Sa chem exorcistul?

tangerine spune:

foarte interesant subiectul si cred ca este un compendiu de modalitati de abordare a crizelor copiilor:) asa ca am decis sa contribui si eu cu experienta personala

pentru cei care se indoiesc de lungimea crizelor prezentate, pot sa va spun ca am o fetita care are astfel de crize chiar peste o ora-la un moment dat, exasperata si epuizata am hotarat ca data viitoare sa ma uit la ceas; au inceput pe la 2 ani si continua si in prezent (are aproape 4)

cele mai lungi crize erau noaptea si am ajuns la concluzia ca erau night terrors si le-am tratat intr-un final ca atare-puteti cauta pe internet, sunt niste explicatii clare si concise pe subiect pentru cei interesati; mai greu e sa te convingi ca parinte ca asta e intr-adevar si ca asa ar trebui sa procedezi

problema mare sunt crizele de zi

asa cum s-a spus aici, crizele sunt favorizate de starea fizica a copilului (oboseala, foame, etc), pot decurge dintr-o dorinta legitima dar neexplicata/neinteleasa corect (vezi exemplul cu cornetul de inghetata mi s-a parut foarte relevant) dar pot fi si simple "fantasme"/contradictii, in genul vreau sa mananc dar nu mi-e foame, da aerul conditionat mai rece, eu il dau, dar ea are impresia ca l-am dat cald si nu pot s-o conving; eu tind sa cred ca cele din urma sunt legate tot de starea fizica

in al doilea rand, s-a pus intrebarea cum poti sa lasi copilul sa planga 15 minute, o ora, etc; ei bine, eu nu vreau s-o las sa planga; atunci cand criza se declanseaza ea intra intr-un fel de turn de fildes si nu mai reusim sa comunicam; indiferent ce fac, pare sa nu aiba niciun efect; in plus, mi-a luat luni de zile sa imi dau seama care sunt actiunile care pot avea un cat de cat efect; concluzia mea este ca doar copilul este cel care poate iesi din criza, daca decide ca vrea sa recapete controlul -poate e valabil doar in cazul meu , nu stiu- asa ca am inceput sa ii spun sa incerce sa se controleze, ca doar ea poate decide sa se opreasca din plans, etc; am incercat sa-i transmit acest mesaj si cand nu era in criza evident, pentru ca nu stiu ce intelegea din ce ii spuneam eu cand plangea;

am aceasta parere cu autocontrolul si pentru ca in general cauza crizelor pentru mine este aproape necunoscuta; adica nu pot sa spun motivul logic pentru care incepe criza si nici fetita nu poate spune asta, dupa ce se termina criza; in timpul crizei mai nou imi repeta obsesiv "pleaca" si e singura chestie pe care o aud (va dati seama ce motivant e pentru mine)

bineinteles ca incerc sa previn crizele de cate ori pot dar daca am trecut de pragul inefabil, s-a zis; totul depinde de ea, daca e hotarat sa planga o ora sau e dispusa sa incerce un autocontrol

alte metode de succes: intr-adevar, din experienta mea orice reactie negativa sau masura punitiva inrautateste si prelungeste semnificativ episodul; raspunsul e intr-adevar "cu iubire" ; nu ma lasa sa o tin brate, evident, dar incerc sa ii spun chestii de genul: esti obosita, incearca sa te controlezi; las-o pe mama sa te tina in brate, lasa-ma sa-ti dau un pupic- nu fac asta decat daca ma lasa; pare sa o linisteasca cat de cat; daca e foarte rau, se mai intampla sa o mai iau in brate cu forta; mi se pare ca restabileste un pic contactul cu lumea reala; a doua sarja este sa-i promit activitati care ii fac placere (se uita la desene, ii dau o bucatica de ciocolata. mergem in parc, etc); aici trebuie sa fiu atenta pentru ca odata ce se termina criza mi le cere pe toate in ordine; intr-o vreme desenele animate chiar aveau puterea de a opri criza; a treia strategie este o semi-ignorare, in sensul in care eu imi continui pe langa ea calma ce am de facut (daca reusesc sa fiu cu adevarat calma, adica fara frustrari inabusite este super) si o invit repetitiv si pe ea sa participe la actiunile mele (spalat vase, spalat dinti, etc) sau ii povestesc cu lux de amanunte ce urmeaza sa facem dupa ce se opreste din plans

