de ce nu sunt fericita desi ar trebui sa fiu

Sunt noua pe aiciin privinta participarii efective dar de cunoscut va cunosc pe multi dintre voi prin intermediu altor subiecte pe care le-am citit in speranta ca o sa gasesc raspunsuri la multe dintre intrebarile mele.
Sa incepem cu inceputul:
A fost odata ca niciodata o fata adica eusi un baiat adica sotu meu care isi traiau vietile destul de linistiti pana s-au cunoscut si au avut geniala idee de a se casatori si apoi tot iadul s-a deschis deoarece intr-o casnicie asa de mica nu exista loc pentru atatea probleme emotionale.
Pentru clarificare problema se pune asa: eu 25 de ani cu un bagaj emotional de expus la muzeu la sectiunea bizar/ de pe alta planeta(o familie care nu ai dori nimanui intre o mama cu o personalitate slaba si care performeaza doar la un singur capitol santajul emotional si un tata care nu intelege notiunea de familie probabil de aceea a avut o salba de amante si se comporta ca un badaran; NOROC CU SORAMEA OMUL CARE M-A CRESCUT DEFAPT SI POSIBIL SINGURUL OM IN CARE AM INCREDERE PE LUMEA ASTA nu ca ea a iesit mai bine din familia asta ci doar diferit ;am putea fi familia model pentru disfunctionalitatea familiala daca s-ar face un poster vreodata )si el 38 de ani matur, normal, calm, religios cu o solida intelegere a adevaratelor valori in viata.
Si cum mie imi place sa-mi complic viata acum 4 ani decid sa fac lucrul cel mai nebunesc din viata sa ma indragostesc de cineva care este exact opusu meu din speranta ca ce am eu stricat poate repara el .... in retrospectiva nu cred ca a fost cea mai buna decizie a vietii mele... dar asta e am facut pasul si nu prea vad cale de intoarcere din simplu motiv ca nu vreau sa admit infrangerea(pana acum tot ce mi-am propus am realizat si nu sunt genul de om care sa nu faca totul 120%).
Si cum viata e complexa si cu multe fatetemai exista o mica problema care vine sa completeze acest tablou de circ ... undeva in interiorul meu exista un demon care nu este fericit decat dc eu sunt nefericita .... nu reactionez bine in conditii de fericire .
Nu pot spune decat ca simt ca o sa o pierd definitiv daca nu gasesc un sprijin si de aceea scriu aici am nevoie de sfaturile voastre.... cu sotu meu nu mai pot vorbi de mult pentru ca pur si simplu nu intelege si vede atata bine unde nu e.... la toate vede raspuns dar din pacate nu este cel pe care il caut eu.... si acum ne intoarcem la TITLUL MESAJULUI MEU "DE CE NU SUNT FERICITA DESI AR TREBUI SA FIU"?
Tot ce am scris mai sus este doar o portiune a problemei mele deoarece ar fi imposibil sa cuprind in cateva randuri o perioada de 4 ani in care sunt un sinusoidala de emotii in care am o zi buna si 10 rele , in care am facut praf o casnicie pe care majoritatea femeilor si-ar dorio alaturi de un om pe care multe dintre voi l-ati considera perfect( tind sa cred ca am probleme mentale grave deoarece desi in general ma comport normal cand sunt doar cu sotu meu se rupe firu.... sunt o femeie puternica cu studii si o cariera , sunt omu cu care tb sa vb dc ai o problema pt ca ti-o rezolv ... si cu toate astea sunt nefericita in casnicie , nesatisfacuta sexual ... toate pentru ca nu pot avea incredere in sotu meu.
Ceea ce am trait in familia mea m-a distrus asa de tare incat sunt desfigurata de nerecunoscut.... simt totu in interiorul meu murdar si pe mine asa o falsa ... incat nu sunt in stare sa fac pasul care il vreau cu adevarat si anume sa am un copil.
Am dobandit o calitate pe care am ridicato la nivel de arta si anume disimularea prin joc actoricesc ... nimeni nu stie ce e in sufletul meu deoarece l-am compartimentat asa de bine incat nu exista nici o sansa de ruptura si amestec emotional ... probabil ar fi nevoie de 20 de oameni intr-o camera ca sa poata sa-si dea seama ca e ceva in neregula cu mine deoarece undeva pe drum am pierdut capacitatea de a simti ceva real alaturi de o alta persoana si ma vad renuntand la din ce in ce mai multi prieteni doar pentru ca nu imi mai pot permite sa invart atatea farfuri in aer... mereu simt ca o sa le scap si atunci dezastru va fi major.... perceptia generala a lumii despre mine este ca sunt perfecta deoarece am muncit extrem de mult sa o cultiv... stiu exact ce trebuie sa-i spun fiecaruia astfel incat nimeni sa nu afle ca in interiorul meu e o furtuna .... si CEL MAI RAU FAC ASTA SI ALATURI DE SOTU MEU simt ca daca afla ce este in sufletul meu o sa vada ce monstru sunt cu adevarat si o sa ma paraseasca desi el spune ca nu o sa faca asta niciodata... totusi sunt sigura ca stie cu ce monstru s-a casatorit deoarece cu el m-am comportat cel mai urat ... mii si mii de scanadaluri de la nimicuri nu stiu cine ar fi rezistat alaturi de mine atat si totusi e doar varful aisbergului.
Si acum intervine partea ceea mai rea ... simt ca nu il mai iubesc si atunci cum pot avea un copil cu cineva pe care cred ca nu-l mai iubesc desi sunt sigura ca ar fi un tata minunat... pot risca sa fiu o mama oribila si asta CHIAR NU IMI POT PERMITE PENTRU CA STIU CA ACEST COPIL AR FI PRIMU OM PE CARE SA-L IUBESC SI SA AM SI INCREDERE.

