incotro si eu

Nu stiu de unde sa incep.
citind povestile de aici, cat si in urma discutiilor cu psihoterapeuta, am ajuns la concluzia ca trebuie sa povestesc viatza mea.
Lucrurile triste, urate. Am si lucruri foarte frumoase in viata, dar nu sunt pt aici...
Poate pt ca sunt aici mamici, si femei, si care sa nu repete greseli. greselile parintilor mei. Nu e doar o confesiune. Adica initial asta a vrut sa fie, sa imi adun ideile in rodine, si mai ales sentimentele
E un strigat de ajutor, de disperare, un urlet, sa imi descarc furia.
Deci sa incepem cu furia mea. Am 30 ani, si sunt o femeie implinita: casa mea, facultatea, master ambele la stat fara taxa, jobul meu, prietenii mei, muntele & cartile mele. Acum am si o familie si un copil nemaipomenit. Sunt un om realiuzat pe toate planurile, si multumita si mai ales mandra de realizarile mele. si totusi... pas cu pas, realizez ca toate astea le fac ca sa de descopar cine sunt, ce vreau, ce simt. Daca fac ordine ca imi place mie sau doar ca mama imi repeta ca sunt dezordonata, ca am facut facultatea nu ca asta era visul meu, ci ca am vrut sa plec din orasul ala mic si ca mama imi repeta ca sunt o proasta ca nu intru etc.
Toate la mine sunt mai vechi. F. vechi. Starea de neliniste, de anxietate cand am dat examenul de carnet, faptul ca lucrurile neincheiate apasa, ca nu sunt o mama perfecta, ca nu o sa pot pazi/ocroti copiii sa nu treaca princ e am intrecut eu...
Imi repet ca nu e posibil totul, ca am pretentii prea mari de la mine. Ca daca feresc copiii de unele, nu e cea mai buna solutie, viata oricum ii ofera greutati, ce pot sa fac e sa fiu alaturi si sa il sprijin si sa il iubesc la maximum cat pot.

Deci. Din vechime.
Vin intr-un oras de provincie, mama divorteaza si se recasatoreshte cu un dobitoc. Dobitoc devenit in timp- la inceput nu era asha. Apare si fratele meu, diferenta de 10 ani - de care am avut Eu grija.
NBu am fost acceptata, am petrecut cativa ani la bunici, cea mai frumoasa perioada a copilariei. Cand s-a nascut fratele meu, s-a terminat copilaria mea - pt ca am trecut pe postul de bona. Nu eram
constienta, faceam cu placere...si de bataie. Mama pleca la munca, tata la fel, eu aveam grija de un copil de nici 1 an, cu tot ce presupune asta: spalat biberoane, facut lapte, schimbat scutece, pus
in apa ca de, pe timpul lui ceaushescu nu era apa, nu era detergenti. Trebuia sa fac si ordine...si sa invatz bine. Nu imi ieseau toate, eram un copil..si au inceput bataile... nu striu cum au inceput,
daca bataile incasate de la mama cand eram mai mica mi el aduc aminte, si motivele, dupa 11-12 ani erau deja ceva regulat. Ca nu am strans jucariile, ca nu am maturat, ca nu am adus apa de la fantana,etc. Plus cozile la laptele pt fratele meu, la ora 6 taica meu ma trezea, si ma trimitea. si el se culca inapoi. Aveam 10 ani... Tin minte, ca la un moment dat, am ajuns mai tarziu, si era laptele pe sfarsite, si se dadea cate o sticla, din aia mare, cu gura larga, comunista, stiti voi. Si m-am rugat si am inceput sa plang, ca daca imi da doar o sticla, trebuie sa vin si miine dimineatza.... sau cand am ajuns prea tarziu si nu mai era decat
sana, si iar plangeam ca iau bataie acasa ca nu am gasit lapte...
of.
poate nu era asha grav. Poate eram vinovata eu. Dar eram si eu copil, si aveam dreptul la copilarie. Si nu sa raspund de un frate agitat si anormal de obraznic. Frate cu care m-am dus la spital din proprie initiativa ca deja avea 5 ani si inca se pisha in pat- ca parintilor le era rushine. Care s-a zgariat intr-o sarma ruginita si tot eu am fugit cu el la medic, ca tocmai invatzasem la liceu de tetanos.


