bucuria credintei

M-am gandit ca ar fi frumos sa ne impartasim din bucuriile pe care ni le da credinta, trairea cu Dumnezeu.
Pacea nespus de dulce pe care o simtim in rugaciune si dupa aceea, raspunsurile la rugaciune, increderea ca suntem ai Lui si ca "toate lucrurile lucreaza spre binele celor care iL cauta".
Linistea si nadejdea ca suntem in Mina Lui, ca El se ingrijeste de nevoile noastre, ca este alaturi de noi orice ar fi, slava Lui!

Din cate am observat eu, problema in relatia cu El intervine atunci cand asteptarile noastre de la Dumnezeu sunt nerealiste, in sensul ca ii cerem lucruri care nu tin de "specializarea" Lui. Multi oameni apeleaza la credinta si la Dumnezeu mai mult pentru chestiuni lumesti, ce tin strict de lumea astea - pentru bunastare, sanatate, reusite sociale, etc., ori in realitate altul, cu totul altul este domeniul Lui. Desigur, El ajuta oamenii si in chestiunile lumesti, pentru ca atunci cand un om a capatat trecere in Fata Lui, orice aspect ce tine de el, lumesc sau spiritual, devine important si pentru Dumnezeu, insa primordial El se ingrijeste de sufletul omului, de vindecarea ranilor sufletesti, de alinarea poverilor si a suferintelor sufletesti.

_________________________

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

Elena spune:

www.youtube.com/watch?v=3GX3KDhDLLc&NR=1" target="_blank">cu bucurie

www.youtube.com/watch?v=rWvhvUpQl8c&feature=related" target="_blank">rugaciune

_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

gaba-rema spune:

Elena, suna frumos ce-ai scris, si "din inima" ... dar nu ar trebui ca Dzeu sa fie Atotputernic? De când are specializari ?



Multe, foarte multe fete de-aici Îl roaga sa le dea sansa de a aduce pe lume un copil... nici asta nu tine de domeniul Lui, oare?
Alte fete, prea multe din pacate, se roaga ca orice mama ca El sa le tina copilul sanatos... si totusi El nu gaseste de cuviinta sa le asculte, desi ele sunt plibne de credinta si speranta ca El are grija si de puii lor... De ce??



Deci Cel de Sus are fisa de post a unui ... psiholog??


Scuze anticipate... sa stii ca as vrea si eu sa traiesc într-o dulce speranta, si sa vad cu ochii mintii doar Bine, Frumos, pasarele, floricele ... dar pârdalnica de realitate nu ma lasa :(

CorinaDani spune:

Corect, Gabi !

Si ar mai fi de adaugat, poate, faptul ca in relatia aceasta speciala pe care unii o au cu El, intervin preotii - unii cu har si chemare, dar din pacate din ce in ce mai putini, si altii care in ultimul timp tin prima pagina a ziarelor de scandal...lucru care arunca o umbra asupra BOR si ridica multe semne de intrebare, atat in randul credinciosilor, cat si a celor de alta religie sau atei...

Pe de alta parte, e bine ca unii isi pot gasi pacea si linistea interioara in acest fel, dar nici sa se rupa partial/complet de realitate, negand evidentele si asteptand un raspuns care nu mai vine, nu mi se pare normal...

In fine, totul tine de alegerea personala a fiecaruia, dar vorba lui Gabi - realitatea e cruda...

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

Deus spune:

mi-as dori sa cred asa cum spui tu Elena fiindca observ la cei credinciosi o liniste sufleteasca. Din pacate nu pot, nu pot fiindca ideea ca o persoana a creeat totul si supravegheaza totul o consider copilaroasa. Cred in viata, cred in ceva dupa, cred in bunatate, cred in roata care se invarte, cred ca-mi voi revedea cateii, cred ca suntem conectati toti si toate printr-o energie generala...cred in ceva ce nu pot sa definesc...Oricum respect toate formele de credinta(exclus fanatismul) si ii admir pe cei care cred sincer si care nu sunt farisei.

