Casnicia mea - incotro? - episodul 2 sau finalul?
Raspunsuri - Pagina 4
cristy74 spune:
Marox m-am interesat la o multime de avocati. Contractul de vanzare cumparare semnat doar de unul din soti este lovit de nulitate doar in cazul vanzarii. In cazul cumpararii contractul se poate semna doar de unul din soti, bineinteles, ca scrie acolo la cumparator x-ulescu casatorita cu ...., iar imobilul este considerat a fi cumparat in timpul casatoriei si in eventualitatea unui divort se supune partajului. Probleme mai multe sunt la banca, dar am gasit si aici niste portite si o sa ma folosesc de ele.
In ceea ce priveste dobanda nu-ti garanteaza nimeni ca peste 3 sau 5 ani aceasta nu se va mari. Creditele pe perioada asa lunga nu se dau decat cu dobanda variabila, sau fixa maxim 1 an, dupa care devine variabila.
Totusi mi-e greu sa cred ca va creste atat de mult precum se sperie el.
Yvon spune:
Buna fetelor,
sunt noua pe acest forum si m-am inscris doar pt a va spune povestea mea si eventual sa imi spuneti cum vedeti si voi din afara situatia.
Sunt intr-o relatie de 11 ani si de 4 ani suntem casatoriti. Avem un copil superb de un anisor si doua luni, el este energia si fericirea mea! Cu sotul meu am fost colegi de facultate si ne-am imprietenit in anul doi. Totul a fost foarte frumos, ne-am inteles bine, spun eu. El nu era din aceiasi localitate cu mine si ne vedeam dupa ce am terminat facultatea de doua ori pe saptamana; ne vedeam miercurea seara si venea de sambata si statea la mine pana duminica. Concedii impreuna, totul bine si frumos. Intre timp a inceput sa imi povesteasca de copilaria lui care nu a fost una fericita, ca tatal lui il mai batea si mai facea scandaluri acasa, desi din exterior nu ai fi spus acest lucru. Sunt oameni instariti, cu scoala si de la care as fi avut pretentii. Am tins sa il cred, ba mai mult mi s-a facut si mila, daca pot sa-i spun asa, eu am avut o copilarie fericita, parintii mei s-au inteles bine, nu mi-a lipsit niciodata nimic.
Asa ca la un moment dat intr-o cearta pe care a avut-o iar cu tatal lui, a plecat de acasa, a venit la mine bineinteles, si am hotarat sa ne casatorim.
Am stat cu parintii mei pana ne-am luat un apartament cu credit, dar a inceput sa aiba o parte mai ciuadta , sa para autoritar, sa il deranjeze anumite lucruri cum ar fi, va dau un exemplu : vroia ca pe hol sa fie mereu lumina aprinsa, dar din obiceiul de a-l stinge, nu intentionat, parintii mei il mai stingeau. Asa ca a urlat de cateva ori dupa care a lipit intrerupatorul cu banda scotch. Am luat-o ca si cum nu ar fi intreg la minte, dar bineinteles ca nu i-a reprosat nimeni asta, inca am si ras.
Dar in timp si dupa ce ne-am mutat doar noi, imi reprosa ca nu pot fara mama mea, care ma ajuta f mult, eu lucrez si ea sta cu copilul, ca de altfel nu as fi intrerupt concediul de ingrijire copil, nu as fi lasat copilul in grija altcuiva.
Si am mers la munca tocmai pt ca eu castig mai bine, dublu decat sotul meu si avem rata la casa si la masina.
De ceva vreme este foarte agresiv, verbal, deocamdata zic eu.
Nu se sfieste sa strige si sa imi impuna lucruri in fata copilului, care simte toate astea. Eu nu spun nimic daca este copilul de fata si crede ca prin asta sunt slaba si incep sa cedez. Dar intr-adevar ca psihic ma termina, deja plang si o fac in fata lui. Certurile sunt iscate si daca paharul nu sta acolo unde ar vrea el sa stea.
