Cronica unei nasteri asteptate

Vad ca prin Clubul nostru bate un vant de povesti ale nasterii, asa ca ma bag si eu la povestit, ca sa fiu in rand cu lumea. In plus, chiar datorez multe fetelor de pe DC si ma gandesc ca asa cum ele mi-au fost de folos mie candva, poate si povestea asta i-o prinde bine cuiva.
Dand ceasul inapoi… Amorul nostru nebun pare desprins din romanele alea siropoase cu iubiri interzise. Si tocmai asa ceva nu imi doream: imi doream o relatie normala, care sa nu deranjeze pe nimeni si, mai ales, sa nu poata fi acuzata de copie dupa livresc. Dar socoteala de-acasa nu se potriveste cu aia din targ.
Cand am terminat liceul am reusit sa pun toata lumea pe jar. I-auzi barfa, tzatzo: Monica, cumintica liceului (deh, shefa de promotie) “are o relatie” (detest expresia asta) cu profu’ Xulescu (de fapt, Xuleanu). Mai rau, se lauda ca se si casatoresc! Nesimtitul, tzatzo, cu 20 de ani mai mare, i-a sucit gatul fetitei inocente! … si alte asemenea infierari la adresa sotzului.
Tot ce-a fost pana atunci a fost nebunie curata: intalniri in baruri intunecoase, urmariri prin oras, minciuni ca sa-mi justific absentele de acasa… Dar eram fericiti. La 3 saptamani dupa prima pupatura, tremurata sub imperiul vinei, al lui “nu e bine ce facem”, am hotarat ca vrem sa fim impreuna toata viata.
Si, cum la noi vorba-i stampila, dupa admiterea in facultate ne-am mutat impreuna, iar in aprilie 2004 ne-am casatorit. Ne doream amandoi copii, dar am asteptat sa termine fata facultatea; n-ar fi fost imposibil, chiar daca dubla specializare insemna un numar dublu de ore si de examene, de parc-as fi facut 2 facultati, dar am decis amandoi ca mai putem astepta. Totusi, in clipele grele, de indoiala sau pur si simplu de necazuri, ne consolam cu gandul ca undeva “acolo sus” sunt niste sufletele, viitorii nostri copii, care ne fac galerie, ca vor si ei sa se nasca din noi doi. I-am dorit, i-am visat, i-am invocat in momentele cele mai negre.
Si iata ca Monica termina facultatea. Urma o vacanta scurta de o luna, apoi angajarea. Am renuntat la “protectii”, dar puiul s-a hotarat sa ne faca surpriza abia prin iunie. Culmea, am ramas insarcinata in scurta perioada in care suplineam la liceul unde ne-am cunoscut #61514;
Sarcina a fost destul de usoara: greturi mai ales seara, dar nu insuportabile, mandria cu care imi purtam burtica, apoi burtoiul de colo-colo. Am renuntat l activitatile care ma stresau, am mai redus volumul de munca, m-am odihnit… Singurul stress era ca locuiam in garsoniera si trebuia sa ne mutam taman in perioada de criza pe piata imobiliara. Cu multa rabdare insa s-au rezolvat toate si iata-ma in luna a 7a impachetand casa. Ne-am mutat intre Craciun si Anul Nou, am petrecut Sarbatorile printre cutii, stingheri, dar fericiti ca puiul va veni intr-un cuib pe masura lui.
Vine si mareata zi de 7 martie, cand era presupusul meu DPN. Zic presupus fiindca nu imi stiam UM (avusesem un avort menstrual in luna dinainte, care a coincis cu UM, si de nervi n-am vrut sa tin minte ziua). Eram imensa, pe DC ma semnam “Monica Elefantica”. Burtoiul meu dadea semne de contractii de 3-4 zile, colul insa era lung si inchis, dupa cum ma asigurase doctorita. Pupaza de noapte, ma bag in pat pe la 2, cu gandul ca puiul tre’ sa nani si el. Pe la 3 imi dau seama ca ma foiesc si nu pot dormi de cam mult timp. Vreo ora imi cronomentrez contractiile: 4 minute, 6 minute, 5 minute. Ma gandesc ca poate e alarma falsa. Se trezeste si sotzul din cauza foielii mele. Il pun sa cronometreze. Cam la 5 minute. Hopa, e groasa. La 5 o sun pe doctorita, care ma trimite la spital sa imi fac internarea. Am uitat sa mentionez, am nascut la CFR2 cu d-na dr. Florina Mihalache.
Luam un taxi, il injur pe taximetrist in gand cand o calca pe piatra cubica de la Arcul de Triumf. In fine, ajungem, imi face internarea, ma trimite in sala de travaliu, iar pe sotz il face pachet si-l trimite acasa. O sun si pe mama sa-i spun ca m-am internat, asa ca soatza are sustinere morala. Moasa ma salta pe masa, hmmm, col incomplet sters, sa vedem ce zice d-na doctor cand vine (io, mofluza, adica nu nasc aaaaazi???).
