Sa ma duc la nebuni?

mina spune:

sa incep ca la alcoolicii anonimi: hello, io-s mina si ma recunosc nervoasa !

Adaugati la cele spuse un job unde ma abtin sa-mi vars nervii pe cineva, desi pofta nu-mi lipseste.
Nu, copilul nu sta cu mama fiindca a stat o perioada si desi nu punea presiune pe mine nici cat 5 % din ce povesteste Sunshine, pentru mine tot era cam mult.....
Sunt activa permanent (vorbeam la alt topic de boala asta de nu poti sta degeaba, care e tare grea, zau).

Analizeaza-te, nu ti se intampla sa nu ai, practic, nimic concret de facut, dar tu sa te fatzai prin bucatarie si prin casa, ba asezand un prosop, ba indreptand ceva (care ar putea sta cum era ca nu cade becul)?
Marius a zis bine: stai degeaba. Fa treburile importante, dupa aia STAI! Ia o carte in mana (pe mine cititul ma ajuta mult), asaza=te comod, si stai langa copil. El se joaca, te mai intrerupe, dar tu citeste.
Lasa-l cu sotu si baga-te in baie. Pune spuma, apa calda, ia o carte, intinde-te si stai 10 min si citeste acolo. ASTA o faci pentru tine. Nu e mult, dar e ceva.
Expediaza copilul la plimbare cu tati si fa ce-ti place mai mult (eu de regula gatesc, dar e de dorit sa faci ceva mai odihnitor).
Eu am cate o carte peste tot prin casa. In bucatarie, pentru cand/daca mananc singura, in baie pentru .... diverse activitati , langa pat pentru inainte de a adormi. Acele 10 min de citit inainte de somn ma relaxeaza cat o tona de somnifere.
Bine, cand se ingroasa gluma si m-ajunge stresul, fie ajung de nnu mai dorm pur si simplu, fie ajung de dorm si visez toate traznaile. Nici una dintre situatii nu e placuta.

Oricat ar fi de greu, renunta la a sta mama ta cu copilul, poate reusiti sa il dati la o gradinita. Pentru mine a fost o deosebire imensa cand l-am dat la gradi. Deodata am reusit sa-mi organizez viata: la birou, era birou, luam copilul de la gradi, era timp cu copilul. A, ca in timpul ala ma ocup si de casa-gatit-spalat etc...dar reusesc sa o fac impreuna cu el, sa "conlucram". Sunt mai impacata cu mine decat daca as avea complexe de vinovatie ca intarzii peste ora la care am declarat ca vin, cand statea cu mama.

Cand simti ca nu mai poti, respira adanc. Daca chiar te lasa nervii, iesi din camera. Lasa copilul cateva minute si calmeaza-te. Explica-i: mami s-a suparat pentru ce ai facut, si are nevoie de un minut sa se calmeze, te rog sa fii cuminte.
Cu sotul, in loc sa zbieri la el, verbalizeaza=l altfel, spune-i ca vrei sa tipi la el. E o smecherie tare buna. In loc de urlat, zi-i calm: asa ce m-ai enervat ca-mi vine sa urlu la tine. Lasa-ma singura sa ma calmez (sau ia-ma in brate sa ma calmez, tu stii mai bine ce trebuie ).

Daca serviciul iti permite, ia-ti o pauza in timpul programului. 10-15 min de plimbare - intr-un parc apropiat, prin magazine, pe unde crezi ca e placut pt tine, si nu te gandi la nimic stresant.

Daca-ti place muzica, baga un player in ureche cand esti pe drum. Asculti muzica, faci ceva pentru tine. Si te ajuta si sa-ti iei mintea de la cele stresante. Incearca, nici pe mine nu m-a incantat din prima, fiindca nu prea-s genul sa asculte muzici, dar am perseverat si pana la urma am prins gustul.


Pe scurt
Fii mai buna cu tine, iarta-te, accepta-te. Nu le poti face pe toate, nimeni nu poate. Nu le faci pe toate bine, ci le faci cat poti de bine.
Lasa vasele nespalate o data la 2-3 zile. Si nu te enerva dimineata cand dai de ele. Sunt doar obiecte, ele se supun vointei tale, si nu invers.

Si nu, nu trebe sa mergi la nebuni, nici sa te consideri una dintre ei. Dupa cum vezi, multi au aceeasi problema ca si tine. Un psiholog cred ca te-ar ajuta, daca nu reusesti sa te linistesti un pic.



Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

anamaria spune:

neatza!

ma gandeam citind ultima postare...

toate din clubu' asta... al nervoaselor povestim ca avem alt comportament in afara familiei. urlam din nimic la copii si/sau la sot, eventual la parinti sau mai stiu eu cine. dar la serviciu, reusim sa ne controlam aproape perfect.
suntem violente verbal si ne putam mai putin rabdator si calm tocmai cu aceia pe care ii iubim mai mult, de care suntem mai apropiati.

care o fi faza?
serios... n-am nimic cu colegii de job, avem un colectiv ok. dar sigur daca as avea aceleasi pretentii sau reactii ca si acasa, ar fi un scandal 10 ore/ 8 de munca

nu merge nici sa incerc sa schimb asta radical... ca poate-mi reuseste dar totusi pana la urma cred ca o atmosfera tensionata la job (unde imi petrec, pana la urma, mai mult timp decat acasa) ar face mai mult rau decat bine.
dar oare asa sa fie? sau e doar o impresie? daca ne-am exterioriza mai mult la job poate am reusi sa venim acasa la femilie mai relaxate? sau ar fi mai rau, nervozitatea in loc sa se consume odata si gata s-ar acumula si ar deveni... un vulcan?!

gaba-rema spune:

Mi-am facut tot acest examen al amintirilor, din copilarie pâna azi. Din pacate, asta nu m-a eliberat, nu m-a relaxat decât partial. Doar am înteles de ce anume sufar / am suferit, rational mi-a facut bine, dar emotional... n-am câstigat mare lucru.

tangerine spune:

eu am urmatoarea explicatie cu privire la disocierea asta comportament in familie-comportament in afara: ca adulti, am asimilat normele morale si de comportament social si am invatat ca pentru a fi apreciati si a avea o imagine buna trebuie sa le urmam-ceea ce facem in afara; in familie insa, repetam unele modelele de comportament pe care le-am invatat in copilarie in propria familie, pentru ca nu avem aceleasi constrangeri si obiective; efortul de schimbare trebuie sa vina din interior si este unul urias, in urma caruia practic ne redefinim ca persoana

gabi, la mine eliberarea a venit dupa un numar semnificativ de ani si in urma a multiple lecturi si introspectii; probabil ca ar fi fost mai eficient cu un psihoterapeut, da pe vremea aia nu mi-a trecut deloc prin cap

Ramona, mama Mariei si a lui Stefan

Sunshine_me spune:

Nu ma bucur ca sunt mai multe persoane in situatia mea, dar ma bucur ca sunteti aici si impartasiti din experientele voastre. Cred ca ne-ar face bine un grup - suport ...poate chiar reusim sa ne intalnim, cine stie

Anamaria imi pare bine ca ai scris, stai linistita ca nu e " subiectul meu" . Faptul ca-ti povestesti trairile nu inseamna ca-ti plangi de mila.

Am observat ca majoritatea dintre noi am luat drept model comportamental parintele de acelasi sex. Din pacate la unii nu a fost o alegere buna. De aceea trebuie sa lucram mult cu noi insine...

Mina bine ai venit
Am retinut ideea ta cu verbalizarea sentimentelor, suuper idee, doar sa am timp, fiindca de multe ori reactionez instant

Si pe mine ma relaxeaza muzica. Aseara am dansat cu fi-miu vreo 45 de minute. A fost chiar bineM-am si mirat ca a stat el atata timp sa faca o activitate
Despre carti, imi place sa citesc dar sa am si atmosfera potrivita, sa fie liniste sa ma pot transpune in pielea personajului favorit.

