Divort + avort
Raspunsuri - Pagina 3
babyblue spune:
1. Ce varsta ai?
2. Pana la aceasta discutie, intre tine si sotul tau a existat o casatorie armonioasa? o prietenie?
3. Dc spui ca v-ati chinuit sa faceti acest copil, inseamna ca vi l-ati dorit amandoi sau doar tu? ce inseamna ca v-ati chinuit? Inseminari, fertilizari, tratamente???? Si dc da, din vina cui? cine nu putea face copii? Tu ca ai mai pierdut o sarcina, sau el? Sau amandoi?
Parerea mea este ca dc v-ati chinuit sa faceti un bebe, inseamna ca esti constienta de riscul de a face un avort. Acela ca s-ar putea sa NU mai ramai niciodata gravida. Si dc ramai sau nu cu sotul tau, este bine sa ai copilul tau, ca nu=ti va fi usor cand te vei mai chinui sa faci altul si nu=ti va mai iesi.
cred ca in situatia ta, este prioritar sa dai nastere unui copil, orice copil, cu orcine facut..mai ales ca pana una alta, acest oricine este sotul tau.
relatia cu el, se va rezolva mai devreme sau mai tarziu.....nu e nimic, niciodata atat de definitiv.
_
Babyblue va pupa pe toti!!
In asteptarea unui ingeras in viata noastra....
danielatt spune:
Poate ca am sa supar pe cineva, dar tocmai citisem ceea ce a postat o viitoare mamica a carui copil a fost depistat cu un sindrom. Si acea mamica parca nici nu se gandeste la avort ba din contra, cere sprijin, sfaturi si ajutor.
dar ma rog, doar spuneam si eu..
ps. nu dati cu pietre !
n/a spune:
happyjoy, te rog mult sa te gandesti bine si sa nu disperi. Viata are multe valente. Stiu ca doare al naibi ce se petrece acum, da nu lasa asta sa te descumpaneasca ina sa hal sis a te debusoleze incat sa te faca sa iei o decizie incorecta pentru tine si puiul tau.
Stiu ca doare sia sta umbreste totul in jurul tau, iti clatina lumea ta asa cum o cunosti tu, dar gandeste-te altfel, ia-o ca si cum dumnezeu te-a inzestrat cu puterea si oportunitatea sa cunoasti lumea si prin alte valente, altfel decat sperai sau vroiai sa o cunosti.
Poate este mai bine ca el a reactionat asa, ca sa sti din start cum stai si pe ce te bazezi. Ai ocazia sa iei taurul de coarne si sa iti dai tie timp pentru a gandi lucrurile cu calm si fara patima. I-a ceea ce e dat in propozitie. Analizeaza realitatea si oportunitatile. Atat, lasa ca el a reactionata sa si pe dincolo. A reactionat asa? Foarte bine. macar nu mai stai sa-ti faci o gramada de ganduri. Vrea sa plece? Poate a descoperit tocmai acum ca el vrea altceva de la viata si si-a dat seama ca a stat pana acum in virtutea inertiei. El are curaj sa faca ceva cu viata lui. Ca face bine sau rau este problema lui si el va trage. Tu lasa-i usa deschisa pentru o eventuala reintoarcere. Pentru ca se va duce in lumea larga , si va iesi din caminul securizat si din universul lui pe care si l-a creat cu tine si va vedea ca acolo afara lumea nu e asa roz si plina de oportunitati care il asteapta pe el doar sa le ia si sa le fructifice si va veni cu coada intre picioare. Daca nu se va intoarce e pierderea lui. Fa-ti viata in functie de nevoile tale si de simtirile tale si considera-l pe el un simplu agatament de viata ta. Un agatament care daca vrei il pastrezi, daca nu-ti mai este folositor il arunci. Depinde de tin eunde il arunci. Intr-un colt al vietii tale sau la recicle bin urmand sa-i dai permanent delete. traieste pentru tien si nu fi ditrusa, fi fericita ca balastul din viata ta s-a decantat la timp si copilul ti-a adus in viata curateniea de care aveai nevoie.
Revino-ti repede din suferinta ca nu ai timp de pierdut cu asta si fa-ti calculele in functie de ce ai nevoie sa faci pentru tine si pentru bebel. Sterge-te de praful regretelor a ceea ce putea sa fie , reorganizeaza-ti bazele vietii si pune-ti centrul de greutate pe tine nu pe mimoza, ca tare frumos i-ai zis. Nu ai nevoie de cineva, ai nevoie sa constientizezi ca fortele tale sunt deajuns sa fi in frunte.
Hai capul sus, sterge-te de praf si mergi mai departe, cu spatele drept, cu fruntea sus.
Liliana82 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui SSerafiotti
Liliana, Ceea ce scrii tu este sau negandire, sau exagerare. Nu inteleg de ce te bagi la inaintare pe post de mama model, acum ca te-ai vazut si tu cu sacii in caruta, dupa ce povesteai la alte subiecte de ce tinerete aventuroasa (ca sa nu spun altfel) te-ai bucurat, plina de droguri, rebeliuni cat incape si, in general, nu ceea ce s-ar numi cumintenie si propriety. La subiectul Anielei gaseai justificari unei fete ieftine (again, ca sa nu spun altfel) si iresponsabile prin indemnuri dezarmante de a admite ca '18 ani este varsta cluburilor si a barbatilor' (!!!) Draga mea, niste calcule simple ne spun ca, la varsta sau mai bine zis varstele pe care le dedicai tu cluburilor si barbatilor, Happyjoy se ocupa de relatia ei. Fiindca a specificat clar ca e vorba de o relatie de 12 ani, dintre care 3 de casatorie. Eu stiu ca 'acest tip de femei care fac copii DOAR sa lege barbatul' ii fac nitel mai repede, ideal raman cu burta la gura imediat dupa debutul relatiei si evident inainte de casatorie, ca atunci e 'de legat' mai abitir. Nu doar gandirea nu e adecvata situatiei, dar nu folosesti nici macar un ton adecvat. O persoana care a depus eforturi 12 ani la relatia ei este de respectat, cu R mare, indiferent ca are o ratacire de moment si inclina spre a lua o decizie proasta, iar tu, care ai avut norocul sa iti regasesti directia dupa fel de fel de prostii capatand un copil, nu esti in masura sa i te adresezi cu superioritate si nici de model nu i te poti servi. Now, really... |
Dear SSerafiotti
Poate tonul exprimarii mele in mesajul adresat lui happyjoy nu a fost chiar cel mai diplomat dar in esenta cred ca m-am facut inteleasa. Eu chiar cred ca o persoana insarcinata care se gandeste la avort la prima cearta cu iubitul , nu isi doreste cu adevarat acel copil. Cand vrei un copil esti in stare sa muti si muntii pentru el.
Nu postez in " mama model" caci consider ca nu exista mama sau copil model iar acestea sunt doar notiuni relative si pot fi interpretabile in functie de caz. Eu stiu doar ca incerc sa fiu cea mai buna mama pentru copilul meu si atat la fel cum si tu esti cea mai buna mama pentru copilul tau.
Pe de alta parte eu nu stiu ce lagatura are "tineretea mea zbuciumata" cu aceasta postare si de unde ai reusit tu sa tragi aceste concluzii. Eu nu stiu daca stii dar eu in tinerete sau la varsta sorei anielei careia ii iau apararea eu eram olimpica nationala si una dintre cei mai buni elevi ai scolii centrale din bucuresti , si da ,, muream de drag sa ies in laptarie si club A si sa merg la chefurile studentesti din regie.
Eu nu stiu de unde ai tras tu concluzia de droguri? Eu am zis doar ca am incercat si am constatat ca nu sunt de mine pentru ca ma fac sa ma simt rau.
Cand spun ca e vremea barbatilor ma refer la dreptul de a se intalni nu cineva, de a fi plimbata de a i se face declaratii de dragoste, de a fi iubita. Daca dumneavoastra ati inteles altceva atunci probabil este o eroare de interpretare.
Pe de alta parte eu nu stiu cate dintre duneavoastra stiu ca eu de la varsta de 21 de ani am fost cea mai implicata persoana in ingrijirea unei batrane ( bunica mea) si tot la acea varsta mi sa pus in cap o"misiune " foarte grea si anumea aceea de a ma ocupa personal de procesele de revendicarea terenurilor bunicii din tinerete, si asta in paralez cu cursurile de la cea dea 2 a facultate. Mda poate suna destul de simplu dar va garantez ca nu a fost asa.
Si da recunosc ca sunt una dintre persoanele care nu accepta sase ascunda dupa degete , sa pozeze in nu stiu ce model , si ca am curajul sa spun clar ce gandesc.
Si revenind la "tineretea zbuciumata" consider ca in viata toate trebuie sa se intmple la momentul lor .Eu nu sunt un geniu sa invat din greselile altora ci doar din experientele mele personale.
Daca este sa "regret" ceva in viata asta este acela ca nu am facut acest copil mai devreme. Poate asa viata mea era mult mai frumoasa.
Si inainte de a cunoaste in detaliu o persoana nu cred ca este oportun sa judecati dupa "aparente" .
Liliana82 spune:
Si legat de cumintenie si propriety.
Fetele cuminti ajung in Rai . Fetele rele ajung unde vor!
Liliana82 spune:
Mai eu inteleg atitudinea forumului anti avort cu orice pret dar....
Ce stiti voi despre situatia lui happyjoy?
