Sa chem exorcistul?
Raspunsuri - Pagina 7

ioanaalice spune:
In primul rand, LA MULTI ANI pustoiacei tale, sa fie sanatoasa si sa treceti cu bine peste etapa asta!
Citat: |
tipa de foame si totodata tipa ca nu vrea sa manance |
Copiii nostri parca ar fi frati

Se trezeste uneori dimineata cu fata la cearceaf, iar acum la patru ani (si-a mai rafinat metoda, ca doar a mai crescut) incepe direct cu un "LASA-MA" si, eventual, cu o cerere pe ton ridicat. Dar dupa ce se trezeste de-a binelea e cel mai dulce baietel de pe planeta, ca si cum n-ar fi trecut furtuna prin camera. Dar dupa atata timp de jonglerie printre starile lui, stiu ca orice inseamna masura punitiva nu are un rezultat favorabil.
Sincera sa fiu, plansul asta imi pare tot o conditionare, si undeva in mica ei istorie s-a intamplat ceva care l-a declansat si apoi l-a intretinut. In ceea ce ma priveste, plansul cred ca a inceput pe la un an jumatate. Mihai a avut o perioada de anxietate de separare mai lunga si mai accentuata decat am vazut-o la alti copii. Prin urmare, am stat mai mult cu el in brate.
Initial am crezut ca esti autoritar si sever, dar dupa cum povestesti ce si cum mananca, pari, totusi, permisiv. Dr. Spock zice ca nici prea multe reguli, nici prea multa permisivitate nu le face bine copiilor. Ca mica lor 'tiranie' decurge din faptul ca au prea mare libertate de miscare si decizie.
Si despre Mihai spune lumea ca e rasfatat (si ca se rasfata, evident, cu mine!).
Cand pustiul meu avea trei ani si facea cum face fiica-ta, tin minte ca ma rugam sa 'arda' mai repede etapa asta pentru ca ajunsesem la limita limitei. Norocul meu cu consortul, ca mai luam si eu o pauza cu liniste. Stiu ca nu e incurajator, dar crede-ma, nimic nu dureaza o vesnicie si va trece si etapa asta (banuiesc ca acum nu mai plange cand adoarme, ceea ce eu, personal, l-as considera un progres). Daca nu deschideai subiectul, cred ca uitam definitiv cat de greu mi-a fost intre 2 si 3 ani.
ioana, mama lui Mihai
un artist


rrox3 spune:
OK, deci daca nu chemam exorcistul, sa chemam macar popa
De ce oare unii parinti inca sunt atat de reticenti in a apela la consiliere psihologica?! Sa fie vechea tara, daca mergi la psiholog inseamna ca esti nebun si stigmatizat?
E vorba doar de o discutie cu cineva care e mult mai bine antrenat in a gasi nevoile noastre reale in spatele unor manifestari mai mult sau mai putin indepartate de ceea ce am avea de exprimat defapt. O discutie cu "un prieten profesionist"
Ce inseamana "nu cred ca e cazul de ajutor specializat"? Pai daca parintele se declara depasit, nu intelege de ce urla copilul cu atata incrancenare si nu stie ce si cum sa faca sa-si ajute copilul si sa-si redobandeasca linistea in familie? Nu e mai inteligent sa discute cu un psiholog, in loc sa dea cu tamaie? Nu zic, nu, n-are decat sa dea si cu tamaie daca crede ca ajuta, dar cu siguranta nu va intelege si nici nu va sti mai mult nici cu tamaia in nas. Parerea mea, sper ca nu ofensez pe nimeni
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)


AdiS spune:
La 3 ani un copil ar trebui sa fie in stare sa deseneze pe mama, tata, el, de mana, mai mari, mai mici? Fii-miu la varsta aceea facea cercuri cel mult, nici vorba sa deseneze. Acum are 3.9 ani si abia acum pot spune ca isi doreste sa deseneze ceva anume dar asta nu inseamna ca ii si iese.
In perioada cand il apucau astfel de crize, imi spuneam ca astfel odorul meu creste. Citisem asta intr-o carte. Spunandu-mi astfel, eu ca adult, treceam mai usor peste acele momente si puteam observa mai usor cand vine clipa in care imi permite sa il iau usor in brate sau imi permite sa ii ofer ceva pentru a-i distrage atentia de la urlat; adica stau cumva la dispozitia lui. Sau ii spun (de fapt ma adresez lui dar nu ma astept sa ma si auda ca oricum urla, dar cred ca atitudinea mea il face sa inteleaga ca are usa deschisa la mine) ca merg in bucatarie sa fac nu stiu ce. Daca vine dupa mine il accept si raman la aceeasi atitudine. Nu as putea spune ca am gasit reteta perfecta care nu imi mananca nici un strop de nerv. Dar pentru noi este mai ok asa. Bineinteles ca mai erau momente in care simteam ca pleznesc de nervi si atunci fie ca voia fie ca nu, plecam de langa el sa ma calmez eu mai intai.
Acum parca nu mai are astfel crize, are altele. Le regasesc in ceea ce se povesteste aici.


