Prietenie sfaramata
Raspunsuri - Pagina 2
cleo78 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui marius Cred ca am inteles. Insa opinia mea este urmatoarea: In timp relatia cu prietena ta ai adus-o ca pe un fel de proprietate. Involuntar poate insa dupa cum scrii asta deduc. Poate a fost greu si cand s-a casatorit ceva imi spune ca si atunci ai avut un hop. Au relatii cu alte persoane pe care tu nu le agreezi. Pentru tine sunt intruzive. INSA: 1. Daca ii esti prietena in mod normal ar trebui sa accepti decizia lor si la urma urmei suntem oameni relationam. Nu ai dreptul sa pretinzi in numele prieteniei exclusivitate. Nu ai dreptul sa dai in numele prieteniei rupturi de relatii. Este ca si cum ar fi vorba de copilul tau sau de tine de ce nu. Avem obligatia morala sa respectam spatiul privat, deciziile private, bucuriile si tristetile private. Un prieten va sta alaturi, adica langa uneori chiar in spate dar NICIODATA in fata. Un prieten nu va cumpani nimic el va asculta si va vorbi cand este intrebat. Isi va spune parerea si va accepta viata celuilalt ca un drept al aceleim persoane. Se va bucura pentru bucuria celuilalt. Eu nu cred in cuvintele: prietenie sfarmata. Asa ceva nu exista. Poate doar moartea (pentru mine nici macar ea) poate atinge o prietenie. Ea este unica si vesnica. Uite eu cred ca ar trebui sa te impaci cu tine in primul rand. Si sa-i accepti pe cei de langa tine daca nu cu drag, cel putin nu cu dusmanie. Undeva toti suntem la fel dincolo de toate. Si doar de noi depinde cat de bine ne simtim in propria piele. Capul sus, nu te grabi, nu compara si ai sa vezi ca viata este defapt la fel ca inainte. Curaj! Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video Pagina legislativa |
marius, ai spus niste lucruri pe care nu le-as fi putut rationa mai bine.
io explic altfel: prieteniile vin si pleaca. Fiecare are drumul lui in viata, unele se impletesc si duc la o prietenie superba, dar pot aparea si evenimente care sa desparta drumurile.
Intr-o prietenie lucrurile vin de la sine, nu trebuie sa cer, nu apar gelozii, si defectele si calitatile celuilalt nu sunt vazute diferit, ci ca parametrii celuilalt. Noi, oamenii ne schimbam - daca pot accepta schimbarile prietenilor, in bine sau in rau, atunci eu le sunt prieten adevarat. In privinta asta, sunt prietena adevarata doar pt cateva persoane.
Asha analizez: care imi sunt prietenii adevarati: in primul rand oamenii pt care eu sunt prietena adevarata, si pot sa ii accept cu alegerile lor.
restul - sunt problemele mele....
cum iti faci prieteni? viata ti-i aduce. tu asteapta-i cu zambet si o mana intinsa. Am 31 ani, am schimbat oras.....dar am noi prieteni. greu mi i-am facut... dar merita.
o
soarele din viatsa noastra mamica natanga de pe 9.05.2008
Pdelia spune:
Va multumesc tuturor pentru sfaturi si incerc sa trec mai departe dar nu prea pot cu zambetul pe buze...Nu s-a schimbat nimic,si m-am surprins povestind despre prietena mea la timpul trecut sau spunand ca am o "cunostinta "care......era vorba din pacate de ea.Nu seamana situtia cu aceea in care cinva trebuie sa plece , sa se mute (cea mai buna prietena din liceu e si acum prietena mea desi ne desparte un ocean )Chiar m-a sunat si m-a intrbat foarte senina ce mai face "prietena mea "desi la inceput era putin geloasa ca isi pierde titlul de cea mai ...nu i-am spus ca am rupt relatia probabil o voi face dar nu am vrut sa o impovarez cu problema mea ,nu era momentul.
Am ajuns la concluzia ca nu mai vreau alti prieteni , cum spunea cineva am avut deja 2 asa ca ....Nici dragostea nu e nemuritoare cred ca am fost cam naiva .
Revenind la familie e adevarat ca in ea este centrul universului fiecaruia dar mai simti uneori nevoia sa povestesti cu cineva din afara ......nu mai insist ...asta e...
J G spune:
Prietenii vin si pleaca si asa e normal - trebuie sa pretuim timpul frumos petrecut impreuna. Nu iau niciodata personal un prieten. Nu stiu cum sa ma exprim.
Prietena mea cea mai buna dateaza din clasa a 5-a si a existat o perioada in care nu am comunicat chiar 2 ani! Din motive stupide din categoria "dar tu de ce nu ai sunat?" ok asta se intampla cand eram mai tinere, acum cred ca niciuna nu ar mai lasa sa se intample asemenea orgolii (fiind mai mature). O sa vezi ca exact cum spunea cineva mai sus o sa va intalniti intr-o zi si se va relua firul normal.
