Criza barbatului de 40 de ani sau altceva?(2)
Raspunsuri - Pagina 19
ilia_99 spune:
stiu ca e usor sa te desparti si, din pacate, o stiu din experienta. stiu si ca e greu sa cresti o relatie, dar stiu si ca e imposibili s-o faci de unul singur.
ce ma doare cel mai tare acum e ca ma simt atit de .. neiubita! si nu pot sa ma impac cu asta, nicicum....
balanta spune:
dady68, e drept, ce spui tu e tipul clasic de familie...stiu asta din multe povestiri si a parintilor mei si a altora...de asta au fost familiile longevive, din cauza femeilor si nu din cauza ca au fost barbatii iubitori,loiali si fideli.
Nu stiu daca mama ta a constientizat asta ca pe o lupta sau o durere, pt ca asa a fost cultul si educatia timpurilor de atunci...cand familia se baza mai mult pe conceptul in sine, decat pe afectiune, sex si comunicare.
Astea au aparut in societatea recenta, cand e greu ca femeie sa accepti ca intr-o familie, adevarata batalie o duce femeia si ca trebuie sa plateasca un pret pt a ramane alaturi de sot, chiar si acela al infidelitatii.
Infidelitatea barbatilor a existat si va exista ...depinde de femeie daca poate accepta.
Un domn mi-a zis, ceea ce sustii si tu, ca depinde de sotie de cat de buna si intelegatoare este pt a-l tine langa ea.
Adica sa il iubeasca fara pretentii si sa isi doreasca sa fie tatal copiilor ei.
Si cum transpui asta acum, in societatea actuala, cand e clar ca femeile vor si altceva?
E greu dady acum, cand femeile fac scoli, se specializeaza in diverse profesii, sunt emancipate...poti compara cu femeile anilor 1961( ma rog, atunci m-am nascut eu nu ca ar fi un reper)?
Pe mine m-a pus pe ganduri povestea iliei mai mult ca propria-mi viata, mai mult ca alte povesti...mie din ce in ce mai clar ca orice ar face femeia,nu exista calitatile pt a nu fi inselata si va fi mereu vinovata pentru cate ceva ca sa se explice o infidelitate...
Imi pare atat de rau ilia pt tine...asa...pt devotamentul tau..nu neaparat pt copii sau pt sot...ci pentru cauza...pt faptul ca unele femei chiar cred ca nu merita asemenea trairi...si imi mai e ciuda ca esti cumva prinsa ca intr-o "cursa" si ca nu ai incotro...aici te inteleg perfect...o stiu, o simt, o traiesc...
violeta69 spune:
Citat: |
citat din mesajul lui ilia_99 stiu ca e usor sa te desparti si, din pacate, o stiu din experienta. stiu si ca e greu sa cresti o relatie, dar stiu si ca e imposibili s-o faci de unul singur. ce ma doare cel mai tare acum e ca ma simt atit de .. neiubita! si nu pot sa ma impac cu asta, nicicum.... |
ilia de ce te simti neiubita?
din pacate la caruta daca nu trag ambii parteneri e degeaba...se duce de rapa...
ai incercat sa vb cu el macar daca zice ca nu are nimic cu nimeni, sa faca ceva sa reinviati relatia?!
Alaturi de SONIA
si MIHAITA are nevoie de noi,BLOGUL LUI MIHAITA
si nu in ultimul rand donu'Bodo
Vio , mamica lui MIHNEA viitor "descoperitor" de infinit
Pastreaza-ti gandurile pozitive, pentru ca aceste ganduri vor deveni cuvinte.
Pastreaza-ti vorbele pozitive, pentru ca aceste vorbe se pot transforma in actiuni.
Pastreaza-ti actiunile pozitive, pentru ca aceste actiuni pot deveni obiceiuri.
Pastreaza-ti obiceiurile pozitive, pentru ca acestea pot deveni modul tau de a trai.
