"Viata dubla a lui William Blacker"

Ntz, nu-i poveste desi pare a fi.

Ma gindeam ca se potriveste aicea, printre subiecte despre "cum e in Romania", despre "vise", despre "intoarcere la natura", despre... .


"Sase luni pe an, William Blacker este scriitor englez si jurnalist freelancer, care semneaza articole in publicatii de prestigiu, precum Times, Daily Telegraph si The Ecologist. In tot acest timp, locuieste in Marea Britanie. Celelalte sase luni, acelasi William Blacker este un simplu taran care-si munceste pamantul intr-o comunitate de tigani aciuata intr-un sat de langa Sighisoara. Aici britanicul isi creste si baietelul, rezultat in urma unei relatii cu o tigancusa de care s-a indragostit lulea.

Blacker povesteste..."

povesteste urmatoarele:
http://www.romanialibera.ro/a159677/viata-dubla-a-lui-william-blacker-nea-uilliam-sase-luni-scriitor-englez-sase-luni-tigan-roman-cu-puradel-si-piranda.html





P.S. Mie mi s-a parut incredibil, (cum sa faca cineva o asemenea alegere ????!) drept care, of corz, am gugalit :) plina de suspiciune. Am fost aproape multumita, in incredulitatea mea :), sa vaz ca primele rezultate ma conduc la alt Blacker :D, dar, dupa aia, am constatat, cu stupefactie, ca povestea nu e inventata de vreun jurnalist roman cu imaginatie, ci chiar exista!!! de-adevaratelea: http://www.spectator.co.uk/books/3755053/the-lure-of-the-gypsies.thtml

---

buli spune:

uau, dar asta-i chiar o POVESTE
iileana, merci!

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

aniela23 spune:

Mersi mult de linkuri!!!! Am comandat cartea (Along the enchanted way: a romanian story)de pe amazon, 9 lire. Abia astept sa o citesc :))

AB spune:

Nici macar nu-i prima oara. Suntem oameni diferiti. Faptul ca noi vrem o viata dupa regulile majoritatii ne impiedica sa vedem multe lucruri bune ale tiganilor si ma refer la o puritate a sentimentelor neinvelite in sapte straturi de conveniente sociale. Bune sau rele sunt predictibile.

In fine acum aproape un secol se nastea cel care a ales in profida civilzatiei lyonnaise un satuc amerindian. Andre Cognat http://fr.wikipedia.org/wiki/Andr%C3%A9_Cognat
Ajuns din intamplare in zona a ramas revoltat de cum erau "civilizati" cu forta indienii amazonieni, de cum erau catolicizati si rupti de familii. Se stabileste in mijlocul indienilor wayanna si impreuna cu Alasawani are doi copii.
A luptat pentru drepturile lor si a obtinut multe lucruri. Satucul care-i poarta numele se gaseste pe harta. Antecume Pata, Antecume fiind numele lui de wayana. Una din cartile lui sub numele de Antecume a fost tradusa in romaneste in editura meridiane parca. Un format de carti micute cam ca BPT-ul.

André Cognat - Antecume (2 vol.)240 + 240 pag. ed. Meridiane 1981

E ciudat ca tu te-ntrebi cum e posibila o asemenea alegere. Eu in plina adolescenta i-am dat dreptate francezului. Mi se parea imposibila si falsa societatea mea, nu a lui... evident acum am imbatranit si am copii si m-am impacat si utilizat din plin societatea ... dar totusi nu-s asa de convinsa ca societatea noastra e mai buna decat una mai primitiva. Cred ca-i incomparabila si atat.
O sa-mi comand si eu cartea.

ruxandra_sb spune:

.. uau, ce poveste faina.

multumim.


P.S. mie nu mi se pare incredibil.. cred ca, incet, incet... incep sa pricep




Rasul e ca stergatorul de parbriz: nu opreste ploaia, dar iti permite sa iti vezi de drum. (Jeanne Wasbro)

alina023 spune:

Minunata poveste!!! Si cat de multe sunt de invatat din ea...

Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

Poze botez Ana 02.03.2008
poze Luca nazdravan
poze Ana mica
Povestea nasterii Anei
**************************

Emma este iubire!

denizel spune:

Superba poveste!!! :)

Uiliam ca Uiliam, grozav tip, dar eu parca tot de Marishka m-am indragostit mai tare. "Folosea paginile citite pentru a aprinde focul. Parcurgea cartile ca si cum ar fi fost o calatorie..."
Desigur, prefer un foc imaginar :D, dar uite ca stie ea, Marishka, ca frumusetea nu-i trecatoare si e tot timpul aproape de tot de noi :).

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

ladyJ spune:

Iileana,

Ai venit la fix cu povestea

Cred ca in oricare din noi zace un coltisor simplu, simplu de tot, in pofida tuturor ´´facilitatilor´´ pe care ti le ofera civilizatia. Vrem sa simtim mirosul ierbii proaspete, sa mergem desculti, sa culegem fructele si legumele cu mana noastra, sa avem parte, macar putin, de simplitate.

Antrenati fiind zi de zi in valtoarea de informatii si tehnologie, riscam sa treaca viata si nu ne dam seama de acea chemare spre simplitate. Parca suntem dresati

W.B. nu este singurul strain de care aflu cat apreciaza simplitatea asta. Romania este una dintre putinele tari din zona in care inca mai vezi SATE, asa cum sunt ele, mai vezi oameni cosind, mai vezi gradini cu legume, liniste, un barulet cu nume ´´predestinat´´ si simplitatea vietii.
Asta este farmecul Romaniei, in ciuda carcotasilor care spun ca avem mii de oameni la sate ´´neevoluati´´ . Cred ca lumea care i s-a deschis lui WB este ca un spectacol rar si asta l-a facut sa-si doreasca sa ramana acolo.