Desi e f putin timp acasa si nu a plibat copilul de cand il avem decat de doua ori, sau nu l-a dus de manute niciodata inanite de a merge in picioare; practic vine de la munca si sta in fata calculatorului sau pleaca sa ii ajute pe altii.
Cu prietenii este f dragut, ajuta pe toata lumea, doar cu familia este rece si pot sa spun ca asa se comporta si cu mama lui, ale carei trasaturi se pare ca le-a mostenit si nu tatal lui ar fi problema si ca mama lui l-a exasperat pe tatal.
Ma gandesc ca acum inca ma vede puternica si deocamdata nu m-a lovit niciodata, dar probabil ca in timp si cand nu voi fi asa puternica , o va face.
Ma gandesc f tare la divort, m-am documentat in ultimele doua zile.
Trebuie sa mergem in concediu peste 3 saptamani si nu as vrea sa il ratam pentru copil.
Dupa asta, daca va face la fel in continuare o sa iau atitudine si trecem la divort.
Am citit insa ca trebuie sa ai dovezi si martori pentru aceasta violenta.
Dar este una verbala si psihica.
Suntem si colegi de servici, eu l-am adus la firma unde lucrez, niciodata nu m-am gandit ca vom ajunge la aceste dispute.
Pentru copilul meu imi doresc ca creasca intr-un mediu linistit. Nu as vrea sa creasca fara tatal lui, dar daca asa se poarta cu mine, eu nu pot tolera.
Este un barbat destept, stie sa faca foarte multe, este sociabil...dar daca cu mine se poarta astfel, ce sa fac???
danny1 spune:
nici nu vreau sa ma gandesc prin ce am trecut si eu cu soacra.pe fata miere,la spate-fiere.urasc genul asta de oameni.uneori nu am chef sa vin la serv 10 min cu masina,daramite 100 km.eu,m-as separa in acea casa si daca ar fi numai pt sf de sapt sau vacante.ar fi frumos sa mergeti in vacante,dar si atunci nu mergi sa te frece ea la nervi.
mami de 
Amira, premiata cu argint la concursul de dans
Alina86 spune:
Parerea mea: sa-ti cumperi casa mai ales daca iti poti permite sa o platesti si sa suporti si alte cheltuieli pe langa, eu nu as mai sta pe ganduri, exclus statul cu socrii, ii vei da mai multa apa la moara si doamne fereste sa nu fie numai el contra ta sa se mai trezeasca si altii sa-si dea cu parerea la cresterea copilului, deciziile familiei.....el daca doreste va veni dupa voi, poate daca icepi sa iei atitudine incepe sa realizeze care sunt si dorintele tale.
Sanatate si intelegere iti doresc
cristy74 spune:
Yvon imi pare rau ca ai si tu probleme. Din pacate sunt si eu foarte bulversata acum si n-as putea sa-ti dau sfaturi. Asa vor barbatii astia sa fie ei cocosi in casa, dar inteleg cu totul gresit notiunea de "cap al familiei".
Fetelor va multumesc ca sunteti alaturi de mine. Chiar aveam nevoie de sustinere.
danny1 spune:
Yvon,eu zic ca vor curge multe raspunsuri,asa ca ar fi cel mai bine sa-ti deschizi un subiect separat.e usor.
la sotul tau,crd ca e mostenirea de acasa.un tata scandalagiu si o mama care punea capul in pam.sau invers?oricum,o relatie din care nu a decurs un exemplu bun pt copilul lor,care acu face ca ei,ca doar altfel de unde sa stie?sotul meu a plecat la 14 ani de acasa si tot face uneori ca ai lui de ma exaspereaza.nu scandal,Doamne fereste,ca-i zboara fulgii,ci un fel de militarie cu copilul cu care eu nu sunt de acord.eeeee,cate as putea povesti....
