naiva mirare

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns b.nica spune:

Citat:
citat din mesajul lui jade

Andrada era bruneta, exuberanta, cu ochii negri si migdalati. Nu prea inalta. Parca plecase intr-o calatorie in strainatate, sau poate doar parintii ei, nu mai stiu exact. Asta se intampla un pic dupa '89.
Si vine Andrada intr-o zi, la liceu, cu niste ciorapi fini, de un alb imaculat si ne sopteste, ca sa nu auda baietii, despre ciorapii ei (pe atunci, nu li se spunea dresuri) veniti de departe, din strainataturi si...si..."si nu sunt pana sus" ..."cum adica nu sunt pana sus?! " ne miram noi ..."asa bine ..sunt cu banda din dantela si se lipesc" ..."cum adica se lipesc?! unde se lipesc?!" ne miram noi si mai tare ..."of! sunt ca in filme, haidetzi la baie sa va arat"...plecam aproape alergand din clasa catre baie si umplem incaperea cu totul si ne impingem care cum sa prindem un loc cat mai aproape de Andrada ca sa vedem mai bine ...ridica Andrada sarafanul si ... ramanem fara glas ...ciorapii ca zapada, se termina pe coapse, invaluindu-le intr-o dantela fina, delicata ...Andrada intoarce pe dos dantelaria povestind ceva despre "lipiciul" care ii tine stransi pe coapse ...se isca un vacarm de intrebari, de pipaieli, de chicoteli ... "da-te la o parte sa vad si eu" ..."dar chiar nu cad cand mergi?! dar daca alergi?" ... am chiulit si am stat acolo in baia stramta, fascinate de ciorapii cu dantela si "lipici", "nemaivazuti si nemaiauziti", iar Andrada devenise, deodata, o printzesa...si acum, inca mai vad, ochii nostri de copile adolescentine, nauciti de naiva mirare de a fi privit ciorapii incercuitzi de dantela delicata...si nu ne puteam opri in a ne intreba oare, un El, un El asteptatul, mult visatul, dar neintalnitul inca, ce ar putea gandi despre asemnea ciorapi?! si apoi, de fapt, cum ar putea sa-i vada cand inca atatea dintre noi nici nu stiam macar cum e sarutul?


"Eu m-am dus acasa si cum nu puteam sa tin numai pentru mine impresia puternica care ma coplesise, i-am destainuit bunicii ce am aflat.
Se uita bunica la mine,isi scoate ochelarii,da sa spuna ceva,dar se razgandeste.
Vazandu-ma atat de extaziata ma intreaba:
-Tu ai idee cum ne prindeam noi ciorapii cand eram ca tine?Cu jartiere si cand nu aveam portjartier, cu elastice pe care ne infasuram ciorapii si ii ridicam deasupra genunchilor.Ce chin era ca se purtau ciorapi cu dunga!
M-am dezumflat cand am aflat de elastice,dar imaginea unui portjartier minuscul cu jartierele intinse pe coapse iar mi-a aprins imaginatia."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dalina2x2 spune:

jade.. superb scris/descris!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nma spune:

jade si mie mi-a placut mult

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Nu am obiceiul sa raspund atat de scurt insa raspunsul meu pentru tine este:




Sa ma scrii!

Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns papanash spune:

Jade, tot ce spui e atat de frumos.... Esti minunata !

............................................................
Mama de papanas Andreiutz ( 02.10.2007 )
www.flickr.com/photos/23756759@N04/2543804427/in/photostream/" target="_blank">Ghighi-poze
Ghighi- filme

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns herra spune:

Citat:
citat din mesajul lui b.nica

Citat:
citat din mesajul lui jade

Andrada era bruneta, exuberanta, cu ochii negri si migdalati. Nu prea inalta. Parca plecase intr-o calatorie in strainatate, sau poate doar parintii ei, nu mai stiu exact. Asta se intampla un pic dupa '89.
Si vine Andrada intr-o zi, la liceu, cu niste ciorapi fini, de un alb imaculat si ne sopteste, ca sa nu auda baietii, despre ciorapii ei (pe atunci, nu li se spunea dresuri) veniti de departe, din strainataturi si...si..."si nu sunt pana sus" ..."cum adica nu sunt pana sus?! " ne miram noi ..."asa bine ..sunt cu banda din dantela si se lipesc" ..."cum adica se lipesc?! unde se lipesc?!" ne miram noi si mai tare ..."of! sunt ca in filme, haidetzi la baie sa va arat"...plecam aproape alergand din clasa catre baie si umplem incaperea cu totul si ne impingem care cum sa prindem un loc cat mai aproape de Andrada ca sa vedem mai bine ...ridica Andrada sarafanul si ... ramanem fara glas ...ciorapii ca zapada, se termina pe coapse, invaluindu-le intr-o dantela fina, delicata ...Andrada intoarce pe dos dantelaria povestind ceva despre "lipiciul" care ii tine stransi pe coapse ...se isca un vacarm de intrebari, de pipaieli, de chicoteli ... "da-te la o parte sa vad si eu" ..."dar chiar nu cad cand mergi?! dar daca alergi?" ... am chiulit si am stat acolo in baia stramta, fascinate de ciorapii cu dantela si "lipici", "nemaivazuti si nemaiauziti", iar Andrada devenise, deodata, o printzesa...si acum, inca mai vad, ochii nostri de copile adolescentine, nauciti de naiva mirare de a fi privit ciorapii incercuitzi de dantela delicata...si nu ne puteam opri in a ne intreba oare, un El, un El asteptatul, mult visatul, dar neintalnitul inca, ce ar putea gandi despre asemnea ciorapi?! si apoi, de fapt, cum ar putea sa-i vada cand inca atatea dintre noi nici nu stiam macar cum e sarutul?


"Eu m-am dus acasa si cum nu puteam sa tin numai pentru mine impresia puternica care ma coplesise, i-am destainuit bunicii ce am aflat.
Se uita bunica la mine,isi scoate ochelarii,da sa spuna ceva,dar se razgandeste.
Vazandu-ma atat de extaziata ma intreaba:
-Tu ai idee cum ne prindeam noi ciorapii cand eram ca tine?Cu jartiere si cand nu aveam portjartier, cu elastice pe care ne infasuram ciorapii si ii ridicam deasupra genunchilor.Ce chin era ca se purtau ciorapi cu dunga!
M-am dezumflat cand am aflat de elastice,dar imaginea unui portjartier minuscul cu jartierele intinse pe coapse iar mi-a aprins imaginatia."



si continuarea ... a cui e?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iuliya spune:

Jade
Foarte frumos ai scris!
Mai scrie! Mai scrie!

nepotica mea

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mina spune:

Jade,

pastrezi ce scrii aici? Aduna-le. Poate crezi, poate nu crezi ca ai talent dar intr-o zi e posibil sa te intrebi daca ai avea curajul sa publici. Asa ca te rog, asculta de vocea experientei: aduna tot ce scrii, oricat de nesemnificativ pare.

F frumos ai scris!

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Loredana_cls spune:

Frumoasa poveste.. m-a purtat cu gandul la un trecut frumos, inocent si linistit.
Multumesc.
Poate ne bucuri inimioarele si cu o continuare :)

Mergi la inceput

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici