei, caci El "a ramas cu noi pana la sfarsitul veacului", nevazutul s-a facut vizibil, palpabil, Dumnezeul crestin e unul pe care "L-am vazut cu ochii si l-am pipait cu mainile", iar icoanele, Scriptura, Crucea sunt marturii-icoane ale Intruparii



ma incadrez si eu in descriere cand am scris mesajul cu candela si sarutatul Scripturii, am stiut ca ridic jaluzelele si e lumina aprinsa :), dar am facut-o de dragul conchitei; dupa vreo doua-trei raspunsuri am inceput deja sa ma zbarlesc, asa ca o sa incerc iar sa ma retrag, vorba lu denizel, urasc discutiile astea

inca ceva, in legatura cu cautarea lui Dumnezeu si raspunsul pe care-l gasesti in Biserica ortodoxa: eu cred ca in Biserica Il gasesti prin participare la viata liturgica, la slujbe, exista in acestea un ceva dincolo de cuvinte si dincolo de logica si dincolo de omenesc

nu-i nevoie sa saruti icoanele, nici sa te inchini la ceva, e suficient sa intri in Biserica, sa vezi si sa asculti...imi vine in minte cazul unei actrite din America, ajunsa intr-o manastire din Moldova, care povestea ca a plans ore intregi in fata icoanelor...sau al lui Eugene Rose, care a participat ani de zile(nebotezat fiind)la slujbele unei biserici ruse din San Francisco, fara sa cunoasca macar limba in care se oficiau slujbele

sigur, nu ajungem cu totii la credinta in felul acesta (suntem din ce in ce mai mintosi si mai sceptici), dar eu cred ca asta e primul pas, nu studiul teoretic al Bibliei (care oricum, e o carte ce apartine unei traditii)

Elena spune:

Nu, mai, eu nu comparam toiagul cu Cuvantul lui Dumnezeu, ci comparam logica, rationamentul.
Cum pe acelasi rationament/aceeasi logica lumea se inchina crucii si venereaza astfel o bucata de lemn, doar pentru faptul ca Domnul Isus a fost rastignit pe o cruce. Ceea ce mie personal nu mi se pare nici logic si nici pentru inima mea acest gest nu are sens.
Sigur, tot omul are dreptul sa se inchine la ce/cine vrea, , aici doar expunem fiecare ce crede (si eventual de ce crede asa).

In opinia mea, nu trebuie sa excludem nici inima si nici gandirea/logica/rationamentul atunci cand incercam sa-L intelegem pe Dumnezeu. Pentru ca de aia ne-a dat Dumnezeu minte si judecata, ca s-o folosim (in Biblie suntem indemnati: "cercetati toate lucrurile si luati ce este bun din fiecare" (indemn pe care eu il vad asa: cercetati/judecati cu mintea lucrurile/faptele si apoi luati ce este bun, adica judecati apoi cu inima ceea ce ati considerat ca merita sa pastrati; un dublu 'filtru' practic: mintea&inima).
Cei care spun sa ne bazam doar pe inima noastra, sa nu uite ca si inima poate fi la fel de INSELATOARE ca si mintea!! numai pe forumul asta cate am citit ca 'mi-am ascultat inima si uite unde am ajuns , cu nervii in batista si dandu-ma cu capul de toti peretii". In general noi femeile, prin structura noastra, avem tendinta de a gandi/judeca cu inima, dar sa nu uitam ca din inima apar si emotii, care nu sunt neaparat unele bune si care nu ne duc neaparat la bine, la Dumnezeu. Si atunci e bine sa nu mai turam atit motorul inimii si sa incercam sa ne adresam un pic si ratiunii.
Sunt unii, pe de alta parte, la care 'sefu' este creierul si in permanenta in mintea lor se invarteasc intrebari 'de ce, cum' si sunt in permanenta nelinistiti si fara pace si e clar ca in conditiile astea e mai greu sa ajungi sa cunosti ce este practic de necuprins pentru creierul uman. In cazul asta e obligatoriu sa isi puna in functiune inima si sa incerce sa 'gandeasca' cu ea.
Daca Apostolul Petru, in acea noapte cand Domnul umbla pe apa si l-a chemat la El, ar fi stat sa se intrebe " dar cum sa merg eu pe apa, sa sfidez legea gravitatiei" nu ar fi iesit niciodata din barca.
Un exemplu in celalat sens este Samson, care daca nu ar fi ascultat glasul inimii, ci ar fi ascultat putin si de ratiune, nu ar fi pierdut totul:Puterea, ochii si pe Dumnezeu.