mami de Amira, premiata cu argint la concursul de dans
ileana_marius spune:
Poti incerca sa iti convingi sotul ca achizitionarea apartamentul este pentru viitorul fetitei. In felul asta veti sta in casa voastra in acesti 2-3 ani, iar dupa puteti inchiria apartamentul pana se face fata mare si poate sa aleaga singura unde sa stea. Asa tu mai castigi timp si poate lucrurile se mai schimba si o sa ii placa casuta lui si nu mai vrea sa plece.
cristina_ana spune:
Cristy, imi pare tare rau ca treci prin asa ceva. Stiu foarte bine cum e sa nu iti poti creste copilul linistita, sa existe scandal si tensiuni in casa. Eu in general nu ma bag sa dau sfaturi la astfel de subiecte, pentru ca nu sunt eu cea mai in masura sa fac asta. Si eu am avut probleme, si pe mine fetele m-au sustinut si ajutat foarte mult in acea perioada, si pentru asta le multumesc din suflet, dar pana la urma decizia finala tot eu am luat-o, asa cum am simtit eu in acel moment. Si Slava domnului, cel putin pana acum se pare ca nu am facut o greseala.
In cazul tau, din cele ce spui, deduc ca pe sotul tau nu il vei putea schimba prea usor. Sunt sigura ca te iubeste, in felul lui, dar daca atatia ani a fost obisnuit ca tu sa faci numai ca el, e clar de ce acum recurge la amenintari cu divortul, a intrat in panica si mizeaza pe intimidare. Eu sunt absolut sigura ca nu o sa divorteze! Incearca doar sa te sperie, ca sa cedezi si a faci ca el! Si sfatul meu este sa nu te muti in nici un caz cu socrii!!!! E super ca iti poti lua apartamentul tau! Nimic nu se compara cu o casuta a ta, pe care sa o poti mobila si aranja pe gustul tau, si in care sa te simti cu adevarat ACASA. Lui cu siguranta ca o sa ii treaca supararea. Probabil la inceput o sa fie furios, poate chiar o sa plece la mamica lui, dar in final tot la voi se va intoarce. Asa vad eu lucrurile. Si ma repet, cu vorba buna din pacate nu cred ca o sa o scoti la capat. Doar un soc de genul o despratire temporara o sa il trezeasca la realitate si doar asa o sa isi dea seama ca greseste si ca are enorm de pierdut. Stiu, e greu, e ingrozitor de greu sa ramai singura cu un copil asa de mic, si dupa atitia ani alaturi de un barbat pe care inca il mai iubesti, dar in momentul acesta gandeste-te doar la fericirea ta si a micutei pe termen lung. Alaturi de socrii nu o sa fii niciodata la tine acasa. Frustrarile or sa se adune si dupa cum te vad eu acum, deja ai strans prea multe in tine, in curand o sa explodezi.
Si noi acum doi ani jumatate ne-am cumparat un apartament din credit, si cand a fost vorba sa divortam l-am vandut, am achitat creditul la banca si ne-au mai ramas si bani (e drept ca am apucat sa il vindem exact inainte de criza). Dar eu nu cred sa mai scada preturile chiar atit de mult. Deci, daca doamne-fereste nu o sa mai puteti achita creditul din diverse motive, ramane solutia cu vandutul sau inchiriatul si platitul ratei din chirie, asa cum spunea si Ileana. Deci nu e chiar asa de neagra situatia.
Eu iti tin pumnii sa reusesti in ceea ce ti-ai propus, si sa ramai mereu la fel de rationala si hotarata ca acum. Nu face un compromis pe care sa-l regreti mai tarziu. Daca sotul tau te iubeste cu adevarat, o sa te inteleaga pana la urma.
A, si vroiam sa iti mai spun ca poate nu ar fi o idee rea sa te consulti si cu un psiholog. Pe mine si pe sotul meu asta ne-a ajutat foarte mult. De fapt mai mult pe sotz, ca el avea mintea plecata de acasa!
Dar probabil ca sotul tau nu o sa accepte asta. Nu stiu de ce se tem unii oameni de mersul la psiholog, li se pare ca e sub demnitatea lor! 
Asa de mult te poate ajuta sa stai de vorba cu o persoana care chiar stie ce sa te sfatuiasca!