„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi

www.de-azi.ro

inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
http://www.youtube.com/watch?v=vMCnjMbUOFg

gaba-rema spune:

E interesant ca pe de o parte unii atei descopera Divinitatea si odata cu ea propriul echilibru sufletesc, iar pe de alta parte unii credinciosi îsi pierd credinta si... îsi gasesc si ei propriul echilibru sufletesc .

Nu exista reteta universala pt. pacea interioara... doar solutii individuale. Care nu sunt automat nici aplicabile altei persoane, nici macare "adevarate".

Un lucru e sigur: nu e deloc evident sa-ti poti auto-impune credinta sau contrariul ei. Personal, am senzatia ca mintea noastra decide într-un sens sau în celalalt, dar întotdeauna sub influenta informatiilor din exterior...

fdoina spune:

eu cred ca ar trebui inceput prin a defini conceptele
(pace interioara, echilibru sufletesc)

daca nu, discutia o sa mearga cumva in paralel, cred ca autoarea topicului avea altceva in vedere

Elena spune:

Gabi3604

Gabi, am sa-ti spun din capul locului ca nu am pretentia ca detin adevarul absolut, ci tot ce voi scrie aici este cum am inteles eu ca stau lucrurile.

Asadar, sa-ti raspund la prima intrebare: Dumnezeu este atotputernic, bineinteles, insa Imparatia Lui NU este aici pe pamint si implicit El nu pune accent pe lucrurile care tin de lumea asta. El nu este agentie matrimoniala sa aranjeze casatorii, El nu este Caritas, sa promita imbogatirea oamenilor, pentru El mai putin conteaza ca cineva este promovat nu-stiu-ce-manager, cat mai ales este interesat ca sufletul omului sa fie mantuit (indiferent de conditia lui materiala, sociala sau de starea civila)! Cam asta am vrut sa spun prin specializare.




Da, Gabi, stiu ca multe fete iL roaga sa le dea un copilas, si sa stii ca si eu am fost printre ele. Prima oara am ramas destul de usor insarcinata, insa cand am hotarit sa avem al doilea copil, nu reuseam nicicum sa mai ramin insarcinata. Desi eram credincioasa, pe vremea aia nu stiam muuulte lucruri despre El si bineinteles ca am plans, am fost minioasa rau pe Dumnezeu si am strigat la El "de ce?" DE CEEEEE?????" pana nu am mai avut glas.
Convingerea mea este ca exista un motiv pentru fiecare om/cuplu in parte si cel mai probabil ca niciun motiv nu seamana cu altul. As vrea sa pot sa-ti dau un raspuns mai detaliat, dar din pacate nici eu nu am nicio idee, pentru ca "gandurile noastre nu sunt gandurile Lui si caile noastre nu sunt caile Lui". Tot ce pot sa spun este ca nu cred in afirmatii de genu' "asta este voia Lui, sa nu aveti un copil", pentru ca El este Viata si EL NICIODATA NU va opri viata!!! daca un cuplu este perfect sanatos si fertil, El nu va opri niciodata VIATA sa creasca in pantecele unei femei, pe motiv ca "a facut nu stiu ce pacat si d-aia nu ramine insarcinata".



