Durerea unei pierderi de sarcini (81)
Raspunsuri - Pagina 22
QiaoBing spune:
LA MULTI ANI !
Un an mai bun, cu cat mai multe bucurii si nici o tristete.
---------------------------------------------
2000 - extrauterina
2010 - sarcina oprita in evolutie 6s
MUTATIA 1298 A>C IN GENA MTHFR HETEROZIGOTA
MUTATIA -675 4G IN GENA PAI- I HETEROZIGOTA
MUTATIA -844G IN GENA PAI- I HETEROZIGOTA
stefaniadinu spune:
Buna dragele mele.
Tocmai am parasit odiseea bujori si panselute 2011 si va rog sa ma primiti si pe mine sa plang pe umarul vostru.
Povestea mea incepe asa:imi cunosc sotul de 13 ani ,in urma cu 2 ani de sf arhanghel mihail si gavril ne-am casatorit civil ,in toti acesti ani nu am ramas insarcinata din cauza chisturilor,anexitei etc.Au inceput drumurile la Bucuresti la medici,tratamente,analize,monitorizarea ovulatiei etc.Intr-o zi am zis gata,nu mai pot si am incercat sa ne vedem de viata noastra.In luna august anul trecut am plecat in concediu iar la intoarcere am aflat ca sunt insarcinata,primele mele 2 liniute rosii.Fericire mare,inimioara am auzit-o la 7 saptamani dupa care au inceput analize,ecografe,planuri,am aflat ca este fetita si chiar ii gasisem numele Alesya Nicola dar fericirea noastra a fost curmata de rezultatul de la dublu test si triplu test care ne-au aruncat in grupul parintilor suspecti ca ar putea avea un copil cu sindrom Down.Am hotarat sa facem amniocenteza care ne-a dat acelasi rezultat dar am refuzat sa credem mai ales ca bebelina noastra ecografic era ok.Am facut cea de-a doua punctie iar lichidul amniotic a fost dus de catre sot la 2 laboratoare in Bucuresti de la care am primit acelasi diagnostic.
S-a desfacut pamantul,ne-a rupt sufletul vestea mai ales ca toti medicii la care am mers ne spuneau sa luam o decizie cat mai urgent ptr ca deja aveam 21 de saptamani.Pe 16 decembrie am mers la Filantropia,m-au intrenat si au invceput sa imi aplice un tratament ptr dilatare.Am stat 14 zile in spital,perioada in care ea misca ,o simteam,imi venea sa fug de acolo.In seara de sf Stefan au inceput contractiile iar la 3 dimineata am nascut.Acum sunt acasa,visez tot felul de chestii,ma intreb daca am facut bine.Poate Dumnezeu ne-a ales pe noi ptr acest copil si noi ca niste lasi am preferat varianata asta.Atunci m-am gandit ca mai bine sa suferim noi acum decat ea mai tarziu cand va fii bolnavioara si nu se va putea bucura de placerile vieti.Offf am asa de multe intrebari fara raspuns,multi zic ca suntem tineri si ca vom face altul dar EU O VROIAM PE EA.
Mami de ingeras plecat mult prea devreme.
balanta_tm spune:
stefania
, imi imaginez ce simti, fiindca si eu am avut o sarcina cu un baietel bolnav, la care am renuntat. Eu am aflat in sapt 22 de sarcina ca bb este bolnav, iar la 24 de saptamani de sarcina, ne-am despartit de Albert.
Desi au trecut aproape 5 luni de la nasterea lui, inca mai sufar. Nu cred ca vreodata cineva sau ceva imi va sterge durerea asta din inima, nici macar un alt bebe, daca va mai fi sa fie (noi nu putem concepe natural, ci doar prin FIV).
Da-mi voie sa iti spun parerea mea: personal consider ca, cu buna stiinta, un om NU are dreptul sa aduca pe lume un copil bolnav, un copil care sa se chinuie toata viata, un copil care sa nu poate fi integrat intre oamenii normali. Mi se pare un act de maxim egoism din partea unui parinte sa aleaga sa pastreze o sarcina in urma careia va rezulta un copil bolnav...Nu avem dreptul sa condamnam la suferinta un suflet nevinovat, doar ca sa fim noi parinti.