Pastreaza-ti modul de viata pozitiv, pentru ca acest mod de viata poate deveni destinul tau.
Mahadma Gandhi
violeta69 spune:
balanta,ai dreptate
de multe ori ma intreb si eu de ce nu pot,n-am putut sa tac si sa ma fac ca ploua
de ce oare sunt asa cum sunt?!
ca daca eram putin mai "clasica" cred ca-mi era f bine
Alaturi de SONIA
si MIHAITA are nevoie de noi,BLOGUL LUI MIHAITA
si nu in ultimul rand donu'Bodo
Vio , mamica lui MIHNEA viitor "descoperitor" de infinit
Pastreaza-ti gandurile pozitive, pentru ca aceste ganduri vor deveni cuvinte.
Pastreaza-ti vorbele pozitive, pentru ca aceste vorbe se pot transforma in actiuni.
Pastreaza-ti actiunile pozitive, pentru ca aceste actiuni pot deveni obiceiuri.
Pastreaza-ti obiceiurile pozitive, pentru ca acestea pot deveni modul tau de a trai.
Pastreaza-ti modul de viata pozitiv, pentru ca acest mod de viata poate deveni destinul tau.
Mahadma Gandhi
dadi_t spune:
Citat: |
citat din mesajul lui balanta dady68, e drept, ce spui tu e tipul clasic de familie...stiu asta din multe povestiri si a parintilor mei si a altora...de asta au fost familiile longevive, din cauza femeilor si nu din cauza ca au fost barbatii iubitori,loiali si fideli. Nu stiu daca mama ta a constientizat asta ca pe o lupta sau o durere, pt ca asa a fost cultul si educatia timpurilor de atunci...cand familia se baza mai mult pe conceptul in sine, decat pe afectiune, sex si comunicare. Astea au aparut in societatea recenta, cand e greu ca femeie sa accepti ca intr-o familie, adevarata batalie o duce femeia si ca trebuie sa plateasca un pret pt a ramane alaturi de sot, chiar si acela al infidelitatii. Infidelitatea barbatilor a existat si va exista ...depinde de femeie daca poate accepta. Un domn mi-a zis, ceea ce sustii si tu, ca depinde de sotie de cat de buna si intelegatoare este pt a-l tine langa ea. Adica sa il iubeasca fara pretentii si sa isi doreasca sa fie tatal copiilor ei. Si cum transpui asta acum, in societatea actuala, cand e clar ca femeile vor si altceva? E greu dady acum, cand femeile fac scoli, se specializeaza in diverse profesii, sunt emancipate...poti compara cu femeile anilor 1961( ma rog, atunci m-am nascut eu nu ca ar fi un reper)? Pe mine m-a pus pe ganduri povestea iliei mai mult ca propria-mi viata, mai mult ca alte povesti...mie din ce in ce mai clar ca orice ar face femeia,nu exista calitatile pt a nu fi inselata si va fi mereu vinovata pentru cate ceva ca sa se explice o infidelitate... Imi pare atat de rau ilia pt tine...asa...pt devotamentul tau..nu neaparat pt copii sau pt sot...ci pentru cauza...pt faptul ca unele femei chiar cred ca nu merita asemenea trairi...si imi mai e ciuda ca esti cumva prinsa ca intr-o "cursa" si ca nu ai incotro...aici te inteleg perfect...o stiu, o simt, o traiesc... |
atat de curata ai fost in exprimare!!! Sunt exact trairile pe care le am si eu acum cu !!! si ???? pe care le-ai pus....si mereu imi gasesc mea culpa, ca poate si datorita evolutiei profesionale....am ajuns sa am pretentii mari. Poate, daca depindem total de soti suntem mai ...intelegatoare...off,ilia scuza-mi deviatia de la subiectul tau...dar intradevar cum spuneai si tu...multe ne regasim intrun fel sau altul in situatia de a ne pune intrebari vis-a-vis de relatia noastra si unde duce ea..... si gandurile cele mai bune Ilia!