Pe la 9 vine d-na dr., se uita la mine: “Monica, nastem azi!”. Bucurie mare. Dilatatie 2, mai avem de asteptat. Da indicatii: perfuzie cu calciu, la 3 rupem membranele, monitorizari. In sala de travaliu mai sunt 2 fete, una are contractii de la ora 22, iar cealalta a venit cu apa rupta, dar fara contractii. Eu o sa nasc prima. Fata cu contractii geme atat de tare, ca mie mi-e jena sa scot un chit Dar mi-e rusine sa si tac, sa nu creada fata ca sufera singura. Imi monteaza branula, pe care o urasc cu patima – cred ca si acum mai am semnul de la ea. Initial d-na dr. imi spusese ca o sa nasc pe la 16, asa ca i-am trimis la plimbare pe ai mei, sa manance etc. Pe la 13 – 13 si ceva (nu mai stiu exact) ma suie moasa pe masa si o aud: “Dilatatie 4… 5… 6… 7… 8… hai 9… Pot sa te fac si 10, dar d-na doctor vine abia peste un sfert de ora”.
Ma duc in sala de nasteri, sus pe masa. Ma uit la ceas, e 14. Nu-mi vine sa cred ca a venit clipa cea mare. Apare si d-na Mihalache, zambitoare si increzatoare, imi spune sa imping. Nu reusesc. Imi pune masca de oxigen. Nu pot sa-mi bag barbia in piept, imi cade capul pe spate. Moasa asculta cu trompa si spune ceva despre bataile inimii. Nu inteleg ce, imping in continuare. Asistenta sefa imi tine capul, moasa se apasa cu cotul pe burta mea, d-na dr. il trage de cap pe fecior… Cand pare ca a iesit aluneca inapoi. Pardalnicul de cordon s-a infasurat in jurul gatului si il trage inapoi. In fine, inca o contractie, toata echipa naste alaturi de mine… si iese… vad ceva mic si negru… si nu-mi vine sa cred ca asta-i tot, ca mai mult de atata nu mai doare (ba o sa doara la eliminarea placentei, dar nu stiam). Dar parca lipseste ceva, ce naiba lipseste… Aaaa, de ce nu tipaaa? Si atunci… oaaaaaaaaaaaaa! Neonatologul mi-l arata si-mi zice ca il duce la neonato si ca o sa mi-l aduca dup-aia.
Intre timp mi se recolteaza sange din placenta, apoi urmeaza broderia. Ma ingrozesc cand simt acul, aoleo, asa tare m-a taiat??? Doctorita imi spune ca puiul era deja sufocat de cordon si n-a vrut sa-l mai sufoce si perindeul, de-aia am o epiziotomie… cat Marele Zid Chinezesc, conchid io. Stai asa, cordon?? Pai parca ne-am uitat impreuna la ultima ecografie si nu era in pozitie periculoasa. Dar d-na dr. imi zambeste: “Dar noi stiam ca e cordonul acolo,nu?”. Nu am putere sa mai ripostez: “NU! Nu stiam, mie de ce nu mi-a spus nimeni??”. Sunt pusa pe un carucior si dusa intr-un salon. Acolo sunt 2 fete care au nascut cu o zi inainte. Sunt bucuroasa, energica.
Vorbind cu neonatologul imi spune ca puiul meu a luat 8 din cauza cordonului, a fost bagat la oxigen pana la prima vizita la mami. Altfel e bine, are 3,700 kg si 50,5 cm.
O infirmiera care a colportat vestile catre sotz&parinti (erau in capatul holului, nu i-au lasat sa intre) imi spune sa o anunt cand vreau pipi. Abia dupa 2-3 ore vreau. Ma tine de brat si imi spune sa nu ma uit in jos. Ca Harap-Alb care totusi il accepta pe Span, fac ce mi s-a zis sa nu fac… Si urmatoarea imagine e cu mine pe WC, infirmiera stropindu-ma cu apa. “Stii ce ti s-a intamplat?”. “Nu”. “Ai lesinat”. Partea nasoala e ca tocmai intra mama in salon cand am picat, asa ca era sa lesine si ea.
Nu mai stiu cand mi l-au adus prima oara pe pui. Dupa nastere, se lasa ceata in mintea mea. Dupa lesin au urmat 2 episoade de voma, nu reuseam sa tin mancare in mine. Stiu doar ca era pletos si frumoooos… de ma miram si io ce-am putut dospi in burtica. Pe la 2 noaptea au vrut sa mi-l aduca in salon, dar io eram cu capul in buda. Cand m-au vazut cum arat s-a gasit imediat un metoclopramid, au vrut sa-mi faca si calmante, dar am refuzat, la fel cum refuzasem epidurala. I-am cerut asistentei sa-mi scoata branula, ma durea. Si asa am reusit sa dorm.
A doua zi la prima ora l-am primit pe pui in salon. Nu-mi venea sa ma dezlipesc de el. Si fetele din salon se mirau ce frumusel e.
Despre lauzie nu vreau sa povestesc. Am trait din plin depresia post-partum, am avut probleme cu lactatia. Dar dupa 5 saptamani toata tristetea s-a sters cu buretele, cand m-am uitat la el si am vazut ce frumusel e, ce mutricica inocenta. Si am acceptat ca nu alaptatul de transforma in mama (by the way, oricat de prost stau cu lactatia… inca il mai alaptez… in doze homeopate, dar inca mai haleste lapte de mami). Si incet-incet am inceput sa ne exploram, sa ne cunoastem unul pe altul. Acum Cristi e un razacios, un vorbaret si un cuminte!
Cat despre tati… cat am fost cazuta in butoiul depresiei a compensat total supararea mea prin veselia lui. Ne uitam unul la altul si radem ca prostii… Nu ne vine sa credem ce pui simpatic a iesit din noi, din povestea noastra aiurita. Ne-a implinit. Am descoperit in sotzul meu laturi pe care nu le cunosteam si sunt mandra de cat de closhc este.
Acum, chiar daca e criza economica, suntem fericiti.