Cand aveam 15-16 ani, sau mai devreme?? cine mai stie... a inceput sa o bata pe mama, de baut bea mai tarziu, dar ori nu vedeam, ori nu era evident. Ori nu vedeam.
Si acum imi aduc aminte cum a izbit-o pe geam, s-a spart geamul si i-a spart capul si are 3-4 cicatrici pe spate ca s-a taiat in sticla. Si asta nu era cel mai grav. Ce ma sperie, ce imi aduc aminte, era teama.
Acea frica continua...anxietate -nu stiu cum sa o numesc, ca iar vine acasa beat, iar urla, iar nu am facut bine, iar .... si mi se parea normal... De nu stiu cate ori am intrebat-o pe mama: si de ce accepti? raspunsul: "si ce sa fac, sa raman singura?"
Va dati seama ca toate prietenele mamei din tinerete nu au mai venit pe la noi....nici prietenii de familie, nici vecinii. Nimeni.
Bataie mancam si de la mama - era genul de pers. slaba, pe care tatal o mani**** cum voia. Sau mai bine sa ii zic dobitoc.
mai grav e - ca si fratele meu incepuse sa dea in mine. Asta vedea...i se parea normal sa dea si el cu piciorul in mine. Dar fiind singurul baiat din familie, iar eu - fiica vitrega... nu conta ca mi-a rupt stiloul, ca mi-a rupt adidasii ca el nu aprimit la fel etc. Si in una din betzii, a intrat peste mine in baie. Sau nu mai stiu cum au inceput molestarile - parca mi-a pus mana pe fund cand ma uitam la tv? si au continuat. Ani de tensiune, de frica, ca iar vine dezbracat peste mine, ca nu aveam voie sa pun zavor la baie, ca daca nu il las sa puna mana pe sani o bate ep mama, ca ... imi mai aduc aminte cum se freca de mine, cum imi contra chilotii, cum urla la mine ca folosesc prea multa vata si ca o arunc aiurea. Si mama nu zicea nimic. De frica nu vedea? nu imi dau seama, mama tot timpul a fost mai aeriana.


Poate am avut si amintiri frumoase din perioada aceea. Nu mi le mai aduc aminte. Culmea, si pe din acestea crunte am uitat. Mintea umana e fantastica, refuza sa tina minte ce nu poate duce.

Am intrat la facultate. Cu media 10. Din ambitie ...sa demonstrez ca pot. stand de vorba cu colegele in camin, am realizat ca eram singura care gatea, spala, calca, mergea la prashit, tricotam si coseam ciorapii etc. Pt toata familia. Nu tot timpul, ash nega, dar
... eu nu am mai avut dreptul la copilarie. Nu am avut curaj sa vb de molestari. Pana cand mi-am facut un prieten si acesta imi zice...ca nu sunt virgina. Nu eram, ce naiba, ca intr-o betie mi-a bagat tatal degetul si am sangerat. Si am uitat.

Am trecut si peste asta.

scriind ... imi tot aduc aminte. si plang, si imi vine sa urlu.


Nu pot sa povestesc celor din jur. Si nici nu am putut pana acum. Nu vreau mila, nu m-ar intelege. Nu cred ca pot construi relatii sanatoase bazate pe mila - nu e temelie. Pt ca inca ma consider vinovata, inca simt ca nu sunt copilul bun, ci copil rau. Asha cum mi-a repetat mama in copilarie, asha cum mi-a repetat si acum 1-2 ani la telefon.



pe la 21-22 ani, cand au inceput sa reiasa toate amintirile...am avut curajul sa ma duc sa ma spovedesc. Tineam posturile de multi ani, ma spovedeam...dar partial. Am ajuns la preot, am spus parinte, iarta-ma, m-am spovedit partial
pana acum, ascund ceva urat si am inceput sa plang. un plans isteric, mut, in hohote, cu sughitzuri. Si reusesc sa ii spun cateva franturi din viatza mea. Nu imi aduc aminte cum m-a consolat, cuvintele lui treceau pe langa mine- doar canonul dat mi-l aduc aminte. si m-=am infuriat! era caz penal, si tot ce pot sa fac e sa ma rog la DUmnezeu ? m-am rugat in furie, sa sufere cum am suferit eu, apoi plangand Sa ma ierte Dumnezeu ca doresc rau altuia. Ura e un sentiment negat de Biserica, iar eu eram plina de ura. Uram viatza, uram oamenii, uram ca m-0am nascut....
Am umbat pe strazi, de nebuna, am ratat examene, am terminat cu greu facultatea.



Inca ma acuz ca nu sunt buna.

Inca incerc sa invatz sa ma iubesc.

Ma uit in jur, am reusit in viatza. Sufletul inca nu mi-l iubesc asha cum trebuie - asha cum merita.

Inca mi-e frica, in situatii de criza ma pierd. Si la munca, si la condus, si in piatza.

Inca ma intreb ce vreau.

Inca ma intreb de ce fac curat si frec pana la perfectiune

Inca ma intreb de ce ma sperie si ma infurie cand vad un copil batut.




am scris dezlanat. idei se amesteca, sentimente...amintiri. Am lasat asha cum le-am scris initial, cum am mai adaugat. Si o sa mai adaug toate amintirile care ma macina, care ma rod, care ma omoara. Tre sa le spun cumva.
Daca am gresit, dati-mi si 2 palme - ca asta simt ca merit. Poate ma trezesc si trec peste hop, si vad inainte....

Realizez, descopar ca am tot felul de obsesii:
-curatenia
-urasc aurul
-urasc sa se bage cineva peste deciziile mele
-sa nu se bage nimeni in lucrurile mele

O sa mai adaug. Cu astea lupt, si incerc sa scap de ele, sa caut un echilibru.


In continuare, explodez, din nimic. Cand mama/socra imi fac observatii, marunte, ash zice: pune inca o caciula la fata, eu nu ash scoate copilu pe ceatza etc. raman cu senzatia de neincredere,...ca ceea ce fac io nimic nu e bine.....ca ma trateaza ca un nimic, un rahat, o fata care habar n-are de nimic. eu cu sotul ne descurcam foarte bine. Tot nu e bine. sau asta e senzatia care mi-o dau. Credeti-ma, ca am invatzat ceva in ultimii 10 ani, de cand constientizez si rationez si incerc sa ma inteleg: sa spun cand nu imi convine - ca vorbele neadunate rod. Si am spus: e un copil bine ingrijit, sanatos, nu e normal sa spun una si sa te bagi peste mine si sa imi spui ce si cum sa fac. Sunt eu mai sensibila. Sau a dracului.... dar daca nu celalalt nu spune ce nu ii convine, eu nu pot sa ghicesc - nu am un glob de cristal.

cosmi1975 spune:

INCOTRO123ce ti pot spune este traumele acelea le vei simti toata viatadar cel mai important este ca poti vorbi despre ce ti s a intamplateste un pas spre vindecarea ranilor inca descise pt ca sunt sigura ca cicatricea va ramane....ce ti spot spune eu...fi tare,bucara te de copilul tau,bucara te de linistea pe care o ai acum si bucura te de VIATA

incotro123 spune:

de aceea simt nevoia sa scriu. sa imi urlu neputintza.

mai am multe altele pe suflet. Care nici nu le recunosc, nici nu le izolez.

imi dau seama ca multe lucruri le-am facut numai ca sa arat ca sunt altfel. Ca sa fiu mai buna in ochii lor. Si nu ca asha am gandit, sau asha am simtit.

CorinaDani spune:

Buna,

E foarte trist si revoltator ce povestesti...

TU NU AI NICI-O VINA pentru ceea ce ti s-a intamplat, faptul ca ai fost abuzata, molestata...erai prea mica pentru a te apara singura...

Si NU, NU meriti cele 2 palme despre care pomenesti...ba da, le meriti, dar in alt mod, cuprinzandu-ti obrajii intr-o mangaiere si incurajare...si sunt sigura ca vei primi multe ganduri bune, sustinere, sfaturi, din partea celor care iti vor raspunde.

E bine ca mergi la psihoterapeuta, e bine ca ti-ai adunat gandurile si sentimentele in aceasta postare, macar te mai descarci putin...


Cred ca primul pas este sa te accepti asa cum esti, sa realizezi ca de fapt esti o persoana perfect capabila, responsabila si realizata din multe puncte de vedere, ca viata ti-a dat destule lovituri in trecut dar ai devenit mai puternica. Nu stiu daca ai taria de a-i ierta pe cei care ti-au facut rau (mama, tatal si fratele vitreg); oricum, din ce scrii, apropierea de mama ta iti readuce nesiguranta, furia si dezamagirea - da, a fost o femeie abuzata, care a acceptat umilinte, batai, molestari, care nu a ridicat un deget sa-si apere fiica...

Pana la urma cel mai important lucru este sa-ti vindeci sufletul si sa ai grija de micul tau univers - familia ta, respectiv sotul si copilul. Tu si ei sunteti importanti in acest moment. Exista o expresie de genul "daca mama e bine, si familia e bine" (citat aproximativ).

Amintirile urate iti vor ramane din pacate in memorie, este posibil chiar sa-ti aduci aminte si alte intamplari /imprejurari nefericite din trecut (de aici vin si micile obsesii).

Dar gandeste-te ca nu esti vinovata pentru ceea ce a fost urat in copilaria si adolescenta ta, nu aveai cum sa te aperi atunci, poate doar sa fugi de acasa, ca nici autoritatile nu faceau mare lucru...

Si pentru ca esti la inceput de confesiune, te rog sa nu iei in seama replicile rau-voitoare, ironice sau acuzatoare, in cazul in care vei primi si astfel de raspunsuri.

Ai venit pe forum pentru a gasi intelegere, sustinere, un umar virtual pe care sa plangi si sa-ti vindeci ranile din suflet...








Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

Ramonika spune:

incotro - imi pare rau pt. tine. noi suntem alaturi de tine
daca te ajuta sa te descarci, fa-o.

---

Ramonika si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor www.flickr.com/photos/11125714@N02/2227425419/" target="_blank">Miki

pianna spune:

Draga de tine!
Ai trecut prin atatea.... cel mai grav e ca mama ta nu a constientizat lucrurile astea, sau daca le-a observat, s-o fi facut ca nu le vede doar ca "sa nu ramana singura". Mi-e greu, daca nu imposibil, sa inteleg un astfel de rationament, cu greu am acceptat ca exista si astfel de gandiri, dar asta e realitatea, EXISTA si astfel de oameni!!
Cred ca mama ta a fost si ea la randul ei abuzata psihic -stiu- asta nu e o scuza, dar sa zicem ca poate fi considerata o explicatie pentru comportamentul ei. Poate ca a realizat ca nu e normal ca te-a neglijat dupa casatorie sau ca te-a privat de copilarie de la o varsta frageda si incontient, a realizat ca tu faci ceea ce ar fi trebuit sa faca ea, adica ingrijit copil, spalat, curatenie, mancare si toate astea de la o varsta frageda. Stim cu totii ca adevarul doare intotdeauna si cum e greu sa accepti un asemenea adevar, a fost mai simplu sa-ti reproseze ca nu esti buna de nimic, ca nu stii si nu faci nimic cum trebuie, intr-o incercare disperata de a se convinge singura ca ea de fapt este o mama buna.

Nici nu stiu ce sa-ti spun, imi dau seama ca esti dezorientata dar faptul ca ai ti-ai spus povestea cuiva e un prim pas spre vindecarea sufletului. Poate ar trebui sa faci acelasi lucru si cu o persoana apropiata, sotul de exemplu? O sa vezi, cat de bine te poti simti dupa ce iti descarci sufletul.
Daca nu poti, incearca cel sa discutati despre problemele cu soacra, el ar trebui sa fie "tamponul". Nu dispera, o sa vezi ca o sa apara si luminita de la capatul tunelului.

Deus spune:

Toate sentimentele/gandurile tale sunt conditionate de intamplari din trecut si sunt repetitive ca picatura chinezeasca. Gandeste-te la asta! Prezentul nu are de-a face cu trecutul. Doar gandurile. Sunt doar ganduri vechi, atata tot.
Cata vreme iti spui: "ar fi trebuit sa fie", "as fi vrut", "asta nu-mi place", "asta nu ma satisface"," de ce mama a facut asa", "de ce tata a facut asa", te certi cu ceva ce nu poti sa schimbi. Iti transformi viata in dusman si viata iti raspunde,vrei razboi, vei avea razboi in sufletul tau.
Nu-ti mai trata prezentul ca un instrument de reparat trecutul. Trecutul a fost, s-a dus, nu se mai intoarce decat, daca ii permiti tu.Fa pace cu tine, cu viata ta, esti asa cum esti si trebuie sa te placi.