Nu-s chiar asa maniaca cu vasele sau curatenia, dar imi place sa le am in ordine pe toate..Si mai ales ca mai vine si mama dimineata si-mi pufneste in stanga si-n dreapta ca "ce am facut o zi intreaga , n-am putut sa spal 3 vase", ma apuca crizele; mai ales ca numai eu stiu ca n-am stat nici 3 secunde. Asa ca incerc sa nu mai ii dau subiecte de ...dezbatere.

Azi sunt intr-o perioada mai buna:) Am mancare acasa pentru 2 zile, curatenie, piticul este in regula, sotul intelegator si iubitor ( ca de obicei)
Nu ma deranjeaza nici macar ca mama m-a sunat de trei ori de azi dimineata sa-mi reproseze ca i-am lasat notite despre cum sa-i dea Biotics-ul la copil si ca i-a mai zis si barbata-meu de dimineata... asta inseamna ca noi credem ca ea e inapoiata, si ca nu pricepe de prima oara. Eu oricum ii scrisesem azi noapte biletelul, tocmai ca sa-i fie mai usor fiindca s-a plans ca nu ia baiatul medicamentul...

Va pup cu drag pe toate ( cred ca femeile au probleme din astea, barbati n-am prea auzit)

rrox3 spune:

Ai facut singura toate astea? Fiindca singura nu merge.
In cursul unei terapii beneficiezi de suport emotional 100% din partea psihoterapeutului. E pur si simplu de partea ta tot timpul. Primesti enorm de la el/ ea. Si ai nevoie de tot ceea ce primesti pentru a umple golurile afective din bagaj. Golurile din cauza carora nu esti OK.
Si dureaza, intr-adevar. Nu e o treaba rapida. Depinde de bagaj, dar integrarea tuturor traumelor si schimbarea cer timp. La mine cam 1 an. La altii mai putin sau mai mult.
Numai bine!

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

mina spune:

Am citit candva intr-o carte pt gravide (parca...) urmatoare chestie draguta: cica vis a vis de mama ta, oricum o dai, traiesti o drama, in momentul cand devii, la randul tau, mama. Adica ori maica-ta a fost o super mama si ti-e teama ca nu vei reusi sa fii ca ea, ori a fost o mama rea si ti-e teama ca vei ajunge ca ea.
Interesant.....

Cand vine cineva si-ti scoate ochii ca n-ai facut nu stiu ce, explici frumos: cand ma vei vedea ca stau degeaba, atunci sa-mi reprosezi ca n-am facut ceva anume. Pana atunci, crede-ma pe cuvant ca n-am avut timp nici sa respir .

Explica-i mamei tale ca administrarea medicamentelor la copii este atat de importanta, incat ai pune biletele prin toata casa numai sa te asiguri ca sunt date cum trebuie, si ca si tu tot dupa niste notite le administrezi. Important este sa nu se greseasca administrarea si sa nu se faca rau copiluluil. Dramele personale despre cine cred ce despre cine sunt inutile. Tensiune nervoasa suplimentara si, mai rau decat atat, gratuita.

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

anamaria spune:

pai asta mai merge.... da io ce sa fac ca tare as sta degeaba si cum sa ma scuz pt vasele nespalate???
noroc ca nu ma acuza nimeni...

mina spune:

Pai si ce? spui frumos ca ai fost terminata de oboseala si n-ai reusit. E casa ta, timpul tau, spinarea ta rupta de munca. Cine-ti cauta pricina ti-l gaseste oricum,cine te crede, te scuza.

Nici mie nu prea-mi scoate nimeni ochii, ca si daca indrazneste careva isi ia explicatiile cuvenite.

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it