_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

Elena spune:

Cunosc sentimentul, stiu cum e cand iti vine sa strigi in gura mare Comoara ce tocmai ai descoperit-o si esti mirata ca lumea se uita ciudat la tine si nu intelege bucuria ta, iar tu nu intelegi de ce lor nu li se pare tot atit de minunat ca si tie :)

Cel mai bine este sa incerci sa-ti gasesti o biserica sau pe cineva care este inaintat in credinta si poate sa-ti explice mai multe. Este vital pentru un credincios sa aiba partasie cu alti credinciosi, de unul singur NU are cum progresa, nu are cum creste in credinta. De-aia si Domnul cand si-a trimis ucenicii, i-a trimis doi cate doi si nu singuri.
Desigur poti sa intrebi si aici pe forum pana gasesti o biserica si o sa vezi daca raspunsurile te ajuta sau nu....

_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

gaba-rema spune:

Revenind la atotputernicia Divinitatii :
Pe mine m-a mirat felul in care e scrisa chiar Geneza :
"...Dumnezeu a zis: "Sa fie lumina!" Si a fost lumina.
Dumnezeu a vazut ca lumina era buna..."
Pai, Dzeu, care crease pamanturile (care includeau si apele, din cate am inteles) si cerurile, acum taman crea lumina... de ce are el nevoie de o auto-validare ('Dzeu a vazut ca lumina era buna')? Nu stia el dinainte ca lumina era buna?
Mie mi se pare clar ca scrierea e pt. intelesul oamenilor, iar Dzeu e descris ca o persoana care creaza, apoi se gandeste, apoi face un legamant, apoi se manie, apoi pedepseste, apoi se hotaraste sa-si intrupeze Fiul ... pt. intelesul oamenilor.

Ref. la liberul arbitru al oamenilor, se pare ca Biblia e afirmativa, si cred ca e afirmativa pt. ca altfel oamenii nu ar mai fi motivati sa se comporte cf. "ghidului de bune practici", care e de fapt Cartea Sfanta. Ar crede in predestinare si ar face orice (sau n-ar mai face nimic).

crinuta spune:

Nu este vorba despre bucata de lemn pe care o veneram, ci este vorba despre cruce ca si simbol, fiindca fara CRUCE nu am fi fost rascumparati, fara sacrificiu nu ne putem mantui ( " Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi, si sa Ma urmeze. Fiindca oricine va voi sa isi scape viata, o va pierde, dar oricine isi va pierde viata pentru Mine, o va mantui".
Crucea este calea, este singura cale prin care ne mantuim.


De asemenea, ratiunea fara SPIRITUL SFANT este 0. Nici o carte din lumea asta nu ne va putea deschide ochii, asa cum o face doar SPIRITUL SFANT, si Scriptura e plina de exemple in acest sens.
Pentru a IL avea pe Spirit trebuie rugaciune, sacramente, etc.

Deci atentie cu asa zisa ratiune..., pentru ca pe multi ii duce la pierzare...






Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=4L0eM4tODYc" target="_blank">Asculta

capcaunul spune:

Oamenii care au scris Biblia nu cunosteau teoremele lui Goedel.
Translatandu-le in context biblic, atotputernicia si atotstiinta Lui ii permit realizarea oricarui lucru imaginabil EXCEPTAND unul singur: nu poate stabili rezultatul tuturor celerlaltor actiuni!

gaba-rema spune:

asta ar explica multe...

de ex., faptul ca acea creatie a divinitatii numita Lucifer a facut prostii de capul lui si a cazut. si asa a aparut Raul in lume, si de aici incolo toate necazurile, bolile, catastrofele din lume.

problema e ca, daca ar fi adevarat, Dzeu nu mai e atotputernic si mai ales nu mai e atotstiutor . noua ni se spune dintru inceput ca Dzeu e perfect. si mai e si iubitor de oameni. si-atunci nu se explica de ce sufera atati copii. ba se explica tot de catre oameni: e vorba de planuri pe care oamenii nu le pot intelege...