Ce varsta are..? Ce situatie materiala are sau daca aceasta ii permite sa creasca singura un copil?
ce sprijin ar avea in cresterea copilului inafara de sot? ( respectiv mama tata. familie etc...)
Va putea trece insarcinata fiind prin stresul si nervii divortului?
mihuta spune:
Liliana, sigur ca nu stim, dar ceea ce stim este ca
a) a vrut un copil, de vreme ce au tot incercat sa il aiba
b) daca nu aparea situatia asta cu sotul ei, ar fi pastrat copilul dorit
c) sotul a plecat si acum se gandeste sa renunte si la copil.
EU cred ca e suparata si trista si inca in stare de soc. Nu cele mai bune sentimente de care sa tii cont cand iei o asemenea decizie.
Eu as lua in considerare :
- riscul de a nu mai avea niciodata un alt copil
- acceptarea faptului ca nu va avea niciodata ACEST copil
- probabilitatea ca sotul sa se implice oricum in viata copilului sau, chiar daca cei doi divorteaza
mami de Sophia
pitzinuca spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Liliana82 Nu credeam ca fericirea poate sa vina din lucruri atat de simle cum este naserea unui copil. |
Nas(t)erea unui copil nu este un lucru sim(p)lu, este un miracol, de fiecare data!
b
"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."
bruxinha spune:
S-ar putea ca parerea mea sa se potriveasca precum nuca in perete, dar draga happyjoy (ce nickname in antiteza cu subiectul, nu ma pot abtine sa nu remarc) crezi ca ai putea lua in calcul varianta de a nu omori copilul - btw, la trei luni ii bate inima, are membrele formate, e un copil in miniatura - si a-l da spre adoptie dupa ce il nasti?
Vad mereu pe forum fete care sa chinuie adopte, dupa ce au esuat in demersul de a avea propriul copil, cunosc personal fete din afara forumului care ar da orice pentru a putea adopta.
Te rog, gandeste-te si posibilitatea asta.
Numai bine.
felicici spune:
Parerea mea este sa mergi mai departe singura. Sa redescoperi iubirea alaturi de un alt barbat cu care sa faci un copil atunci cand tu si el veti fi pregatiti si va veti dori asta. Doua maini si puterea de munca NU sunt suficiente pentru a creste un copil fericit. Nici daca grijile materiale ar iesi din discutie. Cand sotul meu vine de la servici fetita mea de nici doi ani ii topaie in brate si se lipeste toata de el desi vine cu bicicleta si e ud fleasca. La baita tatal ei aduce prosopul, cand are febra cu el ma sfatuiesc ce avem de facut, daca e cazul sa mergem la spital sotul meu este la volan si eu in spate cu copilul, nici nu pot sa imi imaginez cum as putea face un concediu doar eu cu copilul, cum as putea sa conduc singura mai mult de doua ore cu copilul in masina, ce s-ar fi intamplat cand fetita avea doar 6 luni si eu am plecat la 5 dimineata la spital cu dureri groaznice de ureche...cine ar fi ramas cu fata daca eram singura cu ea?, cum as trece cu bine peste zilele in care copila este foarte dificila daca nu m-as gandi ca trebuie sa fac un efort pana la ora la care ajunge sotul acasa dar apoi ma pot si eu relaxa. Cum mi-as incarca si eu bateriile cu buna dispozitie, sa pot sa ma cobor la mintea copilului, sa pot sa rad atunci cand il alerg cu hainele prin casa sa-l imbrac. Cum mi-as umple timpul seara dupa ora la care fetita se culca (acum fiind in situatia fericita in care copilul are un program de somn toata noaptea). Nu cred ca poti sa te bucuri de un copil daca esti nefericita. Dealtfel parerea mea este ca un bun tata este cel care intretine fericirea mamei si nimic mai mult.
Chiar daca din motive medicale ai avea temerea ca un alt copil nu vei putea face, exista si varianta adoptiei si atunci cand viata ta va intra pe un fagas stabil vei putea oferi un mediu frumos de viata unui copil ce altfel nu ar fi avut aceasta sansa. Mi se pare chiar un lucru mai admirabil decat a aduce un copil pe lume cu orice pret platit de tine sau chiar de copil (vezi cazul femeilor ce nasc cu buna stiinta copii bolnavi). Pentru ce este nevoie de sacrificiu? Nu suntem o specie pe cale de disparitie si sunt deja destui nefericiti in lume.
Desigur sunt femei care isi cresc copiii singure. Viata te poate aduce oricum aici in urma unor evenimente nefericite. Dar putine cresc singure nou nascuti ce nu isi pot tine capul...deja dupa 1 an este mai usor. Esti in fericita situatie de a alege. Ai acest drept si nimeni nu are dreptul sa te judece.
Desigur daca vei alege sa mergi mai departe tu cu copilul tau ai toata admiratia mea.
Lorena(19.12.2007)