Te pup si sper sa vii sa ne dai vesti bune cat mai curand!
Cristina, mamica lui Andrei Eric (26.07.2007) si 
33+ cu 
( Emma Ioana 
)
POZE
cristy74 spune:
Ileana Marius nu merge nici asa. Chiar si pentru viitorul fetitei nu vrea sa se indatoreze. Cred ca este si o cauza psihologica la mijloc. Parintii lui toata viata au avut credite si rate de platit la banci. Astfel, au facut credit si si-au facut o casa in Campina mult prea mare, a carei intretinere este ingrozitor de mare. Numai factura de gaze vine 1500 ron/luna. Dupa care s-au gandit ei ca nu e ce le trebuie si au cumparat un teren si s-au apucat de construit alta casa dupa placul lor, dar care este la fel de mare si bineinteles tot cu credite. Casa veche au pus-o la vanzare de vreo 6 ani, dar nu se vinde ca este prea mare pentru o familie normala. Si poate mai stau cu ea nevanduta mult si bine. Si uite asa parintii lor au avut tot timpul rate de platit la diverse banci si probabil ca el a suferit de multe lipsuri in copilarie si adolescenta.
Si ma gandesc eu ca are oarecum legatura cu frica lui de acum de a se indatora la banci, pentru ca mi-a spus la un moment dat ca n-ar vrea ca fata noastra sa vrea sa mearga intr-o tabara si sa nu avem bani sa o lasam, si altele de genul asta.
Numai ca eu nu vreau ditamai casa, vreau si eu acolo un apartament la care rata este aproape egala cu chiria.
Multumesc Cristina Ana de sustinere. Probabil ca n-ar fi rau sa-l duc la psiholog, dar nu vrea, ca el a terminat facultatea de psihologie si crede ca le stie pe toate.
alina023 spune:
Cristina, vin si eu sa-mi spun punctul de vedere vis a vis de una din problemele ridicate de tine (si cea care te deranjeaza cel mai tare, din cate am inteles).
Eu sunt de acord cu sotul tau in ceea ce priveste achizitia unei case in rate (cel putin in acest moment). Te inteleg si te aprob ca vrei o casa a voastra, o casa care sa ramana fetitei. Insa este un moment extrem de nepotrivit pt a lua un credit si apoi...30 de ani cu rate!! Fa calculul la ce varsta veti termina aceste rate. Incearca sa-ti imaginezi ca in acesti 30 de ani poate veti intampina greutati mari (Doamne fereste, dar se poate intampla si asta!). Poti ramane fara job, tu sau sotul, la un moment dat. Ce faceti?
Un credit pe o perioada atat de lunga m-ar speria si pe mine foarte tare. Daca as fi in locul sotului tau nici eu nu as fi de acord. Dar asa sunt eu.
Am incercat sa-ti explic ca sunt unele persoane care gandesc in felul acesta. Sunt sigura ca si el are aceleasi spaime ca si mine legate de creditul asta. Oare nu ai putea sa mai astepti putin pana se limpezesc lucrurile dpdv economic? Zic si eu...
E dificila situatia si iti inteleg si punctul tau de vedere dar il inteleg foarte bine si pe al lui. Nu stiu daca este o solutie sa cumperi singura apartamentul. Chiar daca ar trece peste asta, la un moment dat se poate intoarce roata. Cum crezi ca te-ai simti in locul lui?
Repet, nu-i iau apararea si nici nu sunt de acord sa va mutati la socrii. Poate gasiti totusi o solutie de compromis (sa mai asteptati o perioada, sa mai cantariti, sa ma studiati). Stii vorba aceea, sa masori de 10 ori si sa tai o data.
Iti doresc intelepciune!
Alina, mami de Ana Antonia 
(06 Dec 2007) si Luca nazdravanul 
(14 Feb 2003)
Ana, minunea mea iubita 
Luca, iubitul mamei drag! 
Povestea nasterii Anei 
**************************
Emma este iubire!