Elena spune:

Nu FARA CRUCE n-am fi fost rascumparati, ci FARA JERTFA DOMNULUI ISUS NU am fi fost rascumparati! eu pe El iL venerez si Jertfa Lui o venerez, nu mijlocul prin care s-a infaptuit JERTFA!! ca s-a intamplat sa fie o cruce, asta e altceva, putea sa fie o ghilotina, putea sa fie o otrava, putea sa fie un alt instrument de tortura. Atunci cum am fi spus: 'sfanta ghilotina", sfanta otrava' sau sfanta sticluta cu otrava"?? si de ce atunci sa veneram doar crucea, de ce sa nu veneram si piroanele care I s-au batut Mantuitorului in palme? de ce sa nu ne inchinam si 'sfintelor piroane'? pentru ca daca n-ar fi fost ele, nu am fi fost rascumparati??

Exista 'rugaciunea sfintei cruci' in care se spune:

"Ne inchinam Crucii Tale, Hristoase, si zicem catre Dansa: marire Ei pentru dragostea ta."
si sunt credinciosi care se roaga direct "sfanta cruce, ajuta-mi!"

Pentru inima si mintea mea este imposibil de inteles cum poti sa venerezi materia (care tot materie e, cat de 'simbol' ar fi), si nu Creatorul? cum poti sa te inchini unui obiect si sa-l venerezi (si mai ales un obiect care pentru Mantuitorul nostru a fost UN BLESTEM, un 'pahar' cumplit de greu, incat s-a rugat Tatalui, daca-i cu putinta, sa-l indeparteze de la El), sa te rogi lui sa te ajute, cand poti sa te duci DIRECT la Creatorul tau, la Mantuitorul tau, la Cel ce a murit in locul tau si sa-i adresezi LUI, simplu, rugaciunea: "Sfinte Isuse, ajuta-ma"!



pai da, daca citesti cu atentia, nici io n-am zis ca nu te poate duce la pierzare....

_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

crinuta spune:

Ti-am spus clar ca NU despre obiect este vorba, deci nu mai explic iar ca nu am timp.
Normal ca pe ISUS il divinizam, nu e logic? Dar ISUS ne-a rascumparat prin cruce, nu prin crucea obiect, ci prin actul in sine, coborarea SA la nivelul nostru, la stadiul de om, si nu orice om ci un om sarac, simplu, umil, si continuand cu jertfa pe cruce, moartea adica..

Crucea pentru noi in ziua de azi poate lua forme diverse, ca de ex; boli, suferinte psihice, probleme mari, etc.
Trebuia sa mentionez in mesajul precedent ca trebuie pretuita, pentru a nu intelege ca se venereaza un obiect, ceea ce este total fals.

Nu se pune niciodata problema sa veneram un obiect, e fals!


Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=4L0eM4tODYc" target="_blank">Asculta

Elena spune:

Pai da, asa mi se pare si mie logic, sa-L venerezi pe Isus. Dar daca iL venerezi pe EL, de ce te adresezi ei, crucii? de aici nelamurirea mea, de ce nu se spune simplu: "ne inchinam TIE, Isuse Hristoase" ci se spune: "Ne inchinam Crucii Tale" si mai zice: catre Dansa: marire EI. NU inteleg de ce marire EI, si NU numarire LUI?? ca doar El a indurat tot chinul, nu bucata de lemn?




Sigur, una este sa pretuiesti (desi nici macar pretuita n-ar trebui; parerea mea), si alta este sa venerezi, sa te inchini ei si sa te ROGI ei., cum se intampla.

_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)