<<<Doar eu si lumea intreaga!>>>
nasi 2009!
poze!
Blogul lui Mihaita
Blogul lui Bogdan
Bluel spune:
Ilia, ce faci, cum iti este? Ma tot gandesc la tine si la situatia ta...
Ma gandeam la ce-a spus Balanta si da, cam asa e in majoritatea cazurilor, dar desigur exista si exceptia si tu, probabil asta iti doreai, sa fii exceptia, asa cum fiecare dintre noi ne dorim cand plecam la drum intr-o relatie... toate ne spunem ca noi nu o sa fim ca celelalte cupluri, nu o sa facem ce am vazut la altii, nu o sa repetam aceleasi greseli, noua nu ni se poate intampla sa ne pierdem pe drum, dar uite ca la un moment dat se poate intampla ....De asta le multumesc parintilor mei (sau poate ar trebui sa-i multumesc tatalui meu? ) ca m-au scutit de suferinta amantlacurilor si am putut avea o copilarie fericita, o adolescenta fericita ...desigur, m-am trezit acum cand vad ce e in jurul meu.
Cu cat o femeie e mai inabordabila, cu atat devine mai interesanta pentru un barbat, eu asa stiam, e vorba de clasica poveste cu vanatorul si vanatul....acum, ce se intampla daca esti sotie, ma gandesc ca se schimba povestea, nu? De aia e cealalta/amanta mai interesanta....Ilia, ce-ar fi sa fii mai putin disponibila pentru sotul tau? Sa fii un pic mai „neintelegatoare”, chiar un pic mai agresiva? Poate chiar il enerveaza atata calm si toleranta la tine...Tu nu-l ajuti deloc sa se hotarasca ce vrea, ii lasi lui decizia finala, iar el ca orice barbat nu vrea sa isi asume gestul. Ajuta-l!
lara_c spune:
Citat: |
citat din mesajul lui ilia_99 n-a recunoscut niciodata ca a avut o aventura, a sustinut ca totul s-a redus la discutii cu persoana respectiva. eu nu il cred, dar asta e alta discutie.. suntem cununati religios, am scris asta din primul post. cununati in biserica, cu nasi, voal pe cap si tot tacimul. am facut cununia in ziua in care l-am botezat pe primul baiat. despre aia civila nu stiu cind si daca o sa fie cazul sa vorbim, deocamdata eu n-o vad sa aiba vreo mare semnificatie, nu stiu. ba, din contra, cred ca mai mult m-ar limita pe mine in incercarea de a nu mai fi dependenta de el. in fine, nu e momentul sa ma gindesc la asta. |
Illia, sper sa nu te superi pe mine..din nou.Cred ca am mai abordat subiectul cand ai postat prima oara.Dar nu din perspectiva asta..
Legat de casatoria 'legala' orice amanta sau posibila amanta va gandi INTOTDEAUANA ca daca te iubea te lua de nevasta.
Eu iti zic sincer ca daca as fi nemaritata, libera ca pasarea cerului si m-as indragosti de un barbat 'pe care nu are nimeni acte'si care mi-ar spune ca nu mai e nimic intre el si fosta partenera(doar nu crezi ca daca are o aventura ii spune aleia spune ca te iubeste, nu?) poate ca nu as zice nu....
Hai sa fim serioase cate dintre noi s-au gandit cand am inceput o relatie ca biata iubita dinaintea nostra poate ca a suferit cand fat frumos a parasit-o.Daca omul spune ca e liber si legal nu e casatorit nici o femeie nu se va gandii...mai, poate ca ar trebui sa verific cum se simte cealalta.Si inaintea ta banuiesc ca a avut o partenera.Tu te-ai gandita ca poate sufera ca s-au despartit(nu zic ca i-ai despartit tu)???Stiu o sa spui...nu se compara relatia mea cu el cu relatia ce a avut-o cu fosta prietena....In ochii tai (si ai apropiatilor) nu...In ochii oricarei altei persoane ...nu prea este diferenta.