La fel, as vrea sa iti pot da un raspuns, si tie si lor, ca sa le alin suferinta. Ce intuiesc eu este, asa cum am spus mai sus, perspectiva foarte diferita sub care omul si Dumnezeu privesc viata pe acest pamint. Cel mai important lucru in fata lui Dumnezeu este ca fiecare om sa fie mantuit, sa poata trai o vesnicie in prezenta Lui. Din perspectiva Lui, perioada de 50-60-70-80 de ani sau mai mult, cat traieste un om, este ca o secunda. Pentru noi anii acestia pot fi un chin, si chiar sunt mare parte din ei, insa daca privesti ca El din perspectiva vesniciei, e un chin care merita. E ca si cum ai avea o noapte ingrozitoare, cu o durere d-aia de masea innebunitoare, dar stii ca atunci cand vine dimineata, toata durerea a trecut :) orice durere s-a dus, orice lacrima nu-si mai are rostul, tot, dar TOT ce a insemnat suferinta si chin NU mai are niciun sens, pentru ca nu mai exista! nici nu-ti vei aminti ce e aia suferinta, nici nu vei stii sa-i dai o definitie, pentru ca ai si uitat senzatia de durere si de suferinta. Cam asa vad eu raiul si viata impreuna cu El in Imparatia Lui, caci este scris: “El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. "Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentruca lucrurile dintai au trecut" (Apoc. 21:4).
Apoi, un alt lucru care nu trebuie uitat: Dumnezeu NU NE-A PROMIS NICIODATA FERICIREA PE ACEST PAMINT! El ne-a spus clar si raspicat ca alaturi de binecuvantari, vom primi la pachet si prigoniri si suferinta. D-aia spuneam ca problema este in principal la noi si la asteptarile noastre de la El, pentru ca noi ne asteptam ca daca ne rugam Lui, daca credem in El, automat niciun rau nu ne va putea atinge! Complet fals!!! Domnul Isus a spus clar si in multe randuri ca cei ce-L urmeaza vor suferi prigoniri de tot felul. Dar in acelasi timp ne-a promis si asigurat ca in mijlocul suferintei El va fi cu noi, El va fi acolo, slava LUI!
Daniel cele mai mari binecuvantari cand le-a experimentat? cand statea oare la sueta cu prietenii lui? Nu, ci in groapa cu lei si in cuptorul incins; acolo a experimentat ce inseamna sa iL ai ca Dumnezeu pe Creatorul Universului, cel care imblanzeste lei infometati si sfideaza legile fizicii!

Si inca un lucru, gandeste-te ca El a dat pe singurul LUI FIU sa moara pentru noi, oamenii! pe singurul om complet nevinovat si fara niciun pacat sa moara pentru noi, pentru mine si pentru tine, pentru ca noi sa putem avea viata vesnica! Asta nu inseamna iubire suprema pentru oameni? Isus a cunoscut cea mai crunta suferinta aici pe pamint, asa ca El stie prea bine ce inseamna sa suferi si convingerea mea este ca El este alaturi de toate mamele care isi plang copilul, alaturi de toate femeile care isi doresc unul si chiar daca pentru ele, cerul pare inchis si tacut, nu este asa....poate daca am avea capacitatea de a vedea dincolo, in lumea nevazuta, am cadea in genunchi rusinati de reprosurile si lucrurile rele pe care I le punem in circa....





:) Poti sa iI spui si Psiholog, dar eu as zice ca El e muuult mai mult decat atit. Pentru ca El lucreaza tainic la inima omului, el lucreaza tainic la sufletul omului, el vindeca intr-un mod mult mai profund decat cei mai mari psihologi ai acestei lumi. Unde pune El Mina, pai vindecarea aia e deplina si ireversibila, daca omul iL lasa ca El sa isi duca lucrarea pana la capat.




Dar Gabi sa stii ca nici eu nu vad doar pasarele si floricele in lumea asta; sa stii ca si eu traiesc aceeasi realitate ca tine (si in plus sunt si o persoana f. pragmatica) si chiar nu vad nimic roz p-aici, ci din contra vad multa suferinta, vad mult chin, vad multa nedreptate. Doar ca stiu ca viata asta este doar un abur si va trece repede. Pentru mine cel putin, jumate de 'noapte' a trecut (cel putin asa sper) si stiu ca urmeaza dimineata :), iar nadejdea mea este ca in acea dimineata voi fi impreuna cu El.

_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

Elena spune:

Revin maine cu celelalte raspunsuri.

_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

Elena spune:

CorinaDani:

Daca ai reusit sa parcurgi tot ce am scris mai sus, vei vedea ca nicaieri nu am pomenit de preoti, pentru ca pe mine nu religia ma intereseaza. Pentru ca NU religia mantuieste, ci Dumnezeu mantuieste. Nu mai intereseaza prea mult ce spun preotii sau pastorii, ci incerc sa iau de la ei ce gasesc eu bun si in concordanta cu Cuvantul Domnului, iar restul il las deoparte.



