care sunt simptomele depresiei?

rrox3 spune:

E adevarat ca o sedinta de psihoterapie costa aproximativ 60- 80 lei, dar se poate face psihoterapie si in sistemul de asigurari de stat. Scria cineva chiar aici pe forum ca a mers cu trimitere la un psiholog dintr-un spital si a facut terapie cu succes pe asigurarea de sanatate obisnuita. Intrebati medicul de familie.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

anne`mary spune:

rox o sa vorbesc cu medicul de familie.

giulia

http://tt.lilypie.com/EIqJp2.png

elle_shine spune:

Eu ma confrunt cu astfel de probleme de multi ani, sfatul meu este sa nu lasi netratata aceasta depresie. Se poate rezolva doar cu psihoterapie fara a fi nevoie de antidepresive....si DA se datoreaza si dexechilibrului de vitamine si minerale din organism. De ce spun asta? Am luat antidepresive 1 an jumate si dupa ce am intrerupt am avut o recadere. Am ajuns in cele din urma la un psihoterapeut care mi a dat tratament cu vitamine dar cantitati gen un sfert adica nu sa te supraincarci cu anumite vitamine ca nici atunci nu e bine. Am intrerupt cu teama antidepresivele dar nu am mai avut recaderea de care spuneam. Deci psihoterapie si ocupa ti timpul sau incearca sa faci loc (ca stim noi cum e cu timpul asta fizic in care nu ai timp sa le faci pe toate) ptr ceva care iti face placere, un hobby, iesi din rutina, stiu ce spun....
Dezechilibrul emotional trebuie tratat ca orice suferinta fizica, este reala si exista, sufletul poate suferi intr un mod inimaginabil

Multa sanatate

anne`mary spune:

da, ai dreptate.
Dupa ce mi-ati spus si am mai citit si eu, dati-mi voie sa-mi dau cu parerea si sa imi fac o autoanaliza in fata voastra.

CRED ca problema mea are la baza un dezechilibru de vitamine si minerale (de mica am avut probleme cu calciu de exemplu) dar starile de depresie sunt accentuate de nemultumirile din familie. Eu am trait intr-o familie unde
- mama a jucat un rol dublu (ne-a intors pe noi impotriva lu` tata si pe tata impotriva noastra); tot ce ne spunea si ne invata nu facea si ea (adevarul recunoscut e pe jumatatea iertat...si cand spuneam adevarul mancam bataie)
- pe tata l-am iubit mult pt ca nu-l cunosteam dar: nu statea cu noi si eu i-am simtit mult lipsa; a fost un alcoolic si drept urmare l-am vazut des in stari de betie facand scandal, batand-o pe mama, carandu-l de pe unde lesina; dupa ce am crescut mi-am dat seama ca tata e un individualist si un egoist (toata viata a fost el si noi nu a vazut familia ca o entitate);

Am crescut dorindu-mi ca eu sa nu ajung ca mama si sa nu-mi gasesc un sot ca tata;
Actualul sot este: ingrozitor de destept (ii ador intelectul), este stabil, ma iubeste, ma rasfata,
dar: nu discuta, ma neglijeaza
Familia mea nu este asa cum mi-am imaginat-o. Il inteleg pe el ca are responsabilitati (are o firma cu vreo 10 angajati) si ca tot ce face face pt noi dar eu simt nevoia sa stea mai mult timp cu mine, sa discute (ori el se inchide si nu discuta), sa faca mai mult pt relatia noastra.
Acum vrea sa se bage in politica din convingere. asta inseamna sa stea si mai putin timp acasa, sa fie mai absent decat acum; I-am spus ca eu nu sunt de acor iar el mi-a spus ca asta isi doreste, ca asta e ambitia lui acum, ca asta e visul lui. Compromisul a fost: tu accepti situatia iar eu incerc sa gasesc un echilibru intre tine, firma si politica. Lucru care va garantez ca nu o sa se intample.

Si de aici starile mele. Poate daca ma echilibrez cu vitaminele, lucrurile astea nu or sa mi se mai para asa negre si nu o sa ma mai consum eu asa tare.

Cum vi se pare analiza mea? Pertinenta?

http://tt.lilypie.com/EIqJp2.png

gaba-rema spune:

Mai demult am facut terapie, mi-a ajutat si apoi am recazut.
Poate nu am înteles eu pe deplin mecanismele, dar poate întelegi tu în schimb ca nu la toata lumea se potriveste aceeasi abordare. Sper ca esti de acord cu asta?...