modul prin care reusesc sa raman calma (nu intotdeauna evident , mi s-a mai intamplat sa o iau razna, dar de fiecare data mi-am cerut scuze si sper ca n-am exgerat prea tare) este realizarea faptului ca intr-adevar ea nu face asta ca sa ma distruga pe mine ci pentru ca are intr-adevar o problema; ce problema, cum spuneam in general habar n-am, dar e una care o pune intr-o pozitie de a-si pierde controlul

si o sa continui cu o mica justificare de ce metodele punitive nu dau roade (in afara de ceea ce s-a expus deja, si anume ca aceste crize vin dintr-o nevoie reala si nu sunt un santaj); justificare vine dintr-o carte care se numeste cele 5 limbaje de iubire ale copilului (daruri, timpul petrecut, vorbe de apreciere, serviciile, mangaierile); ei bine cred ca limbajul principal al fiicei mele este timpul petrecut; in momentul in care eu o inchid in camera sau o ignor complet eu o lovesc in limbajul ei de iubire principal; e ca si cum as lovi-o in inima; puteti extrapola rationamentul la copilul propriu

tot pe acelasi rationament, folosind aceste limbaje de iubire, pot preveni crizele, in sensul ca am observat ca aceste crize se indesesc atunci cand ea nu este satisfacuta de timpul petrecut impreuna si de atentia acordata; incercand sa lucrez aici, cam intr-o saptamana se vad deja rezultate notabile; normal ca incerc tot timpul sa ii pastrez rezervorul iubirii plin cum se spune in carte dar este la fel de normal ca in unele perioade sa nu fiu foarte eficienta si atunci reaparitia crizelor este un semnal

o sa inchei spunand ca metodele aplicate mai sus chiar au dat rezultate; in general crizele s-au scurtat si se vede o dorinta de autocontrol din ce in ce mai mare; procesul nu este insa liniar si regresiile apar cand te astepti mai putin; faptul ca vine pe neasteptate combinat cu lipsa mea momentana de disponibilitate sau oboseala mare este dezastruos; incerc sa o iau ca pe un proces continuu de invatare, control si depasire a limitelor personale:)

sper ca ii e cuiva de folos mesajul asta kilometric:)



Ramona, mama Mariei si a lui Stefan

alra spune:

tangerine, voi ati vazut un psiholog? sunteti convinsi ca fetita e perfect ok?

si la noi cam la fel ca tine - daca suntem obositi sau fizic nu avem timp sa ii alocam ei cand vrea situatia explodeaza. cand e obosita e ca un butoi cu praf de pusca gata sa explodeze.

la noi in casa totul se invarte in jurul ei. bebelusul e ca si cum nu ar exista.

noi am fost in concediu intr-un loc unde merg familii cu copii mici si m-am uitat la alti copii. da, faceau crize. insa nici unul de intensitatea crizelor laurei. eu am luat-o razna, am inceput sa vad patologie in orice. am facut programare la psiholog si am tot citit pe internet. noi aplicam intuitiv si probabil mai rudimentar principii pe care poate un psiholog ni le poate da pe tava.

ai mai zis o chestie care merge si la noi: enumerarea activitatilor de dupa, un fel de planificare. dar sa ma fereasca sfantul sa nu ma tin de ce am zis, are o memorie ingrozitoare. cateodata si dupa 2 ore in care facem cu totul altceva ne aduce aminte ce am promis initial.

ce mai merge, stabilirea de reguli si rutine. cauta ea insasi regulile si ii place sa consecutivizeze activitati intr-o rutina. de exemplu am fost cu ea la piscina sa faca pipi si fara sa imi dau eu seama a pus mainile pe colacul de la wc. apoi cand am mai mers cu ea la toaleta in alte parti imi explica ca nu e voie sa puna mana pe colac (nu o lasam) insa la piscina e voie. alta data refuza sa manance iaurt. caci stie ca apoi o culcam de pranz
bird70 baiatul tau cum interactioneaza cu ceilalti copii? fata mea ii cauta, mai ales pe cei pe care ii cunoaste, insa socializeaza in termenii ei - in sensul ca ea incepe jocul si incearca sa ii atraga in jocul ei, nu intra niciodata intr-un joc deja existent.

ALRA mami de Laura(06/02/2006) si Nicole(08/12/2008)
Vacanta cu Laura in Romania

tangerine spune:

alra, eu personal sunt acum convinsa ca este ok

a vazut-o psihologul de la gradinita; chiar au facut un test-nu-mi amintesc denumirea care a iesit ok, dar care in anumite interpretari a dat gres dupa parerea mea; insa ca nivel de dezvoltare este in regula per total-nu stiu cat de relevant e

ea isi iubeste foarte mult fratiorul si intelege nevoia de a ma imparti intre ei; normal ca nu poate fi non stop intelegatoare

este un copil deosebit de sensibil si cred ca de aici vin toate lucrurile astea; nu mai mentionez incapatanarea si inteligenta in combinatie cu asta

repet, crizele s-au rarit semnificativ si au scazut in durata si intensitate si se vede un autocontrol din ce in ce mai puternic; in plus, se incadreaza in intervalul de varsta recunoscut si peste tot se considera ca e o etapa absolut necesara de maturizare

e adevarat ca nu prea am observat copii facand crizele la intensitatea/durata ei, dar :fiecare copil se manifesta in felul lui, ea nu obisnuieste sa faca in public crizele decat rar si mai exista relatari destule despre alti copii care se manifesta astfel la aceasta varsta

in plus, la varsta lor cateva luni pot face diferente majore in maturizarea psihica

toate acestea in combinatie cu felul cum se comporta in general ma fac sa fiu linistita in prezent; daca indoielile or sa revina, voi recurge la o investigatie psihologica mai amanuntita; poate de fapt noi trebuie sa mergem la psiholog:)

Ramona, mama Mariei si a lui Stefan

bird70 spune:

Piticul meu e pitica . Socializarea este ok in mare, nu atrage atentia cu nimic, doar daca o cunosti mai bine iti dai seama de mici amanunte. Are tendinta sa devina foarte interesata de un anumit subiect si trebuie sa vorbeasca despre subiectul respectiv. Cateodata pare de-a dreptul complusiva nevoia de-a vorbi despre asta. Are de asemenea tendinta sa se lanseze in monologuri fara sa urmareasca feed-back de la persoana cu care vorbeste. Poti sa iei o carte sa citesti in timp ce sta langa tine si iti vorbeste, nu observa ca nu mai esti atent desi se uita la tine. Are probleme cu cititul si interpretatul limbajului non-verbal, expresiile fetei, postura corpului, tonul vocii, etc. Evident noi nu ne-am dat seama de asta decat dupa ce doctorul ne-a spus ca suspecteaza asperger's, am crezut ca este doar foarte incapatanata si vrea sa faca ce vrea ea fara sa tina cont de restul lumii . Din fericire la noi este very mild asperger's ceea ce inseamna ca are capacitatea sa citeasca limbajul non-verbal brut dar nu asa bine pe cel de finete. Nu stiu daca este un exemplu bun, dar poate interpreta cu 100% acuratete limbajul non-verbal al cainelui si poate sa diferentieze diferitele feluri de latrat si ce inseamna ele. Dar la oameni e mult mai complex. Are probleme cand limbajul non-verbal este in contradictie cu cel verbal, de exemplu cand vine sa te intrebe daca vrei sa iti explice ceva care o intereseaza si tu cu un oftat dureros spui da, pentru ca te simti vinovat ca nu petreci mai mult timp cu copiii, nu vrei sa o respingi dar monologul in chestiune este ultimul lucru de care ai chef in timp ce prepari cina . In cazul asta nu observa faptul ca tu nu vrei sa auzi informatii super-amanuntite despre o anumita specie de dinozaur pentru ca ai spus da. De asemenea are probleme sa spuna ceva neadevarat, nu intelege de ce trebuie sa spui cuiva ca mancarea a fost buna cand de fapt nu ti-a placut , asta evident la varsta la care majoritatea copiilor inteleg foarte bine aceste amanunte.

Apoi anxietatea, probabil cea mai mare problema pe care o avem si cauza tantrumurilor majore din copilaria frageda. Devreme am observat ca ii place rutina si am instalat rutina pentru a face viata usoara si pentru a evita tantrumurile. Chiar si acum ii displace foarte tare atunci cand rutina este afectata dar a invatat sa traiasca cu asta. In general cu cat stie mai din timp ca urmeaza o modificare in rutina zilnica, cu atat mai usor este sa o accepte, desi din momentul in care ii spui pana in momentul in care se intampla iti spune de nenumarate ori ca nu vrea sa participe la activitatea respectiva dar cand ajungem in momentul in care se intampla o accepta si gata. Avem probleme cu supra-solicitarea (prea multi stimuli), de exemplu o iesire la cumparaturi in mall este ok cat este ok, dar la un moment dat devine prea mult si vrea sa iasa din mediul ala foarte aglomerat si galagios. Acum 3-4 ani se agita in momentul in care ajungeam acolo iar la un moment dat se arunca pe jos si incepea circul. Acum imi spune ca o doare capul, pana nu demult asta era semnalul sa plecam, acum am observat ca daca ne retragem intr-un loc linistit, iesim afara pe o banca sa mancam sau sa bem un suc, putem sa ne intoarcem sa mai continuam shoppingul o vreme. De obicei dupa o perioada in care a fost supra-solicitata are nevoie sa se reincarce si asta este foarte important. Ajungem acasa de la un party de copii, de la mall, de la un festival, etc si isi petrece macar 2-3 ore ascultand muzica in pat sau uitandu-se la tv la programul de reclame (motivul este ca 'se repeta' ). A fost o vreme cand am considerat asta nociv, sa las copilul la tv mai mult de o ora pe zi, dar acum stiu ca asta e felul in care isi reincarca bateriile, intr-un mediu cu stimuli putini. Daca avem o zi linistita in care se joaca cu cainele in curte si ma ajuta in jurul casei la intins rufe, pregatit mancare,mergem pana la magazin (dar nu in mall), etc nu are nevoie de 'reclame'. Cand vine de la scoala, se spala, mananca si sta la 'reclame' macar 1-1,5 ore dupa care isi face temele si se joaca. Cand a avut o zi foarte solicitanta sta in pat si se uita la pomul din curte, fara muzica si fara tv. Cu cat a avut parte de mai multi stimuli cu atat are nevoie de mai putini ca sa se relaxeze.

Cum am mai spus, cineva care nu o cunoste foarte bine nu si-ar da seama ca ceva e diferit, a trecut vremea tantrumurilor si tipetelor iar interactiunea sociala este ok pentru varsta asta, desi sunt sigura ca odata cu varsta 'ciudateniile' vor deveni tot mai evidente. Noi incercam sa o invatam ceea ce majoritatea oamenilor au innascut cum ar fi descifrarea limbajul non-verbal si o invatam modalitati de-a face fata anxietatii. De asemenea tinem seama de capacitatea ei de-a face fata stimulilor, cand spune ca o doare capul asta este mesajul ca e vremea sa ne retragem din locul in care ne aflam si fie sa ne intoarcem acasa fie sa cautam un loc linistit pentru o vreme. Incercam sa o invatam sa urmareasca reactia celor din jur cand se lanseaza in monologuri despre lucruri foarte interesante, asta insa este destul de dificil in momentul de fata. De asemenea exersam politetea sociala, spunem ca mancarea a fost buna chiar daca nu ne-a placut pentru ca apreciem efortul persoanei care a gatit-o si nu vrem sa ii ranim sentimentele . Este un copil care impresioneaza prin maturitate in anumite domenii, are un IQ foarte ridicat asa cum au majoritatea celor cu asperger's, o memorie fantastica, atentie pentru cele mai ridicole detalii, poate dezlega probleme de logica mult peste varsta ei, are tot felul de talente, muzica ar fi unul din ele (desi noi suntem complet afoni), deseneaza foarte bine. Dar in alte domenii este inca foarte imatura, limbajul dobandit tarziu a fost mult timp bizar (noi am crezut ca e din cauza ca e bilingva) iar acum vocabularul este inca sub ce ar fi media la varsta ei si cateodata are exprimari bizare dar nici pe departe cum a fost inainte, independenta ar fi alta problema dar e din cauza rutinei care trebuie amendata cu varsta si cateodata ramanem in urma si continuam sa facem ceea ce am facut si anul trecut cand poate ar trebui sa o impingem sa faca mai mult dar si aici suntem la nivelul unui copil rasfatat , socializarea este ok dar si acolo sunt mici probleme, din pacate aici cred ca problemele vor fi mai mari cu varsta.

Cred ca m-am intins prea mult...

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

alra spune:

hihi, eram convinsa ca e baietel.

da, cu televizorul si noi am remarcat ca o influenteaza pozitiv. cand avea 2 ani si ceva trebuia sa o lasam o ora la tv (la desene se uita ea) ca sa se poata linisti inainte de culcare. ii plac mult desenele interactive (dora, diego) si tine minte tot felul de tampenii din ele.
are o memorie care pe noi uneori ne sperie insa o punem pe seama faptului ca ea are creierul ca un burete care nu a apucat sa traga prea multa apa inca si apoi retine detalii care noua nu ni se par interesante, dar pe ea o intereseaza. zilele trecute am vazut ca stie pe dinafara o cutie cu 40 de puzzle cu animale de 2 bucati fiecare - le imperecheaza corect fara sa vada daca se potrivesc fizic. are sarpele in mana, cauta cuibul, are ursul panda, continuarea e apa. din 2 bucati cu apa una cu nuferi si una cu bambusi, ii intind pe cea cu nuferi, zice nuuuu, cealalta! intr-adevar panda era cu apa cu bambusi. si nu e o jucarie cu care s-a jucat recent, anul trecut se juca mult cu ea.

intr-adevar, in medii necunoscute sunt prea multi stimuli si orice ii atrage atentia. ea e foarte curioasa, vrea sa vada si aia si ailalta, trage in toate partile - de aici crizele. in concediu dupa ce a facut o tura buna de atractii din zona ne-am inteles mai bine cu ea. zicea "acolo am fost, acolo m-am jucat!"

mie social mi se pare super ok pentru varsta ei, insa pretentiile la 3 ani sunt mici oricum. ceea ce am remarcat e ca ea incepe jocurile. daca nu se simte bine nu se baga.



ALRA mami de Laura(06/02/2006) si Nicole(08/12/2008)
Vacanta cu Laura in Romania

bird70 spune:

Alra,
este mai greu sa diagnostici fetele decat baietii cu afectiunile din spectrul autist din cauza ca majoritatea cercetarii s-a facut pe baieti, ei fiind afectati mult mai des si mult mai sever. Si eu am acceptat destul de greu, initial a fost ca o revelatie, a facut in sfarsit sens, dar in adancul sufletului am acceptat foarte greu desi la suprafata spuneam ca e ok. Cum am spus, problemele ei nu sunt foarte evidente, nu la varsta asta dar sunt sigura ca vor deveni mai evidente cu varsta. Unele semne se sterg sau dispar dar cele care raman sunt mai evidente in adolescenti si adulti chiar daca sunt mai putin severe decat erau in copilarie. Asta din cauza ca varsta cere alte standarde de comportament. Daca la 7-8 ani e ok sa te pornesti intr-un monolog ignorand pe cei din jur, la 15-16 ani este de-a dreptul antisocial. Uite un filmulet care vorbeste despre diagnosticarea fetelor poate te ajuta
http://abcnews.go.com/video/playerIndex?id=4181242

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

alra spune:

stiu. chiar asta ziceam: la 3 ani cerintele sociale sunt minimale.
la voi in familie mai are cineva asperger, sau cel putin o parte din caracteristici?

edit, apropo de diagnosticarea baietilor citisem ca la fete comportamentul introvertit este acceptat ca fiind feminin.

motorica cum a fost? se ciocneste de lucruri prin casa des, a mers nesustinuta repede?

stii, eu am inceput sa caut alte raspunsuri cand am inteles ca crizele nu sunt consecinta a comportamentului nostru. pur si simplu are toleranta la frustrare foarte foarte mica

bird70 spune:

Sotul meu. Nu a fost diagnosticat oficial si nici nu-l intereseaza. In copilarie/adolescenta ar fi trecut cu brio testele, dar acum multe din simptome s-au sters si e mult mai versat in a mima 'normalitatea'. Asta pe langa faptul ca orice ciudatenie este pusa in general pe seama diferentelor culturale


E adevarat. Pitica mea insa nu este deloc introvertita, vorbeste mult si tare, se agita, se baga in vorba cu oricine si inca invatam cum e cu spatiul personal, are tendinta sa invadeze spatiul personal al celor din jur.


Asta este o intrebare interesanta. Motoric a fost mult mai bine decat fiica mea cea mare. A inceput sa mearga foarte devreme, la 12 luni era deja experta . Acum deseneaza foarte bine pentru varsta ei, iubeste sportul, dar e adevarat ca e predispusa la accidente, maini rupte, capul spart , acum are un ochi vanat .

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

lorelaim spune:

Doresc doar sa recomand cartea: "Raising your spirited child" - "a guide for parents whose child is more intense, sensitive, perceptive, persistent and energetic" de Mary Sheedy Kurcinka

Multa sanatate si numai bine va doresc,



A inceput votarea la concursul Ratusca din viata mea "Comoara" mea e aici:
pag 10 - poza lore1"doua ratuse fac acrobatie pe genunchii mei..."
http://www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Ratusca%20din%20viata%20mea&page=9
pag10 - poza lore2 "...o ratusca a cazut si a ramas doar una..."
http://www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Ratusca%20din%20viata%20mea&page=9

elle_shine spune:

Este vorba despre gelozie exagerata fata de un membru al familiei mai mic frate/ sora.
Stiu sigur pentru ca am avut un caz foarte similar.
Eu, cand eram mica...daca doriti o s apot explica mai pe larg ce trebuie facut