INCEPUT DE SFARSIT.....

La ora asta super tarzie ma apuc sa scriu si eu aici,poate ajung sa fiu mai luminata decat sunt acum...fie vb intre noi sunt in prag de depresie pt ca mi se intampla ceva f.f.nasol.. am hotarat sa divortez,dupa doar 3 ani de casnicie....se zice ca tre sa imparti si binlele si raul cu cel care ar trebui a iti stea alaturi.

Iata povestea noastra:Acum aproape 5 ani l-am cunoscut pe sotul meu(daca mai pot zice asta ),eu fiind dupa un divort dureros,in urma pierderii bebelusului meu(2004)si cu chiu cu vai am reusit sa gasesc linia de plutire alaturi de cel care azi ar trebui sa fie langa mine trup si suflet.Am ramas gravida destul de devreme,dat fiind ca doream cu disperare un copil,cu mentiunea ca l-am iubit extraordinar de mult pe sotul meu,deci am conceput copilul din dragoste si nu ca sa umplu neaparat golul lasat,dar bineinteles ca si asta a fost unul din motivele pt care am ramas cam repede insarcinata,dupa cateva luni de stat impreuna.Dupa alte 4 luni si jumatate cand bebele era pe drum am decis sa ne casatorim,dorindu-mi din tot sufletul sa am o familie adevarata,asa cum prima data nu avusesem.Asa ca am facut si o nunta mica din care au iesit ceva banuti pe care i-am socotit pt una alta si pt copilul ce urma sa se nasca.Mare bucurie a fost cand a aparut Andrei pe lume si cand am ajuns cu el acasa era ca un vis dupa care am tanjit atata timp dar care acum era realitate.

La vreo 3 luni de la nastere,au inceput problemele,noi am stat la mama mea dupa ce am nascut pt ca aveam ceva nevoie de ajutor fiind a doau nastere prin cezariana la interval relativ scurt,eram destul de slabita si aveam nevoie de ajutor.De aici au pornit toate nemultumirile lui...:ca nu gatesc exclusiv eu,ca de ce ma plimb toata ziua cu copilul afara,ca unde ma duc cu el atatea ore?Andrei dormea si cate 4 ,5 ore afara la aer plimbat si de asta decisesem sa stau cu el afara sa doarma bine.Eu sunt o tipicara de felul meu si in curatenie si la bucatarie...de multe ori aveam"bufet suedez"ca Andrei era pretentios la mancare si trebuia sa gasesc un fel pe care sa-l prefere si sa-l pape cu drag.

Incet incet ne-am indepartat,el acuzandu-ma ca il neglijez,ca imi neglizej viata intima...inchipuiti-va ca primele 6 luni am alaptat exclusiv si ca Andrei papa foarte mult,ma epuiza efectiv,plus gatitul ,plus plimabrea,numai chef de nebunii n-aveam eu....

Asa ca el a inceput sa se instraineze de mine tot mai mult.Au inceput jignirile,la un moment dat acuzati ca eu as umbla cu copilul dupa mine sa fac lucruri imorale...(D-ne fereste.eu nici de el n-aveam timp d-apoi de altii....)Apoi alta acuza a fost ca as fi dat banii de la nunta, mamei mele ca nu mai aveam bani...se dusesera ca ne-am luat cate ceva in casa?(elecrtocasnice)si restul s-au dus pe tot felul de marunisuri,cumparaturi pt copil,mancare zilnic si altele...Spre norocul meu am fost asa inspirata sa scriu tot ce am cheltuit si pe ce si atunci cand intr-un scandal monstru ai lui si el au tipat la mine le-am aratat lista si au mutit.Atunci mi-am dat seama ca el nu ma iubeste aproape deloc...de fapt nu ma iubea deloc,doar ca voiam eu sa ma mint ca exista ceva sentimente...nu puteam crede ca au trecut asa repede toate.Cand am vazut ca nu ma apara in fata alor lui care ma facusera :versata,imorala(ca sa zic frumos)si ca le-am stricat baiatul ca uite in ce hal l-am adus...Credeti-ma ca nu trebuia sa faca nimic.venea de la serviciu si manca si se odihnea...nu trebuia sa ajute in casa la nimic,doar cu cel mic sa iesim si asta tot impreuna,eu nu aveam voie sa raman acasa sa ma odihnesc ca insemna ca fac ceva eu de nu vreau sa ies.

Toate astea au culminat cu o zi, cand nemaiputand suporta tot calvarul asta in care eu plangeam cu bebele in brate chinuindu-ma sa alaptez iar el venea acasa si pleca dupa placul inimii fara sa spuna unde merge si ce face si venea dupa cate ore,am avut o discutie f aprinsa,dupa care a facut bagajele si tot ce avea si aplecat de langa noi,lasandu-ma singura cu copilul de 5 luni,in plop fara nici o explicatie.Asa ca am continat sa traiesc,vb vine,ca eram ca un zombie,incepusem sa fumez de suparare,am pierdut laptele,ma gandeam sa divortez,dar dupa ce am vb cu un avocat m-am razgandit si am zis ca las un pic toate sa decurga dupa cum va fi sa fie sa vedem ce facem sa nu ma condamn ca n-am avut rabdare suficienta.Dupa 1 luna si jumate a revenit in viata noastra spasit si dat afara de parintii lui unde se mutase,dat afara de ei pt ca a decis sa se impace cu mine(am uitat sa zic ca ai lui nu m-au vrut niciodata,nici la inceput cand nu ma cunosteau...m-au respins brutal si cand au vazut ca vom avea un copil,dar atunci el mai tinea cu mine)Mama mea,buna pana la D-zeu si inapoi a acceptat sa revina in casa ei desi plecase cu niste vb de mi-e rusine sa le si gandesc,si uite asa incet incet parea ca revine totul la normal.Intre timp am depus actele pt o locuinta ANL si lucrurile pareau ca merg bine,desi el ma supara in contiunare cu felul lui de a gandi,imi impunea niste reguli cu care eu nu eram obisnuita.trebuia sa mergem mereu in vizite la neamurile lui chiar daca eram obosita si nu aveam chef,trebuia sa nu o iau in calcul pe mama daca zicea ceva ,in legatura cu copilul ca sa nu cumva sa para ca ea imi dicteazamie ce sa fac ...chestii marunte dar care te macina.Apoia urmat marea mea greseala: am vorbit eu cu cineva pe internet,un baiat care imi simtea sufletul si ma aprecia pt tot ce incercam sa fac...in schimb cel de langa mine nu ma alinta cu vb dulci,cu gesuri tandre,decat atunci imediat dupa intoarcerea lui catva timp.Intr-o buna zi a aflat ca eu vb cu cineva,desi totul se limitase la vorbe(recunosc ca n-am procedat corect dar atat era de bine cum ma facea acel om sa ma simt ,atata valoare imi dadea,chiar si asa,fara sa-l fi vazut vreodata....)si mi-a facut un circ in care m-a numit "c..."si a zis ca divorteaza si cand a vazut ca eu nu incep sa ma lamentez in fata lui s-a inmuiat si a zis ca mai vrea sa incercam odata,ca acum suntem chit...fiecare l-a iertat pe celalalt.Dar in mintea lui nu iertase de fapt.De atunci,adica de 2 ani imi reproseaza mereu acel episod si acum de la o vreme,acum stam in casa noastra deja de 1 ani si ceva,toate s-au stricat si mai tare,Crizele lui de gelozie ma fac sa imi fie frica si sa vin seara acasa de la servici...eu lucrez pana la 23,24 noaptea.Daca am intarziat cumva pe drum de ce ?unde am fost?cu cine?Apoi au inceput vb foarte urate,jigniri grele si crize in public...numindu-ma in toate felurile si de fata cu copilul meu care are 2 ani si jumate si pricepe tot s imita tot.Intr-o zi mi-a zis cel mic "Uite,vine amarata de mami!",apoi alta data"du-te proasto,pleaca la bucatarie",si mi-a trantit usa in nas.Alta data m-a numit "vaca".Cum sa nu doara cand un biet copil repeta asemenea vorbe...Apoi pt ca odata cineva m-a ajutat cu niste cumparaturi pana acasa si l-am servit cu un suc ca imi carase omu plasele si eram si cu copilul iar acel baiat este neam cu nasul nostru e cununie,am fost acuzata ca am facut lucruri indecente in casa si de fata cu copilul.Cum poate cineva sa ajunga asa nebun.sa judece asa gresit?Mereu l-am asigurat de faptul ca atata timp cat sunt cu el nu voi fi cu nimeni ca il iubesc,dar acum deja nu mai pot indura,amenintari de tot felul,vb urate"jigodie","nesimtita","javra""c...."si multe spuse de fata cu cel mic,plus amenintare cu bataia pt ca am indraznit sa ii dau o palma cand a strigat in gura mare ca el vrea de la mine numai sex dar sub o forma urata,intelegeti voi....si ca de asta nu mai am timp de el ca-s obosita de altii....

Nu mai pot,am inaintat actele de divort,poate maine sau poimaine vine citatia acasa.m-am tot mintit ca mai exista dragoste la mijloc dar nu mai e...nu m-a respectat cred niciodata(cel mai grav e ca mosteneste acest comportament de la tatal lui care si acum la 60 ani o terorizeaza pe mama lui,care n-a avut curaj sa-l lase atunci cand trebuia si din cauza asta sotul meu a crescut in acest mediu si acum repeta gresala)

Ma simt o ratata,pt ca ajung a doua oara in situatia asta,de data asta implicam si copil,ce trist va fi pentru el,dar m-am gandit ca decat o viata crescuta in cearta mai bine una asa,cu noi despartiti si atunci copilul are parte doar de momente bune alaturi de noi,separat bineinteles

Acum stau foarte rau din toate punctele de vedere...sunt deprimata,suparata,nu pot concepe ca mi se intampla asta,mi-e frica sa nu clachez.Chiar si acum cand scriu,n-am voie la calculator,mi-a interzis,mi-a stres tot ce aveam pesonal,in pc,fisiere intregi,si acum scriu pe furis si ma rog la D-zeu sa am putere sa scap cu bine din asta,ca urmeaza un proces greu in care imi vor sari de gat toti ai lui,stiu asta...

Ce parere aveti?am procedat corect?Eu simt ca sunt la capatul puterilor si poate daca ati avut rabdare sa cititi tot cearceaful meu sa imi dati un sfat.Eu cred ca am incercat orice...am dat o mie de sanse de cate ori mi s-au cerut am iertat,acum simt ca e gata....imi plange sufletul pentru Andrei,dar sper sa ii fie lui bine mai tarziu,chiar daca acum ne va fi greu.
Va pup si noapte buna.Andreea
Scz eventualele greseli dar nu mai vad bine de somn

arleena spune:

imi pare rau pt ce ti se intampla....oricum nimeni in afara de voi nu stie exact ce s-a intamplat cu voi...dar din ec descrii tu procedezi corect, fiind spre binele copilului si apoi pt al tau....desi citind..pe parcurs ii nu-ti dadeam dreptate...cu siguranta ati gresit amandoi dar acum cred ca e prea tarziu pt a remedia problema.

in toate cuplurile exista diferite divergente....am primit un sfat de la un preot care ne-a pregatit inainte de casatorie si zicea ca sa faci in asa fel ca seara cand te pui in pat sa nu mai fi certat/a cu sotul/tia.in timp de accumuleaza frustrarile si din lipsa de comunicare se ajunge la divort.si e ff important sexul....orice ar fi....ala nu tre sa lipseasca(eu de la asta cred ca au plecat problemele voastre)

iti doresc putere sa treci pri divort si sa-ti refaci viata linistita alaturi de copil.

Yvon spune:

E trista povestea ta, seamana usor cu a mea.
Eu cred ca decizia care ai luat-o este buna, ma gandesc la puiutul tau care isi imita tatal..este de neconceput sa triasca in asa o tensiune si asa vorbe grele . Eu stiu ca viitorul copilului sta ascuns in primii trei ani de viata; ceea ce invata in aceasta perioada este esential pentru viitorul sau.
Oricat ai fi gresit nu ii da dreptul sa fie agresiv, poate chiar te iubeste dar niciodata nu se va schimba, e felul lui de a fi. Nu merita sa iti traiesti asa viata.
pe tine si copilul tau.
Iti doresc putere si sa nu cedezi niciodata !

NicoletaB spune:

succes in drumul pe care l-ai ales (divort)!
e greu, dar nu te abate, ramai la decizia ta, caci orice farama de indoiala te va face sa te intorci din drum!
decat cu un asa sot/tata mai bine lipsa!

iti tin pumnii sa fie bine!

Bedrosmart spune:

Andreea, din pacate tu stii ce inseamna sa pierzi ce e mai important pe lume si vezi bine ca de data asta nu esti nici pe departe in asemenea situatie.

Din ce ai scris am dedus eu ca:
- ai serviciu - plus
- ai unde sa locuiesti, chiar si in cazul extrem ca va trebui sa pleci din apartamentul ANL, si anume la mama ta - plus
- o ai alaturi pe mama ta, care inteleg ca este o persoana super buna, care te ajuta si te intelege - plus
- ai un copilas sanatos si frumos (sunt convinsa de asta) - plus, plus, plus, de o mie de ori plus
- NU ai un sot rau, abuziv, violent etc. - minus

Pai eu zic ca daca aduni plusurile si minusurile, nu iesi deloc rau la socoteala. De unde ai scos ca ai o viata ratata? Ratat e el, draga mea, ca si-a pierdut copilul si familia din prostie si imaturitate.(scuze ca imi permit sa vorbesc asa, nu vreau sa jignesc o persoana pe care nu o cunosc, dar ma refer la modul in care l-ai descris chiar tu).

Capul sus si mergi mai departe. Toate atuurile sunt de partea ta, nici macar nu aveti mare lucru de impartit voi doi, procesul de divort va fi probabil o bagatela, iar custodia copilului e imposibil sa nu-ti revina tie.
Iar baietelul tau va fi cu siguranta mai fericit si mai echilibrat alaturi de doua mame (caci sunt convinsa ca bunica ii este ca o a doua mama) iubitoare, decat alaturi de un tata violent.

Desi nu sunt adepta divortului si de obicei sfatuiesc pe oricine sa mearga pana in panzele albe in incercarea de a-si salva familia, cred totusi ca tu ai luat decizia cea buna.

Capul sus, timpul trece, lucrurile se vor rezolva in bine!

Bedrosmart

Loredana_cls spune:

Nu cred ca puteai sa iei o decizie mai buna decat cea pe care tocmai ai luat-o. Nimic nu justifica comportamentul lui si chiar de l-ar justifica ceva tot nu are dreptul sa se poarte cu tine asa cum o face. Scapa de el acum cat e copilul micut si poti sa il inveti ce e bine si ce e rau si ce poate spune si ce nu. Mai bine traiesti o viata linistita singura, doar cu ingerasul tau, decat sa traiesti intr-un chin continuu acceptand in viata ta prezenta unui om atat de lipsit de caracter. Nu se va schimba niciodata in bine asa ca nu pierzi nimic... castigi in schimb linistea si libertatea de a fi tu insati.
Iti tin pumnii.

dov spune:

ai facut foarte bine. cu timpul, defectele se accentueaza, asa va fi si la el.

so apoi, mai ales pentru copilul tau, deja ai remarcat ca si ta-su a facut o viata asa...baietelul vostru vrei sa ajunga sa faca la fel? va fi un nefericit o viata.

si ai un aliat extrem de important: mama ta.

mult succes!

dov spune:

si NU, NU esti vinovata cu nimic. este greu si rau ca ti se intampla asta, dar nici sa ramai intr-o asa relatie, nu-i o solutie.

offff.

andreeaben spune:

Multumesc mult dragele mele,imi dati putere si curaj...uite acum 10 min a plecat de acasa fara sa aiba intentia sa zica unde merge si cat sta.i-am zis ca eu la ora 15 trebuie sa plec la serv,si copilul doarme...eu cu cine il las?a zis ca nu-l intereseaza,ca el trebuie sa ajunga pana la servici sa rezolve ceva si a plecat.Am plans din nou ca o proasta dupa plecarea lui,desi stiu ca nu se mai poate nimic schimba...bineinteles ca saraca mama a venit ea sa stea cu cel mic mai departe...Acum realizez cat de prost am ales...adica eu trebuia sa deschid ochii f bine si sa nu ma las tarata in asa ceva....cand s-a gresit de doua sau de trei ori trebuia sa pun punct.Peste 2 saptamani e prima nfatisare...azi mi-a zis ca de abia asteapta sa scape de mine....

Oricum doare al naibii de tare mai ales ca am mai trecut prin asta si am jurat ca nu mai ajung in situatia asta,si imi vine sa mor la gandul ca intru iar in tribunal si iar proces si iar vorbe dureroase pt ca stiu ce va urma.D-ne,mi-e asa frica...sper sa treaca si sa raman intreaga la cap ca simt ca innebunesc curand!
Va multumesc pt raspunsuri.
Andreea

danny1 spune:

imi pare rau ca suferi atat,ca ai trecut prin asa perioade grele.
acu se va purta si mai rau,ca sa te pedepsesca.va zice vorbe care stie ca te dor.dar gandeste-te ce bine va fi cand se va sfarsi,ce liniste.....ca probleme vor fi.altele,mereu altele.ca asa e viata.dar macar te vei linisti.si puiul tau iti va spune vb dulci.si il vei invata ce e tandretea,iubirea,mangaierea.multa putere,draga mea.
si,bine ca l-ai intalnit.ca,pe langa toata suferinta,uite ce minune ai langa tine.dar pacat ca ati evoluat diferit,ca el nu stie sa iubeasca,sa comunice.drumul comun s-a terminat.

mami de Amira, premiata cu argint la concursul de dans

alina023 spune:

Andreea, iti doresc multa putere ca sa poti trece si de acest episod urat din viata ta! Un om care nu te respecta nu are cum sa-ti fie prieten, daramite sot!

Baietelul tau nu trebuie sa mai auda astfel de cuvinte la adresa mamei lui. Nu vreau sa ma gandesc cum ar putea ajunge sa-ti vorbeasca la adolescenta daca ai ramane in continuare cu sotul tau.

Sunt sigura ca vei gasi omul care sa aiba grija de tine si de puiul tau! Mult curaj si incredere ca veti fi bine! Capul sus!

Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

Ana, minunea mea iubita Luca, iubitul mamei drag!
Povestea nasterii Anei
**************************

Emma este iubire!