Victoria_mami spune:
Daylight, ai incercat ca in loc sa o pedepsesti sa o ajuti? Copiii la aceasta varsta nu prea au mult auto-control, cand vine vorba de sentimentele care ii incearca; in loc sa o pedepsesti, spune-i ca o intelegi, ia-o in brate si incearca sa o linistesti. Probabil ca ai incercat, nu am citit decat primul tau mesaj. Pare intr-adevar exagerat sa tipe aproape 3 ore, pe mine m-ar scoate din minti.
_
Mami de Printesa Victoria Isabella
Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!


kariguld spune:
eu sincer va spun ca mi se pare o mare exagerare ca un copil sa tipe cu orele..., ori adevarul nu este cel prezentat, ori cine stie ce-o fi...
acea familie presupunem ca locuieste in apropierea altor locuinte....so, deci vecinii nu s-or deranja?
ceva nu este in ordine cu explicatia autorului topicului. nu vreau sa pun paie pe foc, nu acuz pe nimeni. am copii, stiu ce inseamna sa planga, sa tipe....nici un parinte normal si intreg la cap nu accepta asemenea scene, mai ales insotite de urlete infioratoare care dureaza ore...
repet, ceva nu-i in ordine acolo....ori poveste e asa de florile cucului....
*************************
TELEDON PENTRU MIHAITA,IN RETEAUA ROMTELECOM
**********0 900 900 320-pt 10 euro**********
**********0 900 900 325-pt 5 euro**********
Unii oameni au petrecut o viata intreaga si au adunat averi facand lucruri firesti, nefiresc de bine!


rrox3 spune:
Citat: |
citat din mesajul lui AdiS La 3 ani un copil ar trebui sa fie in stare sa deseneze pe mama, tata, el, de mana, mai mari, mai mici? Fii-miu la varsta aceea facea cercuri cel mult, nici vorba sa deseneze. Acum are 3.9 ani si abia acum pot spune ca isi doreste sa deseneze ceva anume dar asta nu inseamna ca ii si iese. |
Nu-i obligatoriu sa stie. Unii sunt mai atrasi de desenat, altii nu. Evident testul cu desenatul familiei se aplica celor care deseneaza :-)
In rest, pentru abordarea ta

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)


mina spune:
Citat: | ||
citat din mesajul lui rrox3
Nu-i obligatoriu sa stie. Unii sunt mai atrasi de desenat, altii nu. Evident testul cu desenatul familiei se aplica celor care deseneaza :-) In rest, pentru abordarea ta ![]() Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it


mina spune:
Citat: | ||
citat din mesajul lui rrox3
Nu-i obligatoriu sa stie. Unii sunt mai atrasi de desenat, altii nu. Evident testul cu desenatul familiei se aplica celor care deseneaza :-) In rest, pentru abordarea ta ![]() Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Oricum testul trebuie facut cu lejeritate. Mai intai se introduce desenatul ca activitate (daca ii place, ca daca nu...) si abia dupa aceea, f lejer si fara a se sublinia importanta, i se cere sa-si deseneze familia. In rest...daca ii place activitatea, e interesant sa pastrezi toate desenele, macar la inceput, ca cine stie ca mai vezi in ele.
De exemplu matei a avut o perioada in care era orientat pe culori inchise, desi lui ii mergea f bine. Se pare ca era vorba de faptul ca in culori mai inchise parea ca "nimereste" mai bine formele. Incet incet a disparut tendinta asta.
Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it


ioanaalice spune:
daylight, cum te mai descurci cu pustoaica ta?
(...cu desenul la 3 ani cred ca ne-am lamurit...)
ioana, mama lui Mihai
un artist


denizel spune:
Citat: |
citat din mesajul lui daylight PS. astazi este ziua ei. implineste 3 ani. s-a trezit de dimineata la 7.15 si a tipat din acel moment pana la 7.32. nu am reusit sa aflam de ce... la intrebarile noastre daca o doare ceva, daca vrea ceva sau orice altceva nu a reactionat. in brate nu prea am putut s-o tinem ca dadea cam tare din picioare. apoi s-a potolit... nu am aflat nici dupa aia motivul. apoi aplecat fericita si vesela ca va da tort la copiii de la gradinita ... |
Daylight, cu intarziere, La multi ani micutei voastre!!!

Parerea mea (ma rog, si parerea mea :) este ca fetita este f. sensibila si inteligenta si are nevoie de mult ajutor din partea voastra pentru a depasi atat noutati care tot apar, cat si mici problemute cunoscute deja, dar la care reactioneaza mai mult sau mai putin puternic.
Tipetele din dimineata aniversarii ei imi par date de emotiile pe care le avea in legatura cu acea zi: era ziua ei, poate prima data cand realiza insemnatatea acelei zile, stia ca va duce tort la gradinita, avea emotii mari, se gandea poate la cum vor reactiona copiii, daca o vor pupa sau nu, daca ii vor spune La multi ani, daca ii vor canta, cum se va simti ea atunci cand ei o vor pupa sau ii vor spune La multi ani, ce va zice educatoarea etc.
Cine stie ce era in caputul ei?

Si, pentru ca e prea mica pentru a explica tot ce simte, emotiile pe care le are, ce sa faca altceva in afara de plans?
Puneti-va si voi in locul ei, in locul unui copil sensibil, inteligent si care traieste f. intens orice i se intampla si veti vedea ca prea multe solutii in afara de tipat si plans nu prea aveti la indemana.
Cred ca ar fi trebuit sa profitati de situatia din dimineata zilei ei, pentru a o incuraja, a-i explica ce inseamna ziua ei, ca e normal sa aiba emotii, cum trebuie sa faca fata acestor emotii, ca nu e chiar asa mare lucru ca niste copilasi vor manca tort de la ea, ca si ea papa tort de la altii, ma rog, chestii din astea.
Eu va doresc multa, multa inspiratie si, cu toate ca am simt al umorului cu carul


