cum e in Romania?
Raspunsuri - Pagina 37
Mindy spune:
mi-a fost tare drag sa citesc ultimele postari..
m-ati facut sa imi amintesc de mine, si ultima vizita acasa. emotiile din avion cand simteam ca imi iasa inima din piept de nerabdare pana la aterizare, apoi asteptatul dupa bagaje, formalitatile de rigoare... tipul de la ghiseu care in loc sa-mi zica 'bine ati venit', ma ia cu intrebari a la Comisaru' Garcea'.. in fine. Cine il mai baga in seama ca abia asteptam sa imi vad familia..de cum am scapat si mi-am recuperat bagajele am sarit pe ei, ne-am imbratisat minute in sir si am plans de se uita tot aeroportul la noi.
Pe drum pana acasa in timp ce il tineam fascinata pe fratele meu de mana si ma tot miram de sora si nepotica mea ce frumoase sunt, tot dadeam un ochi pe geamul masinii si incercam sa ma familiarizez cu ce vad.. sa imi amintesc locurile care imi erau altadata asa de dragi... si totul pare asa de altfel la prima vedere, asa de mic, si gri, rotile masinilor asa de minuscule si noroite...
incet incet ma obisnuesc cu ce vad, cand ajung prin centru zimbesc, ma uit la domnisoare pe strada cum sunt imbracate, la fetele oamenilor, la autobuze, taximetre.. totul incepe sa imi devina mai cunoscut si drag.
In fata blocului intalnesc aceeasi vecini, tanti de la etajut 3 care sta la geam si fumeaza o tigare privind curioasa cum ne scoatem bagajele din masina.
In casa e mama! plina de emotii si cu masa pusa, de fiecare data se pregateste cu saptamani inainte si ma suna sa ma intrebe de ce mi-e pofta.... mi-e asa de drag sa o vad, are asa un miros bun si cald, si parca e mai mica de statura si cu umerii mai ingusti fata de cum o lasasem data trecuta. Toti roiesc in jurul meu si e atata bucurie sa ne revedem.. La un moment dat ma retrag in camera ca sa dorm dupa atata ore de som si diferenta de fus orar.. si atunci plang, plang pana adorm, de emotii, de bucurie si tristete, nu stiu.. e o invalmaseala de sentimente pe care nu o pot percepe la momentul ala.
Si a doua zi parca incep sa ma simt deja in elementul meu.. sa descopar, ma uit pe geam, prin casa, ma duc singura la plimbare cu plasa in mana (ce misto) si incep sa explorez locurile, magazinele, sa vad ce s-a mai facut nou..
Cu atata intensitate traiesc vizitele acasa, fiecare zi parca trece prea repede, in ziua in care trebuie sa ma intorc nu ma pot odihni mai deloc, am dureri de stomac, imi tin lacrimile pana in ultimul moment (promitandu-mi ca nu o sa mai plang cand imi iau ramas bun) dar nu imi reuseste niciodata.
La intoarcerea in america iarasi trec printr-o perioada de adaptare, la fel de scurta dar tot asa de intensa. Si am nevoie de vreo 1-2 saptamani sa imi revin cu somnul la normal :-)
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Tzuni Stii conchita, pana la urma, in viata, oricum ai face ajungi sa regreti: daca ramai in tara regreti ca ai ramas si n-ai incercat sa pleci, daca pleci regreti ca n-ai ramas.... Cred insa ca voi sunteti mai avantajati. Viata de zi cu zi v-o traiti in civilizatie, sufletul si mintea vi le umpleti atunci cand veniti in vacante in RO cu "vuietul de-acasa, strazile pline-pline de oameni () acea comuniune cu oamenii carora le stii istoria si le-ai si trait-o." Cum s-ar zice iti incarci bateriile cu ce e mai frumos pentru tine si pleci sa traiesti in civilizatie. Noi, aici, apasati de cotidian nu vedem nimic din ceea ce vezi tu frumos in vacante, sau chiar daca vedem e ceva ce nu ne atinge, nu ne energizeaza. Problema e atunci cand noi plecam in vacante in tari frumoase si civilizate si revenim acasa. Atunci simti diferenta adanc in suflet. Nu uit cum din Amsterdam pana-n Bucuresti am facut 2 ore si din Otopeni pana in Piata Iancului 3 ore. Ploua, era mizerie pe strada, soferul masinii a oprit 3 min cat sa-mi iau bagajele. O ploaie de injuraturi mi-am auzit din spate, de la soferul altei masini care putea sa ne depaseasca. A preferat sa stea si sa ma injure in gura mare. Am plans o saptamana. Depresie. |
eu nu am vrut niciodata sa emigrez, si mai ales nu in america.
eram depresata de realitatile romanesti, dar fericita de realitatile mele imediate, de prieteni, realizari, cariera, limba romana la discretie, nu doar pe net si in carti online de-mi vine sa dau cu computeru pe geam ca nu-mi place neam sa citesc asa, cu prietene pe care le puteam imbratisa si iubi ca pe surori si chiar apela cu sora-meo, cu usa deschisa in permanenta pentru prieteni, vecini, cu buzunarele largi si bratele tot largi deschise pentru o lume pe care o iubeam cu toata fiinta mea, pentru ca o intelegeam. critic o intelegeam, dar o intelegeam. imi pare rau pentru situatia interna si externa a americii de-acum, iubesc spiritul si inocenta americanului de rand, dar nu sufar pentru america. cu romania e altceva, e ca o sora total diferita ca personalitate si caracter si idealuri in viata si valori cu care te certi continuu si fara de care reusesti sa iti gasesti linistea pana la urma, dar de care ti-e dor pana-n vena cava, ca e sange din sangele tau. nu stiu sa explic...e ca la transplantul de inima: traiesti bine merci cu asta noua, dar bate ca un...imigrant in corpul tau.
da, conteaza mediul in care iti cresti copilul. dar cresc oameni de omenie in cele mai violente si salbatice colturi ale lumii, dovada ca pana la urma conteaza cine ii creste, nu in ce tara platesc impozitele...
lala spune:
Si cu asta ce-am facut?