Nu stiu cat de coerenta am fost in acest post si va multumesc anticipat celor care vor citi.

ang3lt0uch spune:

Aveti plan de facut un copil? Sau astepti unul? Daca mama ta nu a fost ok, nu inseamna ca ii vei fi copie fidela ca mama, sa stii...Cred ca toate femeile sunt speriate ca nu vor fi mame bune la un mom dat...asta pana devin mame...Exista si exceptii la ambele extreme, evident. In ce sens copilul va fi primul in care sa ai incredere?! Ca nu te va dezamagi niciodata? Eu sunt de parere ca un copil poate dezamagii parinti si chiar o va face chiar de e cel mai cel...conteaza sa nu pui mare pret pe ce astepti tu de la el, conteaza sa ii dai tot ce poti neconditionat...

EU inteleg f bine nevoia de mai mult, neintelegerea de catre cei din jur, dorinta de a-ti cauta singura nod in papura si de a strica cate ceva cand totul este perfect, daor asa, ca nu iti e bine cu binele... Sincer si acum sunt cateodata asa, dar ma tine mai ancorata de realitate fetita mea. Plus de asta stiu ca nu stii ce ai avut pana nu pierzi, pe propria piele...si chestia aia cu fericirea nu e constentizata la timp e chiar adevarata... Cand chiar sunt fericita, nu imi dau seama, realizez abia dupa... Asa ca e pacat sa te pierzi in frustrari daca chiar nu e nimic in neregula. Neincredera in sot fara motiv e ceva nebunesc...probabil ca nu te referi la gelozie, iti e daor frica sa fii ranita, dezamagita... Eu zic sa incepi sa iti traiesti viata, fara "scopuri" si "praguri" de atins pentru a te simti "mai implinita"...





Sorina, mami de Adriana Renata (08.05.2007)
Suparici de 2 ani
Poze NOI cu...noi:)

Poze cu ingerasul mic

Mindy spune:

Chitosenia, apreciez sinceritatea ta. Intrebarea ta pusa in titlu mi-o pun si eu de multe ori.
uneori o pun pe seama pms-ului, alteori obosesc sa ma mai framant ca am altele pe cap, oricum de cele mai multe ori constientizez ca problema e la mine.
si ma intreb de ce sunt asa de complicata? de ce nu as putea fi mai simpla sau ca alte femei care par asa de implinite si fericite. Eniuei..

Vorbeste cu sotul tau... spune-i ce simti, spune-i ca te sperie ideea de a avea un copil curand. Un copil trebuie sa se nasca din iubire!