Iti doresc multa putere si intelepciune



„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.” Gandhi

http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI

helen75 spune:

Incotro , ai avut curaj sa spui ce si cum...
In cea mai mare parte revad copilaria mea, cu tata vitreg betiv ci tot restul, cu mama batuta mereu si o sora. si eu faceam cumparaturi, curatenie, spalat, calcat si interveneam cand mama lua bataie. si eu am crescut o sora (diferenta e de 7 ani).Si eu eram cea mai buna din clasa si aveau pretentii de la mine.Si eu am trait spaima ca animalul ( nici acum nu-l pot numi altfel) va intra odata peste mine in baie cand va fi mama la servici . Si-mi numara si lingurile de ciorba pe care le mancam (treaz fiind) si apoi beat, imi spunea cat am mancat si ca mananc din banii lui, etc. Eu carma lemne la etajul 2, eu bateam covoare, eu stateam la cozi, dar eu (si sora-mea) nu aveam voie sa mancam in camera,etc... Si eu m-am spovedit la preot, eram prin liceu si am zis ca-l urasc de moarte...
Intr-un final au divortat, dar traumele au ramas ...

Cand m-am casatorit, mi-am promis mie insu-mi ceva:
- nu voi sta sa iau bataie, nici macar o palma;
- daca se va intampla ceva vreodata cu sotul meu (doamne fereste) copiii mei nuvor creste cu tatal vitreg

Si peste ani, am intrebat-o pe mama de ce i-au trebuit 11 ani de batai si alte cele ca sa se desparta. a crezut ca se va schimba.

In timp, amintirile urate ramn tot mai in urma si-mi umplu acum sertarul cu amintirile noi : privind sotul care se joaca cu copii, privind cum impodobesc bradul de craciun (la noi nu a fost asa niciodata), dar mai ales privind cu incredere in viitor.

Goleste sertarul cu amintiri vechi si urate si fa loc celor noi si atat de frumoase alaturi de familia pe care o ai!

incotro123 spune:

helen, o sa incerc. Trebuie sa incerc.
mult timp credeam ca reusisem, ca am uitat tot ce a fost, si ca imi vad de viata mea, prieteni, hobby, job etc. si uite ca amintirile au ramas.
Nu am avut curaj sa vb niciodata despre tot ce era.
La scoala ziceam ca am vanatai ca m-am batut cu fratele - aveam doar 2 prietene bune care nu veneau prea des pe la mine - stiind de scandaluri - si nu stiau nimik...


am momente deosebite alaturi de sot + bebe. Dar sunt momente cand ma apuca o frica, o teama, nu stiu cum sa ii zic. Angoasa. Anxietate. Nu atacuri de panica.... alea cred ca sunt mai drastice, mai radicale.

AM realizat ca de fapt si unele mici probleme de sanatate sunt legate de evenimentele de atunci - si miraculos, de cand fac psihoterapie au scazut simptomele.

am evoluat.
dar prea putin din furia din mine... pe care trebuie sa o descarc. am acea senzatie: de a pune mana pe o bata de baseball si a lovi crunt. SI apoi imi dau seama ca cu agresivitate nu rezolv nimik.


Cu privirea sus, mergem inainte.

Delidana spune:

Am citit mesajul tau si mi-au dat lacrimile. Ai o povara pe suflet si asta nu dispare daca te uiti in fiecare zi in oglinda si iti spui ca de azi esti alta persoana. Trebuie sa scapi de ea, s-o dizolvi, s-o analizezi, si apoi sa incepi sa te vindeci si sa ierti. Tu n-ai avut nici o vina, asta e sigur - esti o femeie puternica, ai reusit sa treci peste atitea, sa-ti termini studiile, sa-ti faci o familie, dar lucrurile din trecut trebuie rezolvate daca vrei sa ai un viitor. Trebuie sa vorbesti cu cineva care sa te asculte, sa te inteleaga, sa te ajute...Poate ca niste vizite la un psiholog ar fi indicate pentru ca ma gindesc ca el are pregatirea necesara sa te indrume sa iesi din cosmarul in care te zbati.

www.wrongspelling.com/cambodia/" target="_blank">Cambogia * www.wrongspelling.com/turkey/" target="_blank">Istanbul * www.squarethoughts.com/" target="_blank">Fotografie

I saw something in your eyes and I wanted it for myself - Dave Gahan

www.youtube.com/watch?v=3msaH1ET56s&eurl=http%3A%2F%2Fforum%2Edesprecopii%2Ecom%2Fforum%2Ftopic%2Easp%3FNORED%3D1%26topic%5Fid%3D137464&feature=player_embedded/" target="_blank"> Come Back

taniusca spune:

delidana, si eu ca si tine am inceput sa plang cand am citit postul lui incotro. ce sa zic...dumnezeu sa te aiba in grija lui si doar el sa te ajute sa scapi de ura care o porti in suflet. tu n-ai nici o vina ca a trebuit sa treci prin asta.