Eu am avut o perioada in care nu am vorbit mult cu ea, cand am avut probleme in casnicie m-am apropiat de persoane care aveau aceleasi probleme - si care acum inteleg ca au fost prietenii de conjunctura, am stat impreuna ne-am ajutat sfatuit sustinut, apoi relatiile n-au mai fost stranse dar zicem mutumesc! ca am fst impreuna in momentele acelea, suntem inca prietene.
Dar repet nu le iau personal, chiar daca sper ca sunt o prietena buna, genul la care mereu e usa deschisa (emotional adica).
J si Carla (05.02.2006)
witeflower spune:
Pdelia, cam are dreptate marius, chiar daca o sa-ti sune un pic cam dur. Dar gandeste-te: prietenia nu e un mariaj. Si prietenia voastra ar putea continua foarte bine pana la sfarsitul vietii daca vei reusi sa accepti ceilalti prieteni pe care prietena ta ii va avea de-a lungul timpului (chiar daca pare ca isi petrece mai mult timp cu ei decat cu tine in anumite momente...).
Pe cand, daca vei continua sa te simti exclusa, nu atitudinea ei, ci tocmai atitudinea ta va va indeparta tot mai mult.
Din ce scrii, deduc ca prietena ta tine mult la tine, ca nu are intentia sa te "paraseasca" sau sa te raneasca. Pur si simplu are nevoie de ... libertatea de a se imprieteni si cu alti oameni in afara de tine. Si are nevoie de intelegerea ta. Ceea ce nu inseamna sa te dai deoparte sau sa nu o mai suni.
Poate va veti intalni mai rar, dar incearca sa lasi frustrarile la o parte si bucura-te de intalnirile voastre. In plus, si la 37 si la 57 de ani poti sa-ti faci si tu noi prieteni - nu pentru a renunta la cei vechi, ci pentru ca...asa e mai frumoasa viata. Incearca sa fii doar deschisa spre prietenie si vei vedea!
Si, pentru ca probabil in momentul de fata tu te simti stanjenita de noii ei prieteni, poti, cu delicatete si tact, sa te apropii si tu de acesti oameni (incearca sa renunti la prejudecatile referitoare la cei cu "mai multi bani" - pot sa fie niste oameni super daca iti dai voie sa ii cunosti mai bine; sau s-ar putea sa fie macar putin simpatici - cat sa nu te simti prost in preajma lor). Oricum, in mod firesc, va trebui sa inveti sa relationezi cu ei, doar va veti intalni la ziua de nastere a prietenei tale, a sotului ei, de sarbatori... Poate vor veni uneori in vizita exact cand esti si tu acolo. Si?
Si mai cred ceva - daca tu esti de parere ca prietena ta isi petrece mult timp cu acesti oameni datorita situatiei lor financiare - ai mare grija ca o jignesti! E ca si cum ai crede ca nu e capabila sa-si aleaga prieteni cu sinceritate, ci doar din interes. Iar jignirile de felul acesta se trec greu cu vederea intr-o prietenie. Si, daca i-ai spus vreodata asa ceva...cred ca ar fi o idee buna sa-i ceri scuze... Asfel te va intelege mai bine si va fi bucuroasa ca ti-ai revenit la sentimente mai bune...
Succes!
Pdelia spune:
Cei care mi-au "furat "prietena sunt rudele mele ,in casa mea s-au cunoscut asa ca ...,pe mine m-a dernjat ca se ascundea de mine ca sa iasa cu ei .Nu mai conteaza , poate ca sunt posesiva dar eu pun suflet ...unele lucruri le simti nu le gandesti si chiar daca ratiunea spune ca gresesc sufletul nu asculta si sufera ca un prost .O sa treaca si sper sa invat din greseli sa nu dau de 2 ori cu capul de acelasi prag .
simali spune:
E putin aiurea cand ai niste prieteni buni, ii inviti la tine impreuna cu alti prieteni si te trezesti ca ei devin prieteni oarecum pe la spatele tau. Te simti destul de aiurea in prima faza. Mi s-a intamplat si te inteleg perfect.
Dar dincolo de buna prietena (cu ambele perechi) incearca sa fi doamna. Lasa-i sa relationeze singuri, tu continua sa-i inviti - separat in prima faza - si lasa timpul sa lucreze. Daca cele doua perechi chiar se plac si se imprietenesc cu adevarat (la inceput este mai mult atractia noului, mult mai tarziu vine cunoasterea adevarata) incearca sa-i accepti. Pana la urma in 6 e mai distractiv decat in 4. Vezi ce iese. Ce ai de pierdut?
Dar in niciun caz nu rupe relatia cu o prietena buna pentru atata lucru. Nu cresc prieteni in copaci si merita sa depui efortul.
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice