cum sa fiu mai sociabila?

Dorsilia spune:

Ramona, inclin sa cred ca esti o persoana culta, sensibila si mai ales corecta, idealista....In principiu nu cred ca chiar ai nevoie de cineva ca sa te simti bine, nu plangi rozandu-ti pumnii ca nu ai "prieteni" ... pt ca daca ai fi genul acela ai face n-spe compromisuri si tot ti-ai strange niste oameni care sa te viziteze si la care sa mergi in vizita, fie si numai pt simplul fapt de a manca impreuna o prajitura si a discuta despre vreme, etc.

Subiectul tau e foarte complex insa nu e fara rezolvare. Spui ca ai crescut intr-o familie in care nu se punea pret pe gashcaleala, nu se tineau bairamuri la voi, voi nu mergeati in alte familii, nu erati genul de petrecareti, era fiecare cu ograda lui. Ei si? care-i problema? Se discuta cumva despre normalitate aici? Si daca da, afla ca Gauss e foarte generos si cuprinde si cuplul vostru, asa-zis al solitarilor, al celor linistiti si cu un temperament mai introvertit, mai circumspecti, mai perfectionisti, ca si pe cel al petrecaretilor de gasca, al asa zisilor oameni da viata, de lume, extrovertiti, al celor p o p u l a r i:P

As zice sa nu dramatizezi. Esti suficient de inteligenta sa-ti faci o evaluare corecta si stii bine ca nu e vorba de a fi tu antipatica. Nu asa trebuie sa privesti problema ci faptul ca tu rezonezi prea putin cu cei din jur si nu din vina ta, ci pt ca nu sunteti compatibili pur si simplu. N-ai remarcat ca te plictisesti si te oboseste o companie doar de dragul companiei, o companie in care trebuie sa faci eforturi sa mentii o conversatie cat de cat ? Decat asa mai bine fara, zic eu.

Tu ai nevoie de persoane compatibile, si de ce sa fi lipsita de modestie si sa nu recunosti ca sunt destul de putini oameni sensibili, corecti si buni la suflet pe lumea asta. Sa te intalnesti cu niste oameni care behaie dupa fiecare 3 propozitii sau bancuri spuse, behaie in grup, beau bere/vin/lichioruri si sunt efuzivi, pt ca ei se amuza si daca se uita la sprancenele celuilalt e ceva superficial si nepotrivit poate firii tale. Nu trebuie sa te fortezi in directia aia pt ca nu e ala idealul, in orice caz nu pt tine.

Notiunea de prietenie si conceptul de a avea prieteni au mai fost dezbatute aici si e iarasi ceva relativ. Depinde ce astepti tu de la un om, ca sa-l poti numi prieten. Depinde ce esti tu dispus sa-i oferi in timp ca sa mentii o relatie pt ca si in prietenie ca si in casnicie e nevoie de co-interesare, efort mutual. Depinde de compatibilitatea intre ideile oamenilor. Se pare ca tu inca nu ai descoperit pe cineva compatibil si asta nu e un capat de tara....vei gasi, vei fi gasita, cred ca esti o companie placuta pt cei asemeni tie, cu o fire ca a ta, cu interese a ale tale, cu aceeasi filosofie de viata asemanatoare cu a ta si a sotului tau.

Din punctul meu de vedere esti foarte ok si ma bucur ca ai putut avea atat de multa generozitate incat sa deschizi aici, in aceasta comunitate un subiect sensibil, care oglindeste fidel o particica din firea ta.

Raspuns final, sperante sigur ca ai, mai ales pt ca esti asa cum esti, crede-ma.

Mindy spune:

Ramona, eu daca as lucra cu tine sau as fi in cercul tau nu te-as considera antipatica.
Poate doar daca m-ai jigni sau m-ai repezi urat de tot. Dar nici atunci nu se stie.. una din prietenele mele cele mai bune asa mi le zice pe sleau.:)
Dar o iubesc asa cum este. Are prea multe calitati ca sa ma blocheze aspectul asta. A invatat si ea in timp sa fie mai blanda cu mine ca sa nu ma piarda:)

Si eu sunt o fire mai introvertita. Ma simt bine singura sau doar cu familia mea. De vreo doi ani mi se pare o corvoada sa invit pe cineva la noi. Nu pentru firmituri (eu sunt in extrema cealalta cu curatenia din cauza ca mama a fost obsedata de curatenie, nu vreau sa fiu o clean freak si sa imi pierd timpul pretios smotruind) ci pt ca simt ca nu am timp de pierdut.
Imi ramane asa de putin timp sa ma odihnesc, sa fac ceva pentru mine.
Cu prieteni se poate iesi la un restaurant sau la parc - ocazional. M-as obosi sa fiu mereu cu oamenii, la chermeze si chefuri. Totusi, ocazional invit oameni la mine, si o fac doar atunci cand am chef si am dispozitia necesara. Asa e cel mai bine, daca sunt in buna dispozitie sunt tare vesela si primitoare, si toti se simt extraordinar de bine la noi. Daca o fac fara nici o tragere sau din obligatie, mi se pare tare greu.

Sotul tau isi reproseaza ca esti antisociala?

Burtocika spune:

De fapt, ce te deranjeaza pe tine ? Faptul ca ceilalti oameni te gasesc antipatica ? Faptul ca nu ai cu cine iesi in week-end sau in vacante ? Te plictisesti ? Pentru ca in functie de motivul nemultumirii tale se pot gasi si remediile ...

Boghi

www.goblenpartner.webs.com" target="_blank">mai lucreaza cineva goblen?

buflea spune:

Eu nu priceop de ce trebuie sa te schimbi ... daca asta e firea ta, stai asa. Socializand mai mult o sa fie ceva fortat si nu o sa poti sa te bucuri niciodata.

Pe de alta parte, eu am experimantat aici - cei care nu te invita la ei (din diverse motive) dar in schimb vin cu placere de fiecare data cand ii inviti tu .. stii, o relatie se bazeaza pe reciprocitate, ori daca tie nuiti plac musafirii nici nu suferi ca altii nu te invita. Eu am avut multe experiente neplacute de genul asta - sub pretextul ca eu am loc mai mult, toate intalnirile se faceau la mine - si oricat ar contribui fiecare cu mancare, bautura, curatenie - e totusi casa mea, trebuie sa am grija sa pun pe masa, sa culeg de pe masa, vreau si eu sa ies din papuci si sa plec de acasa chiar daca ma inghesui intr-un apartament ... mi s-a intamplat chiar sa fiu sunata si sa mi se spune "Hai ca venim la voi cu Pizza si bere sa vedem meciul"

gaba-rema spune:

Esti sigura ca CHIAR VREI sa schimbi stilul asta? Mie nu mi se pare ceva atât de rau .
Zici ca ai prieteni, ca iesi cu ei ocazional.
Multa lume traieste în rutina. Mie personal îmi prieste sa traiesc în rutina.

Bine spunea bogdanai, ca nu toata lumea e genul sa aiba 7000 de "prieteni"... de un sezon-doua, dupa care rup relatiile, si apar alti "prieteni" pe firmament, si tot asa. Astia nu sunt prieteni, eu as spune mai degraba "anturaj". Eu nu simt nevoia de asa ceva, dar altii asa traiesc, asa se simt bine... Asa sunt "po****rii", cum zici tu.

Si mai spunea cineva mai sus: poate nu e bine sa te tensionezi chemând lume acasa (pe mine asta ma terorizeaza la culme, deoarece sunt perfectionista si îmi trebuie un efort mare de tot sa organizez cum mi se pare mie acceptabil... - în schimb nu ma deranjeaza ca ramâne deranj dupa musafiri - fiecare cu pasarica lui, deh ), mai bine iesiti pe undeva.

Ma uitam la occidentalii pe care i-am cunoscut la ei acasa: foarte rar chemau pe cineva acasa, si-atunci nu se dadeau peste cap sa fie gazde impecabile, ca sa fie laudate (sau, în fine sa nu fie criticate). Cel mai frecvent, socializarea lor se facea în afara.


EDIT: nu vazusem ce a scris Dorsilia, dar cred ca a sintetizat perfect. Dorsilia, fata desteapta, meriti din plin o !

gaba-rema spune:

Da, stiu ce spui ... când eram copil, la noi tot veneau prietenii, dar ce-i drept, erau si vreumurile altfel. Pe atunci, oamenii nu ieseau la restaurante sau terase (ca n-aveau unde si cu ce), nu aveau concerte cu Madonna sau Rolling Stones, nu tu discoteci, nu tu... nimic. Asa ca socializau cuminti, acasa .

A, si înca acum e bine, ca poti sa petreci o seara cu musafiri comandând o pizza si cumparând o lada de bere si ceva sucuri. Da' ce, crezi ca pe vremuri te spalau toate apele Dunarii daca n-aveai 5 feluri de antreuri, plus 2 tipuri de friptura cu garnitura, plus sarmalutze, plus desert (aproape ca la nunta, ce mai!...)?
Si chiar si asa, tot erau critici "dupe" aia, ca motive se pot gasi întotdeauna.

Ramona25 spune:

ce bine m-ai ghicit aici. cand mergem la socri de obicei duminica si mai vine si bunica, si cumnatul si sotia, eventual si vreun vecin si incep discutiile, deja imi vine sa-mi iau campii si fac mari eforturi sa spun si eu 2 vorbe - 3 prostii...
iar cand devine insuportabil ma duc in curte (ei stau la tara) si alint cainele, ma uit la gaini si la purcei... as sta si o ora intreaga numai sa ma uit la animalutele astea.
dorsilia - ai sintetizat f. bine caracterul meu

bogdana - ce ma deranjeaza de fapt, ma intrebai. pai situatia asta nu e de ieri - de azi, dar a venit acum in discutie pentru ca am fost in concediu 4 saptamani si in astea 4 saptamani nu m-a sunat nimeni. nici o prietena. sunam eu zilnic la ai mei, atat. intr-adevar, nici eu nu am sunat pe nimeni... insa nici nu as fi avut pe cine sa sun si nici vreun motiv anume. (mi s-ar parea stupid sa sun si sa intreb doar ce mai faci).