Bine,eu nu as fi genul care ar accepta ca fosta sa stea in aceeasi casa(si mi-ar pica fisa ca nu prea e fosta...), deci nu raportez exclusiv la situatia ta.Dar sunt sigura ca sunt femei pe care nici asta nu le-ar deranja.La urma urmei 'prietenul' lor nu e casatorit.
A...daca el spune ...stii vreau o aventura dar defapt imi iubesc sotia/partenera (or exista si cazuri din astea)sau 'nu ne intelegem' dar am acte cu ea....e alta poveste total.Eu un nu m-as baga niciodata la asa ceva.
Poate ca pt tine actul ala nu conteaza cum ai mai spus...dar pt o posibila alta partenera conteaza.
Sigur ca vor fi si femei carora nu le va pasa ca este casatorit dar clar mai putine.Majoritatea femeilor nu vor relatii cu barbati casatoriti.Si cu toate ca tu ai copii cu el si sunteti de mult impreuna in ochii multora nu sunteti sot si sotie.Si aici intervin oportunistele sau naivele care cred cand el le spune ca s-a terminat demult sau ca se va termina...Trebuie sa intelegi ca legal el este responsabil doar pt copii iar moral... depinde cum prezinta el povestea...Daca spune ca nu e nimic intre voi ...ce o opreste pe Popeasca sa iasa la restaurant cu el?
Nu zic sa il fortezi tu sa va casatoriti (si in nici un caz sa va casat. pana nu va rezolvati probl)ci doar vreau sa iti arat cum se vede din exterior relatia a doi oameni care nu e legalizata.Indiferent de cat de multi copii aveti impreuna.
Asa cum zicea o alta forumista, dupa ce se linistesc apele si sunteti din nou in relatii bune si simtiti intr-adevar ca nu puteti trai unul fara celalalt, oficializarea relatiei va fi in ochii tuturor dovada asumarii responsabilitatilor si cu siguranta ar tine departe pe respectiva/respectivele rivala/e
Erinn's mummy
Hawaii Mexico US * Europe_and US * Wedding
* Erinn Kendall *KUALA LUMPUR
Bluel spune:
Actul acela conteaza, e adevarat nu garanteaza iubirea vesnica, dar te pune le adapost din multe puncte de vedere, inclusiv cel financiar, mai ales in situatiile cand sint si copii la mijloc...; Ilia, daca ar fi avut actul acela, daca ar fi avut casa pe numele lor si nu al lui, nu ar fi acum in situatia de a nu putea pleca cu copiii pentru ca nu are unde si cum...
Am vazut multe cupluri care au locuit impreuna fara "act", au acumulat bunuri impreuna si cand s-au despartit, si-au dat in cap sa le imparta ....
ymca spune:
eu cred ca daca ilia i-ar solicita sotului sa paraseasca domiciliul pentru o perioada, acesta ar indeplini rugamintea ei, astfel incat ea sa se linisteasca iar copiii sa ramana in casa in care cresc de ceva vreme. deci nu cred ca problema sta in existenta actului, in case si posibilitati financiare (cel putin asa imi amintesc din primele mesaje).
totodata sunt perfect de acord ca existenta unui act il poate face neatragator in fata a 8 femei din 10 (cifrele nu sunt exacte). dar asta nu rezolva problema, pentru ca ideea nu este ca el sa devina neatragator pentru ele, ci ca el sa nu aiba porniri catre alte persoane.
nu vad deloc aceasta criza din prisma unor acte, chestiuni financiare, materiale. problema majora este cea exprimata in unul din mesajele anterioare, si anume aceea ca se simte atat de putin iubita si ca lupta momentan de una singura. si din pacate nu pot ajuta cu nimic aici...pot doar sa spun ca ai un suflet minunat si nu e corect sa treci prin astfel de situatii.