Nu-i asa ca uneori sunt atat de simple lucrurile, incat te uimesc?


PS. merg la bunica la tara luna asta.

iileana spune:

Nu ma certa, AC-usorule, , ca doar iti dai seama ca v-am semnalat povestea tocmai pentru ca mi-a fost drag de ea :). Daca l-as fi considerat pe Uiliam sarit de pe fix :) treceam mai departe ....

Nici eu nu consider o viata in mijlocul civilizatiei ca fiind mai "demna de trait" decit una intr-o societate patriarhala, nici macar nu consider o viata de om petrecuta in secolul 21 ca fiind mai "adevarata" decit una in neolitic, stii vorba aia inteleapta cu "Anything goes" :))), dar, nah, sint si eu "suma experientelor personale", iar mirarea mea in fata povestii englezului se datora faptului ca e tare inedita; in plus, la inceput, chiar am crezut ca-i doar o inventie a unui jurnalist roman ptr rating, de-aia am simtit nevoia sa o verfic.

Frumoasa si povestea lui Antecume
(nu-mi vine sa cred, am cartea aia la mama, dar n-am citit-o :((((( !!!!!!, ia sa remediez situatia!).
Remarc insa ca Antecume a avut mai mult "singe" in el :). La urma urmei, nu-i poti compara. Uiliam, de bine de rau, s-a aclimatizat intr-un satuc simpatic apartinind UE (hi hi, cum sunaaaa :)))), printre neshte cetateni europeni, si nu intr-un trib din jungla amazoniana :). Si e vorba de o comunitate de tigani 'de casa", nu nomazi. Care locuiesc intr-un loc, se ocupa de agricultura, de cresterea animalelor. Diferenta majora intre ei si ce stia englezul de la el de-acasa este, cred, mai ales la nivel temperamental si de "intelegere" a vietii...
In plus, uite ca nu s-a aclimatizat complet, penduleaza intre cele doua moduri de viata.

Acuma, depinde si de perceptie. Io una am privit cu raceala entuzasmul englezului fata de noaptea petrecuta la hotel la lumina luminarii, la prima lui venire in Romania, imediat dupa revolutie. Hmmmm, am avut si io parte de nenumarate seri in care "se lua curentul", dar nu-mi amintesc sa ma fi incintat cine stie ce ;)))).

Io-s curioasa ce destin va avea baietelul.
Pe moment, vad ca-l duce mereu in vizita la bunici, in Anglia. Din alt ziar retinusem ca baietelul merge acum la gradinita din sat, iar Uiliam opina ca invata acolo cam ce-ar fi invatat si la o gradinita in Anglia. Il cred. Ma intreb daca in viitor va alege pentru fiul lui sa ramina la nivel de 5 clase, ca mama sa. Am asaaa, o banuiala, ca nu! :).


P.S. Daca cititi cartea, sa ne ziceti si noua de partea in care autorul "povesteste cu lux de amanunte de ce si cum te poti indragosti de o tara cu atatea defecte." Multora de pe-acia le-ar fi util sa afle

---

denizel spune:

da, daaa, si eu m-am intrebat oare ce se va alege de baietel :).
Cea mai mare dezamagire ar fi sa aflu, peste ani, ca baietelul a devenit un smecherut infatuat care face naveta intre regatul tatalui si satul mamei.
Sper totusi ca a mostenit intelepciunea simpla a mamei (combinata cu intelepciunea simpla a... specificului local :)) si capacitatea tatalui de a nu avea stare (nici macar in Marea Britanie ) pana nu "profita" de cat mai mult din ce e mai bun in oameni. Iar bunul asta din oameni sa-i fie suficient pt. a fi fericit :).

Nu stiu povestea lui Antecume, dar de admirat la Uiliam nu este neaparat "forta" de a parasi civilizatia si a trai si munci cu mijloacele de dinainte de razboi intr-un sat amarat din... aham... UE , ci increderea lui ca oamenii, indiferent de... si de... si de..., pot fi atat de buni incat sa merite sa traiesti printre ei.
Il apreciez f. tare pt. optimismul si curajul cu care a trecut peste toate atentionarile celor care, nu-i asa, stiau mai bine decat el cu ce se mananca viata alaturi de oamenii pe care Uiliam i-a ales.

Pai, tipul are aproape 50 de ani, nu? Piciul este deja la varsta gradinitei, nu?
Din experienta mea (care m-am schimbat radical dupa ce s-a nascut copilul nostru - bine, mi-am mai revenit intre timp ), daca era sa se schimbe vreoleaca, Uiliam se schimba pana acuma si facea cumva sa plece de tot cu pustiul in GB.
Eu cred ca lasa timpul sa treaca si sa vina vremea cand pustiul sa aleaga. Probabil ca Uiliam va fi cumva dezamagit daca fiul sau va alege regatul :).

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

Bedrosmart spune:

Sa nu uitam, totusi, un aspect extrem de important: Uiliam traieste 6 luni in civilizatie, CASTIGA BANI FRUMOSI si pe urma vietuieste idilic in Romania cea salbatica si naturala cum o facut-o mama ei.
(Cred ca e mult mai nashpa treaba pentru taranii care traiesc 12 luni pe an in Romanica si nu au sterline cu care sa se intretina.)

Personal consider ca acest Uiliam a gasit formula de viata ideala (in afara de cazul in care mostenesti de la parinti vreo avere de milioane). El munceste numai jumatate din timp, iar cealalta jumatate si-o petrece cum si cu cine ii place lui mai mult. Ce-si poate dori cineva mai mult de la viata?

Problema mea e: cum naiba sa-mi gasesc si eu un part-time la Londra pentru 6 luni pe an ?

Bedrosmart