prietenele din copilarie majoritatea au plecat in tari straine, mai vorbim pe mess, pe mail, insa cam atat.
ce prietene am avut in liceu le-am pierdut, ne-am certat...
acum, la maturitate, dupa ce s-au format caracterele, mai greu sa rezonezi cu oricine. fiecare cu tipicariile lui/ei, mai greu de suportat.

sotul meu e destul de po****r. ii suna mereu telefonul. noroc de el ca mai ies si eu din casa.
am avut noroc si ca ne stim de mai multi ani si ne-am obisnuit asa unul cu altul si el ma accepta, desi uneori e greu ca trebuie sa cadem la compromis. de ex. cand eu n-am chef sa ies si el da, uneori mai las eu de la mine, uneori el. sau daca mergem la o petrecere el vrea sa stea pana la sfarsit, eu vreau sa plec dupa cateva ore. si aici gasim un compromis... deci sa zicem ca relatia n-ar avea de suferit din cauza asta.

Burtocika spune:

Eu zic sa stai linistita ... Unde n-am eu norocul sa pot sta 4 saptamani in concediu si sa nu-mi sune telefonul ... Sa stii ca la un moment dat nu puteam sal ipsesc nici 3 zile si ma suna telefonul tot timpul (cu probleme profesionale), asa ca niciodata nu ma puteam relaxa si deconecta de serviciu. Acum, colegii considera o lipsa de politete sa te sune in concediu, si e mult mai bine asa !

Cred si eu ca Dorsilia are dreptate !

Ai rabdare sa faci un copil, ai sa vezi atunci cum "o sa-ti umple viata", cum imi spunea mie o colega, de n-o sa-ti mai ramana timp de socializat !

Ce pot eu sa-ti recomand, cum am mai spus cred mai devreme, este sa incerci sa fii tot timpul amabila si cu zambetul pe buze fata de persoanele cu care lucrezi. Asta ca sa rezolvi problema "antipatiei" pe care zici ca o simti din partea colegilor.

Boghi

www.goblenpartner.webs.com" target="_blank">mai lucreaza cineva goblen?

columbiana spune:

Ramona, stai linistita, mai sunt ca tine ; pe mine ma doare numai faptul ca cumva prin firea mea contribui la singuratatea copilului, nu fac destule eforturi sa leg relatii cu familii cu copii de aceeasi virsta pentru ca eu nu-mi ies din matca; nu-mi ^plac "jocurile" sociale de dragul socializarii, trosc-pleosc cind am ceva de spus direct si ma enerveaza snobismul si superficialitatea; si pentru ca nu-mi place ba una ba alta constat uneori ca sunt foarte singura (asta fara sa-mi pling in pumni, doar ca fapt in sine); prietenii din Romania cei din copilarie i-am pierdut din cauza distantei, iar aici am luat citeva plase si nu am curaj sa mai incerc (desi cunosc oameni cu care nu mi-ar displace sa fim mai apropiati nu fac nimic in acest sens); tot asa si la noi, suna doar familia mea din Romania, citeva persoane cu chestii "oficiale" si dentistul familiei ; la job e ok dar am doar citeva luni aici, uneori am senzatia ca luna de miere se va termina acusi :)) si nici nu sunt surprinsa;

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

danet spune:

Ramona,
cred ca merita sa incerci sa schimbi ceva din atitudinea ta.
Daca ai sansa sa intalnesti oameni care sa fie compatibili cu tine, fa un efort si incearca sa tii apropii.
Nici eu nu sunt miss po****ritate, dar am doua prietene inca din liceu , si uneori nimic nu se compara cu o barfa la o cafea (avem si discutii intelectuale dar sunt mai putin suculente .
Daca au defecte ? o ho, cu carul, dar am invatat sa le iubesc neconditionat, le accept asa cum sunt.
Nu le judec atunci cand fac greseli ( si crede-ma au facut ) dar nici nu ezit sa le spun in fata cand nu-mi place ceva.
Depinde de felul in care o spui, stii tu , tonul face muzica.
Am reusit sa nu ne certam niciodata ( in 20 ani).
Poate esti rece cu ceilalti de teama de a nu fii respinsa, poate nu ai suficienta incredere in tine.
Nu te izola,ai sa vezi , pe masura ce inaintezi in varsta , prieteniile devin tot mai importante,e ok sa ai o relatie buna in familie , dar nu e suficient.
Cat despre ajutorul acordat celorlalti, aici e o chestiune de suflet, ca sa poti ajuta trebuie sa-ti pese , si nu la modul teoretic.
Eu m-am implicat in actiuni de voluntariat,poate ai putea incerca ceva de genul asta ,iti va da ocazia sa cunosti multa lume si poate sa te mai deschizi spre ceilalti.