(CONSTANTIN TANASE, 1939)
Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cit am putut:
- Sus Cutare!
- Jos Cutare!?
Si cu asta ce-am facut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare?
Si cu asta ce-am facut?
Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim in saracie
Si cu asta ce-am facut?
Ia coruptia amploare,
Cum nicicind nu s-a vazut,
Scoatem totul la vinzare?
Si cu asta ce-am facut?
Pentru-a cistiga o piine,
Multi o iau de la-nceput,
Ratacesc prin tari straine !
Si cu asta ce-am facut?
Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc intruna taxe-accize?
Si cu asta ce-am facut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte
Si cu asta ce-am facut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicind nu s-a vazut,
Tara-i plina de vedete
Si cu asta ce-am facut?
Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarasi am votat ca prostii.
Si cu asta ce-am facut?
conchita spune:
Mindy...
am trait cu tine emotiile reintoarcerii, ai povestit atat de intens. e mare lucru ca voi aveti familie acasa, eu n-am mai vazut romania de cand am plecat.
andaluna spune:
conchita, de cand ai plecat? si ai in plan sa vizitezi ro?
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui andaluna conchita, de cand ai plecat? si ai in plan sa vizitezi ro? |
in 2001.
cand mai creste copila mea si daca isi manifesta curiozitatea sa vada de unde a aterizat muma-sa in tara...ei. :-)) de fapt, Mom (soacra-mea)vrea sa viziteze Romania, iar maine tocmai pleaca spre un tur european, cel mai aproape de casa mea se va opri la praga, poate budapesta. o invidiez. :-)) poate data viitoare...
dar tu esti intr-o locatie foarte exotica, mai este si principe din venezuela, cred ca povestile voastre sunt totusi diferite de cele ale diasporei din europa de vest si US+CA+AU. tu esti demult in argentina? cum iti place?
Mindy spune:
Conchita, wow nu ai mai fost deloc in 8 ani?! e ceva timp de atunci.
dar cred ca daca nu as avea familie acolo nu stiu daca m-as mai duce.
Vad multi romani care sunt aici cu familiile intregi, si nu ii mai tenteaza nimic acolo.. unii mai merg la dentist.
andaluna spune:
eu sunt sufleteste in acel "donīt cry for me, argentina" (ma cred eva peron, care chiar nu parasise argentina pana la discursul respectiv, sau? nici metaforic, nici pe bune):):)
sunt in germania.
nu-mi place deloc. subzist sufleteste. ma cam simt de fapt zombie. cum spui tu, conchita: corazonul simte el, dar nu-l mai simti tu ca e de-al tau...ai gasit o metafora foarte potrivita.
moshtoma spune:
Sa (incerc sa) raspund si eu la subiect....
In Romania e... cum e.... Cum bine spunea cineva ...e o chestiune relativa.... Locul in care te-ai nascut are niste fire nevazute care te leaga de el... Oriunde te-ai duce in lumea asta larga ..radacinile alea nevazute se resimt.... Esti ca o planta... ai crescut pe solul romanesc, si apoi pleci pe un alt sol...cu alta "vegetatie"...poate care nu te doreste...sau nu se "prapadeste" de dorul tau... Primul lucru Darwin theories: nu te vei simti lejer.... alte "plante", alte obieceiuri....bine vor veni unii si vor spune...dar ce oamenii sunt plante......?! Nu... nu suntem plante.... dar ca cea mai evoluata forma din ambele regnuri, avem -nu-i asa- cate ceva din fiecare.... Daca esti o fire mai comunicativa, mai legata de "glie"... e mai greu printre straini.... aici intra in marea ecuatie SUFLETUL..... Toti suntem oameni, si noi cei din Ro, si cei din US, si cei din Argentina...etc....chestiunea este simpla...daca am fi ramas nevinovati ..ca Adam si Eva..dinaintea episodului cu marul...discutia asta nu ar mai fi existat.... asa omul ramane "prizonierul" traditiilor....obiceiurilor, legaturilor -altele decat cele pur spirituale.... De aceea avem cuvantul DOR... Si ca sa inchei pe scurt... asa e cum a zis cineva pe aici.. e frumos sa vii in Romania sa iei o gura de aer proaspat.."nativ"... si apoi sa pleci sa traiesti iar in "civilizatie"..chit ca si acea "civilizatie"...a cam ramas goala si pustie de suflet....e preferabil decat sa traiesti intr-o zona in care nu e nici una..nici cealalta...adica ma rog pe undeva Romanica noastra mai are un pic de suflet... pana-si da si ea obstescul duh..... Dar asa e omul... vrea mereu ceeace nu are..... cand are una...vrea alta... si uite asa se cauta pe sine.... uitand ca sinele este la Dumnezeu....si nu pe Pamant....
Sper ca nu am fost prea "filozofal".... va pun totusi niste versuri preferate care poate... pot raspunde la intrebarea din topic:
IMI PARE uneori ASA CIUDAT
CA AVEM ATITA VREME PENTRU URA
CIND VIATA NU-I DECIT O PICATURA
INTRE ACEST MOMENT SI CELALALT...
SI E NEINTELEPT DE TRIST
CA NU CULEGEM FLORI,
CA NU PRIVIM LA CER MAI DES,
CA NU " IUBIM"
NOI CARE ATIT DE REPEDE MURIM.