Eu am impresia ca totul vine de la faptul ca tu nu te iubesti, inca te lupti cu fantomele trecutului, inca nu ai uitat, nu ai iertat (ma refer la amprenta care ti-a lasat-o santajul emotional al mamei tale)... Trebuie sa te eliberezi cumva de toate astea.
Imi pare rau ca nu te simti implinita sexual. In ce sens zici ca nu ai incredere in sotul tau? In tine ai incredere?

crisseis spune:

Scuze daca postarea mea ti se va parea cam dura, dar...draga, trezeste!
Tu crezi ca viata e data sa te lamentezi intruna? Tu crezi ca sotul tau, de care ALEGI sa-ti bati joc astfel precum spui, o sa te suporte la infinit? Se va satura intr-un final si probabil se va duce la una mai...sanatoasa la cap(singura spui ca e posibil sa ai probleme mentale).
Copilaria ta si viata de dinainte de a te casatori e TRECUT.Asuma-ti responsabilitatea sa-ti traiesti prezentul.
Am invatat ca totul in viata e doar chestie de optiune. Avem puterea sa alegem. Chiar alegi sa distrugi singurul lucru bun din viata ta (casnicia cu un barbat echilibrat care te mai si suporta de atata timp, saracul)?
Chiar alegi sa-ti retraiesti viata de dinainte, aia groaznica pe care o condamni pentru toata nefericirea ta de acum?
De ce-ti transformi sotul in psihiatru de serviciu? Lasa-l in pace si du-te tu la un psiholog, reechilibreaza-te si invata sa-ti asumi responsabilitatea pentru viata ta de acum.
A! Desigur, copilul te sfatuiesc sa nu-l faci pana nu-ti faci ordine in interiorul tau. Ar fi un copil condamnat din start.

PS: si eu am trecut prin perioada de condamnare a propriei familii pentru esecul casniciei mele si pentru vesnica nemultumire si nefericire ulterioara divortului. Dar am invatat ca nimeni(inclusiv persoane de pe un forum ca acesta) nu ma poate ajuta,mai mult decat as face-o eu.
Ai puterea sa alegi. Alege.

crisseis spune:

corectez omisiunea din mesajul anterior: TREZESTE-TE!!!

Sper sa nu te fi suparat mesajul.
Ce vreau sa-ti spun e ca nu e chiar asa groaznic si de nedepasit pe cat crezi ca e.
Iti recomand una dintre cartile pe care eu insami le-am citit: Cele mai importante lectii de viata- Hal Urban.
Citeste-o si mai stam de vorba.

Deus spune:

atata timp cat crezi ca ceva si cineva o sa te faca candva in viitor fericita ai sa ramai cramponata in nefericire. Din cate am citit in mesajul tau esti cu un picior in trecut si esti suparata pe el si cu un picior in viitor cand crezi ca se vor rezolva cumva problemele tale si feicirea o sa apara.
Fa pace cu trecutul, s-a dus este asa cum este si nu poate sa mai fie schimbat. Lasa viitorul, o sa vina oricum si stai in prezent macar pt o vreme. Accepta fiecare zi nu se poate sa sari la sfarsitul saptamanii!
Singura te faci nefericita si nu-ti place.Atunci trebuie sa schimbi ceva:
Stai jos, fa-ti o cafea si scrie pe o hartie tot ce nu ti-a placut in trecut si tot ce te-a durut. Plangi, recunoste ca nu se poate schimba nimic si da-i foc la hartie.
Pe o alta hartie scrie tot ce vrei sa realizezi in viitor. Uitat-te la ce ai scris si recunoste ca lucrul sau banii la care vei ajunge nu-ti vor aduce viata sexuala mai buna sau implinire sufleteasca. Iti vor aduce doar o bucurie de moment. Deci, ajungi la concluzia ca nu asta este solutia! Atunci care este? Prezentul, acum trebuie sa te bucuri de tine si de fiecare minut. Sa accepti ce nu poti schimba, sa te bucuri de lucruri marunte.
Spui ca sotul este un om bun si ca-l iubesti. Atunci trebuie sa-l accepti. Daca nu-l iubesti atunci tot tu trebuie sa decizi ce vei face fiindca nu este cinstit fata de el sa-l tot chinui.

http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI UITAT-TE AICI SA VEZI CE INSEMNA GREUTATI SI PROBLEME!

multa sanatate si intelepciune iti doresc

„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi

www.de-azi.ro

inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
http://www.youtube.com/watch?v=vMCnjMbUOFg

chitosenia spune:

Multumesc fetelor aug3tOuch, mindy, crisseis!
Primul mesaj in ciuda dimensiunii avute PARE CA A FOST SUFICIENT DE VAG incat sa nu va ofere informatiile necesare ca sa intelegi corect situatia in care ma aflu... asa ca am decis sa explic punctual situatiile prin care trec si astfel sfaturile voastre ma pot ajuta mai bine.
Exista mai multe fronturi pe care viata mea se desfasoara gresit dar in postul de azi va cer sfatul cu privire la casnicia mea care in ritmul asta se v-a transforma in fosta mea casnicie dc se poate spune asa si totul cred ca se petrece din cauza mea.
Sa incepem cu inceputul... sotul meu pe atunci iubitul meu m-a tratat tot timpul bine si a fost o relatie destul de placuta pana ne-am casatorit.Totul s-a intamplat asa de repede incat acum simt ca nu mi-am acordat timpul necesar sa descopar daca pot sau nu sa-l fac fericit ... el spune ca e fericit si ca ma iubeste ... ca nu vrea sa ne despartim... asta ar trebui sa ma linisteasca dar simt ca este inevitabil sa ne despartim pentru ca motivele pentru care ne-am casatorit cel putin din punctul meu de vedere au fost gresite.... sa fiu sincera m-am casatorit cu el pentru ca tineam la el si pentru ca nu am vrut sa-i fac rau cu o despartire( cand m-am decis ca tb sa ne casatorim eram pe punctul sa ma despart de el ca sa am o relatie cu altcineva ... si decat sa fiu falsa si sa ma joc cu sentimentele lui am decis ca e mai bine sa-mi pun o bariera si sa fac ceva monogam din ceva care era pe punctul sa devina o tradare).
Am sperat ca odata casatoriti o sa ma ponderez si o sa fiu mai concentrata asupra relatiei noastre dar ca un facut s-a intamplat exact opusu... nu vreau sa intelegeti gresit nu am facut nimic care s-ar putea numi o tradare dar nici departe nu sunt... acum un an am cunoscut pe altcineva care este exact opusu sotului meu si care ma atrage serios(si atunci toate emotiile mele sunt un amalgam ).
Vreau ce am cu sotu meu adica stabilitate, intelegere, ajutor, iubire neconditionata din partea lui ,o pozitie, un nume dar vreau si fluturasii pe care ii simt alaturi de cealalta persoana(momentan suntem doar prieteni nu stiu exact in ce ar evolua relatia noastra dc nu as fi fost casatorita).
Imi este foarte frica sa fac o greseala si sa ranesc pe cineva si simt iar farfuriile invartindu-se in aer.... nu stiu ce sa fac ... dc raman cu sotu meu probabil o sa-l innebunesc de cap pentru ca in mod clar el nu poate fi decat cine este nu se poate transforma miraculos intr-o alta persoana... dc renunt la casnicia mea persoana cu care ar vrea sa incerc altceva nu este nici pe de parte atat de atent la problemele mele , nu pot avea incredere in el .
Orice as face ma simt condamnata sa gresesc si nu stiu cum sa ies din situatia in care ma aflu.

Astept orice fel de sfat nici o idee nu poate fi inutila pentru ca in ciuda efortului meu de sedimentare a sentimentelor viata mea este destul de tulbure

hellene_n spune:

te-ar ajuta extreemmmm de mult daca ai vorbi chiar cu sotul tau despre problemele pe care le-ai avut in copilarie. nu poti crede ce efect teraputic ar putea avea asupra ta, daca ai vorbi cu el astfel de lucuri, de fapt TOT, nu doar unele aspecte.
pe urma....nu te gandi sa faci un bebe cu un om cu care nu-ti doresti sa ramai o viata!!! eu, una, m-am gandit extrem de mult pana sa fac bebe!!! e o uriasa responsabilitate!!!
descopera ce-ti doresti cu adevarat si actioneaza in consecinta, in momentul in care esti 100% sigura de ceea ce iti doresti.
p.s. si sotul meu a avut parte de scandaluri "gratuite" din partea mea, dar m-a acceptat si cu bune si cu rele; asa cum l-am acceptat si eu pe el. viata de cuplu nu presupune numai culoarea ROZ.
iti doresc sa ai intelepciunea sa te regasesti, sa te vindeci de trecut si sa mergi mai departe langa oamenii care conteaza cu adevarat.

ADRIANKA spune:

Chitosenia, eu sa stii ca imi imaginez zbuciumul tau pentru ca au fost situatii in care nu am fost departe...Dar din punctul meu de vedere, totul porneste din trecutul tau, din copilaria ta.