Monica mami de CRISTIAN
(7.03.2009)

CAND 1+1=3

novus spune:

Foarte frumoasa povestea ta si curajoasa !!!
Si Alexandra a avut circulara de cordon si am ales cezariana pt ca imi era frica sa nu i se intample ceva !!

Va doresc sa fiti fericiti impreuna si mai ales sanatosi !!!!!

Mami lui Alexandra (03.03.09)

www.flickr.com/photos/31088780@N05/?saved=1" target="_blank">Suntem trei muschetari

christinam spune:

Felicitari sa va traiasca puiutul, e un scump si un dulceeee!

19 + , mamica de David 5 anisori

MsBB spune:

Ce poveste frumoasa si emotionanta!
Sunteti o familie tare reusita iar puiul tau este, intradevar, tare frumusel - presimt coada la usa voastra .
Ma bucur ca evenimentele v-au unit, v-au legat si va urez multi, multi ani fericiti impreuna.
Felicitari pt puiul vostru, sa creasca mare, sanatos!

---

Fericirea are chipul tau... Andra , noastra!

chatonel spune:

:) Bravo pentru realizari: si pui frumos, si tati closhc si mami fericita!

Famille Dragoon cu Izia, 23 mars 2009

Toulouse, la ville rose

Monnvas spune:

Multumim pt urari

NOVUS eheee, daca stiam io ca e cordonul acolo nu ceream si io la cutzit? Dar n-am stiut...

Monica mami de CRISTIAN
(7.03.2009)

CAND 1+1=3

claudela spune:

Sa va traiasca bebelul si sa va aduca o multime de bucurii si impliniri!Foarte emotionanta povestea voastra!

petrean spune:

frumoasa poveste de dragoste, si cea a nasterii de asemenea . Sa va traiasca puiul si sa fiti sanatosi si fericiti

Vlad si Catalin-17.03.2009 si Andrei Luca -15.12.2006
www.infoturism.ro/acorda-puncte/101832/" target="_blank">Votati

Poze gemeni


Povestea noastra

Kea spune:

Ce poveste frumoasa, Monica!!! Si ce pui reusit! Sa fiti mereu la fel de fericiti ca acum!

5 luni

shasa spune:

Acum am dat si eu peste povestea nasterii lui chiscuta Si m-a surprins cum de nu am retinut ca tu ai refuzat epidurala.
Mi-a placut foarte mult cum ai povestit. Sa fiti mereu sanatosi si fericiti si sa va bucurati unii de altii

FlorinTheodorPetru
New Life Is Born

Monnvas spune:

Multumesc, fetelor!

Shasa sincer nu mi s-au parut niste dureri criminale - si tu stii mai bine, ca ai 3 nasteri "pe viu" la activ. As vrea ca la urmatorul bb (tati, sper ca citesti aici, daaaa??) sa incerc o nastere in apa, pe care am ratat-o acum din lipsa de bani.

Monica mami de CRISTIAN
(7.03.2009)

Asa am venit eu pe lume!