palmuirea copiilor
Raspunsuri - Pagina 4
capshunica spune:
Ii spun simplu, de exemplu: 'Daca te joci cu batul ala, uita-te la varful lui. E ascutit, nu-i asa? Si risti sa te lovesti rau de tot. Dar faci cum vrei tu, te joci cu altceva mai putin periculos sau te joci cu batul asta cu care te-ai putea lovi.'
Atat. Apoi ma intorc la ale mele. Daca se loveste, nu-i spun: 'Ti-am spus eu!' Urasc propozitia asta. Doar il alin. Va renunta singur la joaca cu batul.
kariguld spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui IOANA_MIRUNA Sper sa fie adevarat ceea ce imi spuneti! In jurul meu sunt oameni de toate categoriile sociale si toti mi-au spus ca din cand in cand le aplica cate o mica corectie copiilor lor! Spuneti-mi cum reusiti sa va pastrati calmul cand... ii spuneti copilului de 100 de ori ca nu trebuie sa faca pentru ca se raneste si... pana nu incearca si nu se raneste nu se lasa!! Voi cum reusiti sa va pastrati calmul? Atunci cand sunteti f obosite pentru ca de obicei reusesc si eu sa ma stapanesc! |
nu exista fraze miraculoase. copii au nevoie de atentie. si trebuie s-o primeasca, intr-un fel sau altul. stapanirea nervilor si tactica sunt armele pe care trebuie sa le stapanim.
normal ca dupa o zi de lucru a parintelui, sosind acasa, copilul te ia de proaspat si fresh, vrea de la tine atentie!
in momentele de oboseala, cel mai bine sa incerci sa-i faci pe plac...(in limite) sa-i dai cel putin impresia ca esti foarte preocupat si atent la ce nevoi are. nu-i greu deloc, putina tactica si rabdare....
cont pay-pal:mihaela77oprea@yahoo.com
Bazar pt Mihaita
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Unii oameni au petrecut o viata intreaga si au adunat averi facand lucruri firesti, nefiresc de bine!
arleena spune:
concluzia mea(cu riscul iscarii unor polemici..)....asa din ce ati scris voi aici...doar parintii care au fost abuzati fizic in copilarie nu au dat in viata lor in proprii copii.
eu nu am primit nicio palma de la ai mei....desi cateodata meritam cu varf si indesat....imi tineau niste morale(pe ton calm si limbaj controlat, fara injuraturi si alte cuvinte nepotrivite, explicat frumos) care imi suna si acum in creier....naspa rau...imi doream sa-mi dea 2 palme si sa terminam cu totul.....2 palme nu "dor" asa de mult ca niste cuvinte(mai ales in adolescenta)....si am suferit mult din privinta asta...
asa ca nu stiu cum e mai bine!?!?!?
intreb si io asa ca din experienta mea....nu vad ca da roade doar cu explicatul frumos....unii copii simt si asta traumatzant(cum am fost eu)
cu fiu-mio aplic asa....daca face ceva ce nu e bine/nu are voie....ii atrag atentia, ii explic de ce nu e bine, nu are voie...de cel putin 4-5 ori...si daca nici asa nu vrea sa asculte una peste fund(nu va inchipuiti ca-l bat de-l invinetesc...doamne feri) si s-a potolit....de cele mai multe ori nu ajungem pana aici...dar sunt cazuri.....
cum nici adultii nu sunt la fel asa si copii...unii pricep, altii nu, alti nu vor, pe altii ii traumatizeza ceva pa altii nu.....nu cred ca se pot generaliza chestiile astea....
un SPANKING cateodata ajuta
AB spune:
Eu sunt total contra bataii. I-am dat o data o palma celei mari cand m-a panicat micutza c-o priza.
Cred ca cel mai periculos sentiment e cel post-palmuta cand vezi ca ai dat si ca totusi copilul speriat de tine nu-i iremediabil distrus. Cred ca daca atunci iti spui ca uite se poate si asa... ai luat-o deja pe o panta de parinte rau.
Sunt de acord ca un copil si cu atat mai mult mai multi copii te pot aduce dinolo de limitele tale si in plus uneori parca toate se intampla in cel mai mepotrivit moment.
Nu as demoniza pe acela care-si pierde stapanirea si le mai scapa o palma unor prichindei de cativa anisori ci pe cel care foloseste asta ca argument educational cu sange rece.
Pe masura ce copiii mei cresc incep sa vad ca totusi au efecte mai rele multe alte lucruri asupra copiilor. Adica este blamat cel care da o palma prosteste, dar nu cel care are ca baby-sitter tv-ul sau calculatorul si da societatii un copil care este mult mai asocial si care priveste violenta ca pe un fapt obisnuit.
Si mai cred ca parintii merita putina educatie facuta cu blandete. Eu vad foarte multe parinti dezarmati in fata copiilor. Parinti care cand copii nu asculta nu mai stiu ce sa faca si se blocheaza. Unii recurg la forta fizica, altii ii lasa in pace abandonandu-i in fapt.
daniela_b spune:
Cit de usor si repede ne gasim scuze noua, adultilor, pentru ca ne-am palmuit copii.
Doar copiilor nu le putem gasi scuze pentru poznele, curiozitatea si pofta lor de joaca care, DA, uneori intrec niste niste limite dar in nici un caz nu sint fara rost sau in "ciuda" parintilor.
Care o fi motivatia pentru palmuire? Daca palma e data intentionat ca sa doara, cum o fi sufletul celui care vrea sa faca un copil ( si nu oricare ci cel propriu) sa sufere?
Daca nu e ca sa doara, pentru ce e? Ca sa sperie? Va rog... Nu insultati inteligenta copilului.
Ce fel de oameni sintem? Cind un alt adult ne enerveaza, ne pune rabdarea la incercare si nu intelege desi ii spui de 100 de ori, nici prin gind nu ne trece sa-l palmuim ( sau daca da, atunci nu se mai pune la indoiala ABUZUL).
Oare si pentru ca ne e teama ca adultul ar putea riposta? Ei bine, da, in situatia asta ne putem cenzura si ne putem abtine
sa lovim un alt adult care greseste.
Dar daca e vorba de copil ... se schimba treaba, dintr-o data e mai simplu sa-i dam o palma.
E ingrozitor de trist. Citeva raspunsuri de la subiectul asta m-au facut efectiv sa tremur.
N-as putea sa-l mai privesc in ochi pe fiul meu dupa ce l-am palmuit pentru ca... ( nu stiu, ziceti voi ce boacana vi se pare
mai catastrofala...).
N-as putea!
Si nu-mi pot imagina cum e sa o poti face!
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
Qamar spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui daniela_b Cit de usor si repede ne gasim scuze noua, adultilor, pentru ca ne-am palmuit copii. Doar copiilor nu le putem gasi scuze pentru poznele lor, curiozitatea si pofta lor de joaca care, DA, uneori intrec niste niste limite dar in nici un caz nu sint fara rost sau in "ciuda" parintilor. Care o fi motivatia pentru palmuire? Daca palma e data intentionat ca sa doara, cum o fi sufletul celui care vrea sa faca un copil ( si nu oricare ci cel propriu) sa sufere? Daca nu e ca sa doara, pentru ce e? Ca sa sperie? Va rog... Nu insultati inteligenta copilului. Ce fel de oameni sintem? Cind un alt adult ne enerveaza, ne pune rabdarea la incercare si nu intelege desi ii spui de 100 de ori, nici prin gind nu ne trece sa-l palmuim ( sau daca da, atunci nu se mai pune la indoiala ABUZUL). Oare si pentru ca ne e teama ca adultul ar putea riposta? Ei bine, da, in situatia asta ne putem cenzura si ne putem abtine sa lovim un alt adult care greseste. Dar daca e vorba de copil ... se schimba treaba, dintr-o data e mai simplu sa-i dam o palma. E ingrozitor de trist. Citeva raspunsuri de la subiectul asta m-au facut efectiv sa tremur. N-as putea sa-l mai privesc in ochi pe fiul meu dupa ce l-am palmuit pentru ca... ( nu stiu, ziceti voi ce boacana vi se pare mai catastrofala...). N-as putea! Si nu-mi pot imagina cum e sa o poti face! |
daniela, ai zis f bine si f frumos ceea ce ma abtin eu sa spun de cateva pagini; mie mi-ar fi iesit un mesaj mult mai urit la adresa celor care INCA isi gasesc scuze sa loveasca un copil..
www.bebelissimo.com/" target="_blank">*Bebelissimo*
inaioana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui IOANA_MIRUNA Spuneti-mi cum reusiti sa va pastrati calmul cand... ii spuneti copilului de 100 de ori ca nu trebuie sa faca pentru ca se raneste si... pana nu incearca si nu se raneste nu se lasa!! Voi cum reusiti sa va pastrati calmul? Atunci cand sunteti f obosite pentru ca de obicei reusesc si eu sa ma stapanesc! |
In primul rand trebuie sa intelegi ca un copil nu se comporta dupa cum i se spune ci dupa cum vede ca se comporta altii. Sau ca raspuns la cum vede ca se comporta altii. Prin urmare abuzul nu poate duce decat la doua tipuri de comportament-raspuns: mai multa rebeliune (te imita, se considera in razboi cu tine) sau resemnare aparenta (pare "cuminte" pe moment, pare sa faca cum spui dar deja ai pierdut orice legatura emotionala cu el). Din nici una nu are de invatat nimic decat ca parintele e mai puternic fizic decat el deocamdata si el trebuie sa adopte o varianta de comportament cu care sa faca fata deocamdata. Asta poate fi minciuna, ascunderea, razboiul...si continua oe linia asta.