totodata, sunt de acord ca e dificil sa cresti si sa dezvolti o relatie. dar definitia mea a acestei cresteri include sa fii atent la nevoile si dorintele celuilalt si sa incerci sa i le indeplinesti, sa empatizezi, sa oferi sentimente, obiecte, whatever, sa ai activitati si pasiuni comune (pe langa cele individuale), sa cauti prezenta celuilalt, sa oferi suport si protectie, sa simti ca esti parte activa a unei adevarate echipe, sa ai parte de multa veselie (si tot felul de alte chestii care suna a clisee) si sa primesti aceleasi lucruri de la partener. Si e foarte dificil...dar cred ca mai exista inca astfel de cupluri (desi nu cunosc nici unul)...va rog sa ma lasati in naivitatea mea si nu-mi distrugeti acest ultim Mos Craciun.
sa cresti, sa muncesti o relatie nu trebuie sa insemne sa incerci sa te imprietenesti cu amantele sotului, sa le inviti in casa si sa le duci dorul cand se despart de el. no way! asta poate fi dependenta de orice tip, sau poate sunt termeni mai moderni care sa descrie ce-i asta, dar iubire enorma nu este.
ilia, cum mai esti?
balanta spune:
- bluel, daca el are casa inainte de a fi cu ilia, ea oricum nu ar fi la adapost decat in masura in care a contribuit cu anumite venituri la eventuale imbunatatiri in casa...daca casa e dupa ce au inceput sa stea impreuna, acum se face partaj si la concubinaj( bine, poate bat campii, dar asta stiu din informatii fara sa fi citit exact drepturile civile)
-ilia nu reclama responsabilitatea lui fata de copii...unde e totul ok ci sentimentele lui fata de ea care nu pot fi sustinute de un act...cand ele nu mai sunt, nu mai sunt
...ne invartim, toti, intr-un cerc vicios, cu acte sau fara acte, cu iubire sau fara iubire, cu responsabilitati sau nu...pt mine e clar de acum...cand exista o dependenta de orice natura, financiara, sentimentala, religioasa, orice tip, dar dependenta, sunt sanse sa reziste familia, am spus familia si nu iubirea...s-ar parea ca iubirea tine pana cand apare altcineva..restul e obisnuinta pana la o anumita varsta...si apoi e neputinta pt ca asa sunt legile naturii...daca suntem stapani pe noi...o luam de la capat de cate ori putem si ne da mana...nu suntem stapani pe noi, ne ducem crucea...restul e teorie care nu poate fi pusa in aplicare cand fiecare se afla fix in situatia respectiva...si nici atunci nu poate fi la fel pt ca la fiecare e alt context...
ne convine sau nu, astea sunt timpurile pe care le traim...si trebuie sa fim " tare ca Stefan Cel Mare "...nu mai cred in povesti cu pana la adanci batraneti...fara sa fiu o feminista sadea...cam trebuie sa ne pazim pielea...ca s-o nimeri si cate unul bun si o ia pe cocoasa fara sa vrea...ghinionul lui
ce satisfactie am putea avea ca un barbat sta cu noi doar pt ca este casatorit si ca nu are incotro...dar de fapt ar fugi cat de repede ar putea in brate la alta...hai ma fetelor,statistic daca socotiti, macar aici pe forum, chiar din cei care spun ca e ok in viata lor....cati sunt care au nimerit din prima?
deci,iubire exista, chiar si vesnica dar nu catre aceeasi persoana toata viata...dar casnicie poate exista toata viata...ca nu e asa cum am crezut noi, deja e alta poveste pe care trebuia sa ne-o spuna parintii, dar care probabil nu au vrut sa ne rapeasca dorinta si speranta ca macar la noi sa fie altfel