cum sa fiu mai sociabila?

anyella spune:

...Decit mult si prost ,mai bine putin si bun .Si eu sint acuzata de faptul ca nu stiu sa socializez.Ah,nu de cei pe care ii/ma iubesc.Acesti oameni ,ma cunosc ca pe buzunarele lor : ).Mi se face o vina din faptul ca sint foarte directa.E grea diplomatia, uneori : ).

Mie mi s-a spus vei ramine singura,pe un ton acuzator,de catre neamurile lui barbatu'meu.Problema e ca...chiar voiam sa fiu singura.Prietena am numai una.Ii spun ultimul pirtz (scuze),fara inhibitii.Ne cunoastem atit de bine.E foarte departe dar nu trece saptamina sa nu comunicam,cumva.

Deci ,il am pe al meu,in primul rind.E sot,amant,prieten .Tot ceea ce imi doresc de la viata.Mi-am facut viata asa cum mi-am dorit (cu exceptii ce nu fac tema subiectului).

La mine in casa se vine in vizita rar.Atunci cind se stabileste dinainte o intilnire ,o masa cu toti.De obicei de sarbatori.Parintii mei nu au cheie,ai lui nu au.

Hai sa iti vind un pont : ))).Locuiesc la casa,de cca 7 ani.Am toata instalatia facuta la interfon ,dar...nu merge,ca nu vreau eu! Oricine trebuie sa dea un bip din poarta,sa anunte in prealabil.

Eu singura fac menajul.Fara ajutor.Cind vreau/cind pot.Eu ma simt bine asa.Si nu sint vreo acritura,parol. Cit am avut menajera era mai mult stressul.Sa string lenjerie intima ,sa o supraveghez ca nu imi convine.Numai faceam nimic,decit o luam de la capat dupa ea.Cind e de curatenie generala,muncesc cot la cot cu ele.

Deci : nu esti defecta : ).Eu am trei terase pe strada si acolo ma vad cu amicele.La birfa,cind se poate.Nu dau detalii,ma relaxez cu povestile lor,despre x,y cunostiinte de ani de zile.Mie imi e suficient.Nu ma deranjeaza nici cind se face dezordine in casa,nici cind string dupa musafiri.Ma deranjeaza decit ca sint scoasa din ritmul,tabieturile mele si nu simt nicio placere sa arunc vorbe prefacute (sau sa mi se arunce),de lauda de la oameni cu care am doar o relatie strict profesionala (de interes in afaceri... etc).Tin foarte mult la intimitatea familiei mele.

P.S. : pe vremuri era ingrozita biata mama (provin dintr-o familie cu un singur cuplu prieteni de o viata) de citi prieteni imi calcau pragul.Ce putea sa mai zica.Erau prietenii mei.Sau anturajul meu.Am renuntat la " anturaj".La mine era Gara de Nord ,vorba' lui tata.

Dorsilia spune:

off topic...Doamne, ce bine e sa ti se dea dreptate, uuuuf ce bine e sa fii laudat, sa ti se spuna ca esti destept
Nu, acum pe bune, va multumesc ca sunteti de acord cu vederile mele si asupra acestui subiect, care multora li se par poate cam ciudate. Ca de expus le-am mai expus si sustinut si printre cunoscutii ce ma acuzau ca-s prea flegmatica, ironica si nesociabila, asta pt ca nu stiu domle sa behai intruna, io mereu uit sa rad cand termina unu-altul bancul pe motiv ca am gasit mai ok sa ma refugiez la gandurile si filosofiile mele sau sa ascult doar ritmul unei melodii, decat sa ascult la nesfarsit niste prostii, deci io nu stiu cum sa fiu "da viata" si nici macar n-am politetea sa ma fortez sa par da viata...jeesus ce ma seaca la lingurea expresia asta " sa fii da viata"
Si da, eu mai bine ma duc si ma tavalesc cu copiii prin casa sau le fac o tava de clatite, de gogosi, de branzoaice, de ceva, le citesc ceva, decat sa-mi chem o gasca acasa, ce nici macar nu -i pot numi prieteni, pt ca sa primesti galonul de prieten trebuie sa arati ca-ti pasa, ori eu inca n-am gasit inca un om strain de familia mea care sa-mi arate 100%, sa-mi dovedeasca fara dubiu ca ii pasa de mine si de ai mei. Iar eu de a dovedi altora m-am cam lecuit...de ce? pt ca eu sunt tare exigenta cu mine si ma zbat mereu sa joc fair play in timp ce altii nu. Si vreau reciprocitate, adica atat cat dau celorlalti, atat sa si primesc. Nu mi-am propus sa fiu fleatza la care se aduna lumea pt ca e comod si placut, dar la o adica daca am si eu nevoie de un respiro sa n-am unde sa ma duc si sa ma simt si bine. Asa ca in ce ma priveste mi-am cam restrans cercul de vizitatori la cei din familie, cei din afara familiei, cativa, ii invit la ocazii, daca ma simt in dispozitie. De comunicat am un grup de mamici cu care ma vad aproape zilnic si stam la discutii cat iesim cu copiii sau pe mess. De mers in vizite merg la rude si la ceilalti doar daca sunt chemata si daca-s in dispozitie ok. Si gata cu socializarile mancatoare de timp si energie, n-avea sens sa ma abtin sa casc in continuu, sa caut cu coada ochiului ceva ce sa pot face ca sa nu adorm pe un colt de masa de plictiseala, sa ma chinui sa tin o conversatie ce o consideram absolut idioata.
Da, mie-mi prieste asa mai in cadru restrans, nu sunt compatibila decat cu f putini oameni, sunt asa mai idealista, de ce sa ma fortez sa fiu ce nu sunt facuta sa fiu?