Ai fost obisnuita cu situatii de santaj emotional, cum spuneai tu, cu situatii pline de emotii negative, din cate inteleg. Si atunci e normal ca o relatie care pentru un suflet sanatos inseamna fericire, stabilitate nu-ti poate aduce emotiile cu care sufletul tau este obisnuit.

Visezi mereu si mereu la emotiile pe care ti le da inceputul unei relatii, cu fluturasii zburatori prin stomac, iar cand relatia incepe sa se sedimenteze, deja devine plictisitor, pentru ca nu-ti mai ofera acele emotii de inceput. Si faci orice pentru a le crea, chiar facandu-i scandal sotului pe motive puerile, doar pentru a simti ceva, acolo..Simti ca el nu-ti intelege zbuciumul, pentru ca el poate a avut o copilarie fara fisuri emotionale, o copilarie sanatoasa. Acestor persoane le e greu sa inteleaga ce furtuni se petrec in sufletul nostru si daca mai avem si ghinionul sa fim purtatorii unui creier cat de cat functional, adica sa si fim rationali, atat invartim si sucim orice situatie doar pentru a recrea niste emotii negative, care tot pe noi ne fac sa suferim la un moment dat.

Cred ca ai vazut cum usor, usor am trecut de la persoana a II-a singular, la persoana I plural, pentru ca stiu foarte bine situatia.An distrus relatii frumoase din cauza asta si la sfarsit cine crezi ca suferea?? EU, bineinteles. Si la urmatoarea relatie o luam de la capat, ca eu nu simt iubirea, ca vreau sa fim ca la inceput, adica nu evoluam in relatie. Ramaneam la stadiul de inceput, unde simtisem ceva.

Cred ca ar trebui sa consideri o consiliere psihologica, te-ar descatusa de copilaria plina de contradictii si emotii negative si te-ar transforma intr-un adult responsabil...Si eu o sa fac acelasi lucru, dar sa gasesc intai un bun psihoterapeut...

Ai grija de tine si de voi

Liliana82 spune:

Citind acest topic ajung inca odata la concluzia ca sunt oameni care pur si simplu nu pot fi fericiti. ca nu pot fi fericiti cu o viata linistita ci doar cu una plina de conflicte. Ca notiunea de "fericire" difera de la om la om iar ce inseamna pentru cineva o casnicie fericita pentru altcineva poate insemna un chin.
Daca tu in relatia asta esti nesatisfacuta sexual se explica de ce nu esti fericita in aceasta relatie.. Indiferent cat de fericita ar parea o relatie conjugala totusi patul joaca un rol foarte important.
Eu cred ca pana la urma asta e problema in relatia voastra si ca ar fi indicat sa discuti cu sotul tau aceasta problema..
Sunt convinsa ca daca acest capitol "sexul" ar functiona la cerintele tale atunci fluturasi in stomac dupa altcineva ar disparea rapid.

Yourlady spune:

Sunt de aceeasi parere cu Liliana. Daca Chitosenia nu se simte implinita din acest punct de vedere cu sotul.....in zadar toate: ca este cel mai bun om, intelegator...ofera stabilitate.....mereu ceva ii va lipsi. Ai incercat sa vorbesti cu sotul tau despre asta? In unele cupluri comunicarea functioneaza, in altele nu (referitor la acest aspect). Acum hai sa vb despre "celalalt" care iti produce "fluturasii in stomac". Este casatorit si el?....stie despre problemele tale? De multe ori se intampla sa facem greseli, sau sa luam decizii pripite (cum a fost casatoria ta), fara sa fim convinse ca ne-am gasit jumatatea. In momentul cand persoana potrivita apare, trebuie sa simti asta, sa simti ca ai incredere sa-ti deschizi sufletul. Ai incercat sa faci o comparatie...cum a fost inceputul relatiei cu sotul tau si cum a fost cu acesta? Simti ca langa acesta ai avea tot ce ti-ai dori? El(celalalt) ce simte? Eu cred cu tarie ca un copil trebuie sa fie rodul unei iubiri, nu doar al unei casnicii. Nu facem un copil pt ca suntem casatoriti si asa trebuie, ...trebuie sa simti cu toata fiinta ta ca iti doresti copilul barbatului de langa tine. Cred ca trebuie sa-ti mai analizezi sentimentele, sa ai grija sa nu faci ceva gresit. Daca ai gasit persoana care simti ca te va face in sfarsit fericita, sau daca va aparea in curand, curaj...si refa-ti viata!!!