Cand vezi ca e cazul sa ii spui "de o suta de ori" sa nu faca ceva, ar fi bine sa incepi sa iti pui intrebari despre situatia in sine. E asa de grav ce incearca sa faca? Daca da, de ce o face? Si8 pornesti de aici si nu de la incercarea de a-ti defula propria frustrare care te poate usura pe tine pentru moment dar cu un pret imens asupra copilului si a relatiei voastre.
inaioana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui inaioana [quote]citat din mesajul lui IOANA_MIRUNA Spuneti-mi cum reusiti sa va pastrati calmul cand... ii spuneti copilului de 100 de ori ca nu trebuie sa faca pentru ca se raneste si... pana nu incearca si nu se raneste nu se lasa!! Voi cum reusiti sa va pastrati calmul? Atunci cand sunteti f obosite pentru ca de obicei reusesc si eu sa ma stapanesc! |
A, ca sa rapund exact la intrebarea ta: daca copilul face ceva cu adevarat periculos, nu ii spun decat o data sau de doua ori si pur si simplu incerc sa il indepartez de activitatea periculoasa si sa il implic in alta activitate. Nu exista raspuns standard, depinde de ce face. Una e sa incerce sa traverseze prin loc aiurea (il iau pur si simplu de acolo) si alta e sa se joace cu ceva cu care se poate zgaria (caz in care , daca estimez ca zgarietura nu poate fi prea mare - ii spun ce se poate intampla si il las in pace sa experimenteze asta daca vrea).
conchita spune:
eu nu inteleg deloc argumentul asta, cum adica ce sa faci cand nu intelege ca o anume actiune ii poate face rau, desi tu ii explici de 100 de ori. adica ii faci tu rau, ca parinte, palmuindu-l si infricosandu-l, ca sa nu-si faca rau singur cazand de pe acoperis sau ma rog? nu pricep, unde e logica? pai daca nu vreau sa ii se intample nimic rau din propria lui nestiinta, inseamna ca nu vreau sa i se intample ceva rau nici din partea mea sau a altcuiva. daca un strain ne-ar palmui copilasii, am scrie pe-aici subiecte dupa subiecte de revolte si vai, ce i-as face, i-as frange gatul la abuzator. cand vine vorba despre noi insine, ca parinti, dintr-odata abordam un standard cel putin dublu, ca asa vad eu cand citesc despre justificari ale violentei parentale (palmuta, urletele, vorbele urate, insultele, toate sunt violenta parentala).
nu merge deloc nici aia cu, pai mai bine ii dau eu o palmuta decat sa-l duc la spital ca s-a electrocutat la prize. nu pazesti un rau facand alt rau, preventiv. violenta nu previne nimic, ci deschide poarta catre monstri si mai mari, si mai periculosi.
esti nervos ca parinte? vii obosit de la serviciu unde te-ai certat cu seful si acasa, hopa, copilul debordeaza de energie cand te vede si vrea sa te joci cu el? iar tu ca parinte nu poti gasi o explicatie mai de doamne-ajuta la asta, alta decat iata inca un bazaitor enervant care vrea ceva de la mine?? pai, stati asa, ca exista cai sa va schimbati perspectiva asupra lucrurilor: eu as interpreta atitudinea copilului fericit ca va vede acasa, in sfarsit, dupa ce a stat toata ziua prin straini, la gradi, cu bona, cu whatever, drept dovada suprema de dragoste neconditionata, care va poate ajuta a doua zi sa dati iarasi piept cu uraganul, sefu, guvernul, viata in general! copilul neastamparat in momentele nepotrivite ale adultilor nu face decat sa spuna pe limba lui - uita-te la mine ce grozav sunt si ma simt cand te vad, mama draga sau tata draga! dau pe rascoale de bucurie ca te vad si trebuie sa fac ceva cu energia asta in surplus, spre exemplu nazbatii, pentru ca nu stiu calea de mijloc a emotiilor, sunt mic pitic, si io simt numai la scara universala, deci la extrem, deci trebuie sa fac ceva iesit din comun ca sa iti atrag atentia. pentru ca te iubesc.
iar la asta, parintele impovarat si neinteles intr-o lume de adulti, nu stie altceva decat sa-si plesneasca micutul indragostit neconditionat. hm.
XIO spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui arleena concluzia mea(cu riscul iscarii unor polemici..)....asa din ce ati scris voi aici...doar parintii care au fost abuzati fizic in copilarie nu au dat in viata lor in proprii copii. |
Arleena , cred ca iti dai seama ca nu poti face o afirmatia de genul ata pt. ca nu ai facut vreun studiu sau sondaj.
Parintii mei nu m-au batut niciodata.Mai exact , nu m-au atentionat fizic niciodata , doar verbal. Si ei nu au fost abuzati in copilarie. Doar mama-mea a mai primit palme peste fund , taica-miu niciodata.
Cum e mai bine?
Corectia prin orbe si cu calm , nicidecum bataia. Desi bunica mea saraca ma mai palmuia peste fund, prea putin ma interesa.Si nu o invuniesc pt. asta ca ii scoteam peri albi cu mancarea. In schimb daca venea taica-miu sa-mi faca morala era groaznic.
"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "
***Fur is for petting**
http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100
http://www.flickr.com/photos/greecky/