Ramona25 spune:

mai, voi vreti sa ma accept asa cum sunt, sa nu mai fiu nemultumita... ceea ce nu e rau.
multumesc de raspunsuri.
revin cu detalii.

romana spune:

Pe scurt:

Aici esti sociabila, asa ca poti sta linistita.

Romana

gaba-rema spune:

Mi-am adus aminte de subiectul cu musafirii pe cap... la mama au navalit vreo 12, si ea, biata, n-are putere, cred ca nici chef.
Cum nu inteleg unii ca autoinvitatul e cam de porc??
Trebuie sa merg s-o ajut, n-o las asa.
Numai de asta nu eram buna...

r_ocsy spune:

Decat prea multi prieteni pe care sa nu te poti baza atunci cand ai nevoie de ajutor mai bine mai putini si mai buni. Si eu am doar cativa prieteni dar nici nu am nevoie de mai multi...la ce bun? Cunostiinte ? Da , multe ... intotdeauna e bine sa stii ba unul acolo, ba unul dincolo!
In primul rand nu ar trebui sa te intereseze de ce zice lumea ! Mie chiar nu imi pasa cine ma place si cine nu , fiecare e liber sa aiba preferintele sale pentru ca si eu la randul meu imi place x sau nu imi place y. Nici macar nu ma chinui sa fiu pe placul celor care nu ma plac !!! Am lucruri mai importante de rezolvat sau de gandit.
Musafirii imi plac atunci cand ii chem eu. Ii urasc pe cei care se autoinvita singuri ; nu se gandesc decat la ei ca altfel nu pot sa imi explic cum aterizeaza asa fara un telefon in prealabil. Vorbesc de prietenii socrilor mei ... cand ti-e lumea mai draga, hop apare cate unul. Dar asta e numai vina lor ca nu i-au pus cu botul pe labe de la inceput ... acum n-au decat sa ii suporte ! Niciodata nu m-am dus in vizita la cineva neanuntata cu cel putin o zi inainte iar la randul nostru nici noi nu ne pricopsim cu musafiri nedoriti. Nu vad nimic rau in asta, consider ca intr-o lume civilizata asa ar trebui sa fie. Si pentru asta, acei cativa prieteni pe care ii avem nu ne-au parasit si mereu ne face placere sa ne intalnim, chiar daca ne vedem mai rar.

ruxij spune:

Asta e un subiect mai vechi, dar e interesant. Si eu sunt de acord cu fetele, nu mi se pare ca esti vreo pustnica, ai destule activitati, esti OK. Ce iti trebuie sa fii fix ca aia care au circ zi de zi?