In primul rand trebuie sa spun ca BOR nu este biserica mea. Iar ca sa fiu fair pana la capat, si in celelalte biserici exista preoti/pastori care nu sunt nici pe departe cum ar trebui fie un adevarat slujitor al Domnului. Motivul este unul simplu - toti acesti preoti/pastori care fac de rusine Numele Domnului prin comportamentul si/sau cuvintele lor este ca oamenii astia si-au ales preotia fara a avea nicio chemare pentru asta, din cu totul alte motive decat acela de a sluji Domnului. Pentru ei, asta este doar o meserie si atit sau o modalitate de imbogatire si de a obtine diverse avantaje.
Daca te uiti numai la oameni, pai sa stii ca nu vei ajunge niciodata la Dumnezeu. Insa recunosc ca este deranjant cand vad credinciosi care le iau apararea escrocilor care isi spun preot (sau pastor) si continua sa sustina ca biserica lor este perfecta si fara greseala.
Eu, de exemplu, nu ma duc la biserica pentru pastor sau ca sa socializez, ci ma duc la biserica pentru ca acolo este El, pentru ca acolo stiu ca ma intalnesc cu El, si acolo ma umplu de Duhul Lui. Incerc sa fac abstractie de ce spun oamenii, chiar uneori si de ce spun pastorii, pentru ca unii vin cu niste clisee si stereotipuri de te doare minte, dar imi aduc aminte de ce am venit acolo si incerc sa ma concetrez pe relatia cu El. Pana acum nu am intalnit biserica perfecta, pentru ca ea de fapt nici nu exista aici pe pamint, si am ales biserica care mi se potriveste cel mai bine, crezul ei fiind cel mai apropiat de ceea ce cred eu (si anume, ca singurul intermediar intre om si Dumnezeu aste Fiul Lui, Isus Hristos, si nu preotul/pastorul; astfel ca rugaciunea mea este exclusiv catre El, si nu catre vreun alt om, oricat de sfant ar fi fost el pe acest pamint; mai sunt si altele, insa asta este esentialul).



De acord cu tine.

Deus


Poate ca intr-o buna zi vei putea sa crezi, sau poate ca niciodata nu vei crede....asta depinde in buna masura si de tine. Dupa cate stiu eu, Dumnezeu vine in intampinare fiecarui om de cateva ori in viata, cand simti ceva acolo in suflet, insa este numai alegerea ta daca dai curs acelei invitatii, care este ce-i drept una foarte discreta, pentru ca Domnul, asa cum iL cunosc eu, este delicat si discret si niciodata nu va intra in viata si inima cuiva intr-un mod brutal, sau cu surle si trambite.

Gabi3604

Cum zice Doina, ar fi interesant intr-adevar de definit "linistea si echilibrul sufletesc". Nu ca nu te-as crede ca le-ai dobandit in afara credintei, sunt convinsa ca poti ajunge la echilibru si in afara credintei. In special, am observat ca lucrul asta se intampla atunci cand te apleci mai mult asupra ta, cand inveti sa te cunosti mai bine pe tine insuti, sa iti intelegi reactiile, sa intelegi de ce ai reactionat intr-un fel si nu in altul.
In principiu, cam asta este si invitatia lui Dumnezeu pentru credinciosi, de a privi mai mult in ei insasi, de a lucra cu propria persoana pentru eliminarea dezechilibrelor, a patimilor. Ce ofera Dumnezeu in plus fata de un psiholog insa, este ajutorul LUI divin, de a putea vedea lucrurile care nu se vad cu ochiul liber si in plus El sterge efectiv cu buretele si vindeca rani interioare de care omul habar nu are ca le are :)), iar psihologul, om fiind si el, nici atit nu le poate banui.

_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

conchita spune:

Elena!! ma bucur mult sa te revad, nu te-am mai citit de foarte multa vreme.