Daca ar fi asa simplu cum spui tu, problema tulburarilor depresiv-anxioase nu ar mai exista, ar fi demult rezolvata de lumea medicala + psihologi... ori, mie nu mi se pare ca lucrurile stau chiar asa.

Si înca ceva: nu crezi ca mai depinde si de circumstantel, de mediul în care traieste depresivul? Crezi ca absolut totul tine de "subiect"? nu prea cred...

rrox3 spune:

Imi pare rau ca nu ai avut o terapie reusita. Sa faci o terapie nu inseamna neaparat sa te schimbi. O terapie reusita insa te schimba pentru totdeauna. Schimbi perspectiva, vezi viata altfel. Te poti intrista sau infricosa, dar iti regasesti repede si singur echilibrul. Sigur ca un mediu suportiv te ajuta enorm, dar nu cred ca-i neaparat necesar. E o chestiune de determinare, de mers pana la capat si, desigur, este nevoie de un terapeut suficient de bun care sa te sustina in mersul asta pana la capat. Asta am scris si mai sus.
Eu nu neg ca unele dintre voi ati facut terapie si nu v-a schimbat in mod esential, eventual doar v-a ajutat pe moment (sau deloc). Dar vin si spun ca terapia nu a mers pana la capat, introspectia nu a fost fara oprelisti si continua si din cauza asta nu s-a produs schimbarea. Din pacate, se intampla si asa de multe ori si imi pare rau. Cauzele sunt si la terapist si la client, unii nu se pot vindeca cu orice pret, nu pot suporta orice adevar, continua sa se protejeze cu compromisuri. Dar asta nu contrazice ce spun eu.
Eu spun ca nu mai poate exista recadere odata ce te-ai schimbat, schimbarea e ireversibila. Si scriu asta fiindca pe mine m-a ajutat imens sa stiu, din experientele altora, ca se poate. Mi-a dat curaj si incredere. Ceea ce va doresc si voua.


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Uff... nu-i de mirare ca suferi de depresie cu un trecut ca al tau... Acolo e originea depresiei, ea a fost doar repusa in lumina, reactivata, de lipsa de atentie a sotului tau. Nevoile tale afective sunt foarte mari si neimplinite din copilarie. Asteptarile pe care le ai de la sotul tau sunt si ele foarte mari din cauza asta. Din pacate el nu poate umple golul afectiv lasat de parintii tai si presiunea care o pui tu pe el este eroziva. Din cauza asta iti trebuie psihoterapie, sa-ti umpli golul asta afectiv, sa-ti vindeci ranile (care se traduc toate in puncte extrem de sensibile in relatiile tale actuale) si sa-ti permita sa functionezi echilibrat. Sunt multe, foarte multe de zis si forumul nu e locul potrivit pentru ele.
Ia vitamine si ce intaritoare vrei, nu o sa-ti faca rau, dar nu te baza doar pe ele. Gestul in sine, de a avea cumva grija de tine, iti e de mare folos, dar e nevoie de mai mult. Traumele si trairile reprimate si ascunse trebuie prelucrate si integrate. Nu te poti vindeca altfel.
Problemele de sanatate din copilarie, sensibilitatea organismului, nu inseamna decat ca ai incercat sa obtii atentie in felul asta. Probabil cand erai bolnava parintii tai iti aratau mai multa grija si se interesau mai mult de tine. Si atunci sa fi bolnavicioasa era o metoda de a obtine ceva afectivitate si importanta. Somatizarea este foarte des intalnita la copiii cu probleme in familie.
Numai bine iti doresc

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

gaba-rema spune:

Dar de unde stii ca esti dezechilibrata cu vitaminele? Ai facut ceva analize? chiar tu spui ca problema ta vine de la tensiunea în relatia cu sotul tau. În cazul asta, ma îndoiesc ca vitaminele te vor ajuta.
nu cred ca e vreo lipsa de calciu...

anne`mary spune:

cred ca sunt dezechilibrata cu vitaminele pt ca o saptamana am luat magneziu, calciu, drijdie de bere si omega 3 si ma simt foarte bine. In 2 zile am facut curatenie ce ma gandeam ca o sa-mi ia o saptamana. Excesul de vitamine si minerale se elimina prin urina exceptand vitamina A care ataca ficatul; mie un dr de familie mi-a spus ca un deficit de calciu accentueaza depresiile...acum eu nu stiu;

http://tt.lilypie.com/EIqJp2.png

gaba-rema spune:

În fond, e foarte bine ca iei chestiile astea. Si psihoterapie ai putea încerca. Poate ca par mari tarifele pt.asta, dar daca ai aduna cât dai pe omega 3 samd... ai constata ca nu e asa mult psihoterapia, cred eu.