Asa teoretic si eu as vrea sa am mai multi prieteni, dar practic, de fapt n-am timp/chef/dispozitie. Am un singur cuplu stabil de prieteni plus inca vreo doi ocazionali. Cu aia stabili, ii accept asa cum sunt si cand sunt simtiti si nesimtiti, si cand fac firimituri si cand nu. Eu nu ma simt bine acasa la altii, asa ca nu tanjesc sa fiu invitata, stau la altii in casa ca si cand am un b... in posterior, prefer sa se vina la mine. In general sunt bine merci asa cum sunt, mai mult nici ca imi trebuie.

crinuta spune:

Asta esti tu, asta e firea ta, si nu inteleg de ce vrei sa schimbi ceva, sa devii ceva ce din start nu e pentru tine.
Important e ce te face pe tine happy, multumita, si nu ce este pentru majoritatea un motiv de bucurie.
Daca tu nu simti nevoia sa fi inconjurata de multi prieteni, eu una te inteleg foarte bine, si nu vad nimic rau in asta.
De ce sa te pui in situatii in care pur si simplu te-ai simti stanjenita, sau ar trebui sa iti pui o masca pentru a pretinde ca esti ceea ce nu esti?
E limpede ca nu poti fi fericita pretinzand ca esti ceea ce nu esti, traind un stil de viata incompatibil cu structura ta interioara.
So, fa ceea ce simti tu ca ti se potriveste, indiferent ce cred ceilalti.


Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=4L0eM4tODYc" target="_blank">Asculta

adastero spune:

Deoarece sunt in genul tau si eu, dar cam la jumatatea ta, sunt convinsa ca nu te vei schimba, poate vei face eforturi un timp, dar vei ramane la fel, cred

inbox spune:

Nici mie nu-mi rup prietenii usile, dar eu ma consider o persoana sociabila, de ce? :
- la schimbarile majore cum ar fi schimbat localitate de domiciliu, schimbat locuinta in alt cartier etc, m-am adaptat si mi-am format un anturaj langa care sa ma simt bine si in siguranta, prietenii de suflet, in schimb au ramas aceiasi eventual pastrat legatura prin telefon, internet etc, daca istanta nu ne permite,
- la locul de munca am colege/ colegi cu care ma inteleg de minune, in general cei de varsta mea, comunic bine cu aproape oricine, fara a ne lega insa o mare prietenie,
- prietenii si anturajul sotului l-am acceptat imediat si m-am integrat foarte bine in grup, si in general prietenii prietenilor mei i-am acceptat foarte usor,
- am colegi din scoala generala, liceu si facultate cu care tin legatura, sunt unul din acei fosti colegi pe care poti sa il intrebi :" Ce mai stii de colegii nostri", ca mereu stiu cate ceva despre fiecare, nu ca nu as putea dormi fara sa stiu ce face x sau y ci pentru ca daca intalnesc pe cineva alaturi de care mi-am petrecut o parte din existenta asta ma simt natural sa vorbesc putin mai mult decat un simplu salut,
- de cand am copilul socilizarea este mai mare, am cautat sa fiu in preajma persoanelor cu copii, m-am adaptat si am socializat cu mamicile de la scara din parc- fiindca imi doresc sa am un copil sociabil, si fiindca stiu ca un copil se joaca altfel cu copii de varsta lui decat cu mine- lucrul asta pentru mine nu e un efort, este ceva firesc- am cunostinte care fac eforturi si li se pare o corvoada sa faca lucrul asta, ba chiar mi s-a spus ca imi place sa stau de vorba cu toate "ia o pauzarismele" care au copii...
- ma bucur cand vine cineva la mine, ma enerveaza la culme cand copii se joaca cu jucariile si desi sunt in casa mea, in camera fetei mele musafirii se oripileaza daca cumva copii imprastie jucariile ca sa se joace, in conditiile in care eu nu le zic nimic, fac remarci de genul "se supara x daca imprastiati jucariile, sau ce te-am invatat eu bla, bla",cu alte cuvinte nu ma stresez daca raman frimituri pe jos ( si greu ii inteleg pe cei care se streseaza pentru atat lucru)
- la mine daca vine cineva, oricine, nu ma formalizez, nu incep sa ma port ca la restaurant " cu ce va servesc" si sa fac plecaciuni sau mai stiu eu ce gesturi de curtoazie, daca vine omul pe nepusa masa inseamna ca vine sa schimbam o vorba, i se facuse dor etc- daca i-am invitat eu la masa sau la vreun eveniment asta e altceva, deobicei prietenii spun daca vor ceva,
Asa cum am spus, nu-mi rup prietenii usile, nu ies la restaurant sau "cu fetele" in oras, cu dau chermeze peste chermeze dar consider ca sunt sociabila, si asa e felul meu de a fi.