De ce unora dintre noi le e dat sa traiasca asemenea drame, habar nu am si am incetat sa ma mai intreb... Important este sa alegem ceea ce este mai bine pentru bebe si in ultima instanta sa ne gadim la noi ca si parinti.
LA MULTI ANI! tuturor
alinushali spune:
Buna fete dragi si puternice, am intrat sa va urez un An Nou mai bun , LA Multi Ani si multa putere.
Am pierdut si eu un sufletel si multe fete m-au sustinut moral, acum vreau sa va ofer si eu o raza de speranta, Dumnezeu este MAre si nici o data nu isi intoarce fata de la noi, in fiecare seara ma rog pentru toate fetele ce isi doresc comorile de nepretuit.
VA doresc multa sanatate si noroc
Cu ajutorul LUI Dumnezeu si A Maicii Domnului sunt 
33 s
Maria Raysa, mami si tati te asteapta in februarie
bb
noi
Ma enerveaza ca nu sunt cum as vrea sa fiu si totusi nu cedez.
Bob_Pixel spune:
Stefania, m-ai facut sa plang...mi-ai rascolit toate amintirile nefericite. Acum trei luni am fost si eu in spital, am pierdut copilul nostru la 27 saptamani... In acele momente am fost zdrobita, nici macar nu mai stiam cum ma cheama. Nu are nimeni ce sa-ti faca acum, ce sa-ti spuna ca sa nu mai doara in halul asta. Cunosc sentimentul de "nu vreau altul, il vreau pe cel care s-a dus", dar acest lucru nu se va intampla. Ceea ce se va intampla cu tine este asta: vei plange, vei fi zdrobita, te vei intreba de ce vi s-a intamplat voua, cu ce ati gresit... Speranta mea este sa iti ia cat mai putin timp sa ajungi sa-ti dai seama singura ca nu au rost toate intrebarile, toate framantarile, pentru ca inapoi nimic nu o mai aduce. Sper sa poti accepta realitatea, sa plangi tot mai putin, sa ajungi sa zambesti sincer, sa ajungi sa crezi tu insati ca nu e capat de linie, ci doar o statie amara. Cand ma coplesesc gandurile negre vin aici si citesc lista cu mamici si viitoare mamici care au suferit ca si noi, dar care acum au o raza de soare in suflet. Stiu ca se poate, stiu ca voi zambi si eu, la randul meu. Stiu ce simti acum ! dar CREDE-MA cand iti spun ca timpul va usura aceasta povara ingrozitoare din sufletele voastre !
Nu te judeca NIMENI, nu te judeca nici tu !
baby_r7 spune:
Stefania, ceea ce ti-au spus fetele este adevarat.
durerea nu dispare, doar te obijnuiesti cu ea.
eu am pierdut o sarcina cu gemeni la 19 saptamani, dar dintr-o cauza diferita de a ta.
la mine a fost vina medicului care imi urmarea sarcina, copii erau perfecti sanatosi.
noi nu am renuntat la ei, dar totusi nu a fost sa fie.
nu era timpul sa devenim parinti in acel moment.
timpul a trecut si era sa dau in cancer, m-am operat de un chist mare pe ovarul stang si lipit in spatele uterului, dupa inca doi ani am mai pierdut o sarcina la 8 saptamani, dar in sfarsit in anul 2007 am ramas iar insarcinata si am fost binecuvantati cu o fetita minunata pe nume Bianca-Maria, care are acum 2 ani jumatate.
stiu ca in acest moment al vietii tale iti pare imposibil ceea ce iti voi spune, dar sa stii ca ati facut o alegere buna, ingerasul vostru de fetita nu avea de ce sa se nasca bolnav si sa sufere toata viata.
fiti tari amandoi si sustineti-va in aceasta incercare.
sperati si rugati-va mult pentru venirea unui nou ingeras in viata voastra.
oricand vrei sa te descarci, sau sa plangi, sau poate sa ne impartasesti orice gand te asteptam toate aici!!!!!!!!!!!
o sa fie bine.........in timp intradevar, nu acum imediat, dar o sa fie.
Roxana mami de 
Bianca Maria 2 ani
www.flickr.com/photos/11432933@N08/" target="_blank"> poze cu printesa mea
poze octombrie 2010!!!!!
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic bebe - klorane baby&page=1" target="_blank">poza Concurs chic bebe-Klorane baby:
bab.jpg
QiaoBing spune:
stefania imi pare rau sa aud de drama prin care treci.
Mie mi-a fost foarte frica de eventualele rezultate ale acestor teste avand in vedere varsta mea (41) si riscurile mai ridicate. Am avut si cu sotul discutii pe tema. Eu nici nu vroiam sa aud de aminocenteza, sotul imi tot spunea ca el nu considera ca ar fi corect fata de un copil sa il condamnam la o viata de chin stiind ce il astepata. Din pacate nici nu am ajuns pana in faza aia, sarcina mea s-a oprit la 6-7 saptamani.
Nu a trecut nici o luna de la chiuretaj, golul din suflet inca exista, plang insa din ce in ca mai rar (de sarbatori a fost ceva mai greu), incerc sa privesc in viitor si sa traiesc in prezent, nu in trecut. Stiu ca puterea de a depasi aceste drame este in noi. Tine-ti sotul aproape si impreuna veti reusi.
Nu sunt prea priceputa la vorbe, dar iti trimit un gand bun care sa te sustina
---------------------------------------------
2000 - extrauterina
2010 - sarcina oprita in evolutie 6s
MUTATIA 1298 A>C IN GENA MTHFR HETEROZIGOTA
MUTATIA -675 4G IN GENA PAI- I HETEROZIGOTA
MUTATIA -844G IN GENA PAI- I HETEROZIGOTA
stefaniadinu spune:
Buna ziua dragele mele
Va multumesc ptr cuvintele de incurajare.
Cu ajutorul vostru si cu sprijinul sotului meu care este un om minunat sunt convinsa ca va trece durerea asta pe care o simt ca imi apasa pe piept.Initial am fost suparata pe Dumnezeu ptr ca el mi-a pus in spate crucea asta mai ales ca la Filantropia am fost internata pe sectia unde sunt astfel de cazuri ca al meu sau se mai fac chiuretaje la cerere.Fetelor nici nu va imaginati cate veneau(au venit chiar si in vinerea dinaintea Craciunului la chiuretaj) si ziceam mereu ca da Dumnezeu numai la cine nu isi doreste dar acum sunt convinsa ca ce nu ma doboara ma va face mai puternica si ca va veni si puiul meu,un fratior sau o surioara ptr micuta mea plecata mult prea devreme.
Mami de ingeras plecat mult prea devreme.
Bob_Pixel spune:
Off, stiu cum e, Stefania. Undeva langa salonul meu era sala de chiuretaj si se perindau pe acolo fara incetare femei pentru care aia era metoda contraceptiva de baza. 
Nu te mai gandi decat la tine si la sotul tau, sa va reveniti psihic, sa va sustineti in aceste momente grele.
Iarta-ma ca o sa-ti zic un lucru trist, dar pregateste-te psihic sa infrunti intrebarile curioase si inoportune ale lumii gen: "ce face bebe?", "ce faci? ai nascut deja?!" sau "vai, ce bine arati, nici nu se vede ca esti gravida!". Daca puteti sa credeti ca astazi!!!! la 3 luni dupa avort, o colega m-a "laudat" ca "ce bine imi ascund burtica", in conditiile in care sunt la serviciu intoarsa de mai bine de 2 luni si am 55 kg la 1.72, deci nici vorba de burta, d-apai de o sarcina avansata...
maria_scu spune:
Stefania iti trimit si eu de departe o imbratisare stiu ca orice cuvand in situatia de fata nu isi are rostul .
Asa cum ti-au spus si fetele durerea va ramane mereu in sufletul tau.Vor fi zile in care va durea mai putin ,dar sunt si zile in care simti ca totul in jurul tau nu isi mai are rostul.Dar trebuie sa ne facem curaj ,sa mergem inainte si sa ne rugam Lui Dumnezeu sa ne daruiasca alti copii sanatosi si sa aiba grija de sufletelul celui pierdut.
Mie astazi mi-a venit pentru prima data mentruatia dupa chiuretaj, sunt bucuroasa intr-un fel pentru ca stiu ca inseamna ca pot cat mai curand sa incerc din nou sa am un bebe.