Rugaciune ortodoxa pt. a dobandi prunci (40)

cami_antonia spune:

buna ziua si de la noi

azi sunt putin mai calma ... sper sa ma tina asa bunul Dumnezeu
m-am apucat iar de teza... imi doresc sa pot face ceva ....


va pup pe toate si va multumesc pt rugaciuni

o zi usoara

Camelia

caciantoni spune:

CUM SA RABDAM SUFERINTA - Parintele Teofil Paraian

Înca din tinerete ma întreb la ce serveste suferinta si nu am gasit înca raspunsul potrivit. Am constatat ca pentru toata lumea, pentru cei care sufera si pentru cei care nu sufera, suferinta este în acelasi timp o realitate, o problema si o taina. Realitate pe care nu o putem evita, problema pe care nimeni nu a reusit sa o rezolve, suferinta ramane taina. De fapt, nu e important ceea ce credem sau gândim despre suferinta; important este raportul pe care îl avem cu propria noastra suferinta. Ce putem face ca sa nu suferim?
Biserica nu vrea ca oamenii sa sufere. În timpul slujbelor noi ne rugam pentru un ,sfârsit crestinesc vietii noastre, fara durere, neînfruntat, în pace si raspuns bun la înfricosatoarea judecata a lui Hristos, sa cerem". Biserica doreste ca credinciosii sa-si duca viata în liniste si pace, si cât este posibil, sa nu sufere. În timpul Sfintei Liturghii ne rugam de asemeni pentru conducatorii Bisericii, pentru episcopul nostru, ,ca Domnul sa-l pazeasca întreg, în pace, cinstit, sanatos, îndelungat în zile". Dupa ce am facut aceasta cerere pentru conducatorii Bisericii, o facem si pentru noi toti, pentru ca adaugam: ,pe toti si pe toate".

Biserica doreste, deci, ca toti oamenii sa traiasca în pace, sa fie sanatosi si sa aiba zile îndelungate. Ea nu încurajeaza suferinta, dar ne învata sa o suportam atunci când o întâlnim, sa acceptam partea noastra de suferinta, sa o primim pentru binele nostru. Sa nu ne dorim suferinta, dar sa o acceptam daca vine. Nu e nevoie ca toti oamenii sa aiba partea lor de suferinta. Unii sunt scutiti, altii o pot suporta cu usurinta, iar pentru altii este un adevarat chin. Când spun asta ma gândesc în special la suferinta fizica. Cunosc persoane care suporta o suferinta adânca, care nu se pot misca de pe patul de boala, si care totusi radiaza de bucurie, o bucurie pe care ceilalti, desi sanatosi fizic, nu o au. Unii se revolta în fata suferintei, iar altii o ignora. În fiecare din aceste cazuri trebuie sa luam în considerare intensitatea suferintei, caci sunt suferinte care-l pot distruge pe om.
Sunt însa persoane despre care credem ca sufera, dar care stiu cum sa se comporte în fata suferintei, anihilând-o. Un medic român, care crede în Dumnezeu, spunea ca sunt doua lucruri pe care omul nu le poate face fara credinta în Dumnezeu: sa creasca copii buni si sa suporte o mare suferinta. Eu cred, de asemeni, ca cei ce au de purtat o cruce grea, au si puterea de o duce usor, fiind persoane care cred în Dumnezeu. Ei primesc partea lor de suferinta ca venind din mâinile Domnului, stiind ca daca Domnul a îngaduit-o, nu e în zadar. Sfântul Marcu Ascetul spunea ca nu e important sa stim de unde vine suferinta, ci sa stim cum sa o primim fara sa ne revoltam. Un parinte din manastirea noastra, p#259;rintele Arsenie Boca, spunea: ,Daca tot trebuie sa suferim, macar sa nu suferim zadarnic". Pentru a putea folosi suferinta spre binele sau, omul trebuie sa creada ca suferinta are un sens pentru el, chiar daca pe moment nu întelege. De fapt, cel care întelege si stie cum sa suporte suferinta, nu mai sufera.
As spune ca suferinta e o realitate pe care avem dreptul sa o evitam, daca putem, o problema pe care avem dreptul sa o rezolv#259;m, daca ne sta în putinta, dar trebuie sa ne plecam în fata tainei si sa folosim suferinta care ne este data pentru progresul nostru spiritual.
Daca nu putem sa ne întelegem propria suferinta, nu vom putea întelege nici suferinta celorlalti. Putem totusi sa încercam sa-i ajutam sa-si poarte suferinta. Este chiar o datorie, caci Domnul ne-a chemat sa-I fim colaboratori, sa ne ajutam aproapele. Fara a avea puterea de a vindeca, avem datoria de a face tot ce ne sta în putinta pentru a-l ajuta pe cel de lânga noi. Sa ne gândim la cei patru care l-au adus în fata Domnului pe paraliticul din Capernaum. Ar fi putut sa astepte sa se întâlneasca cu Domnul, dar ei au simtit nevoia sa-l aduca pe prietenul lor cât mai repede în fata Domnului, pentru a fi vindecat. Si-au dat seama ca ei nu-l puteau vindeca, dar au stiut ca Domnul o poate face.

Totusi, Domnul nu vindeca mereu. Pe unii îi lasa sa sufere, pentru binele lor si al celor din jur. Am constatat adesea ca oamenii care sufera sau care au trecut prin mari suferinte, sunt oameni puternici. Ei au capatat o alta perspectiva asupra vietii si au dobândit unele calitati pe care oamenii scutiti de suferinta ne le pot avea. Suferinta poate fi primita ca un dar, ca o îmbogatire. Unii simt suferinta ca pe o nedreptate, ca pe ceva care nu ar fi trebuit sa li se întâmple lor. Asta pentru ca ei se compara cu ceilalti, ceea ce nu are nici un sens, fiecare om trebuie sa-si traiasca viata care i-a fost data. Fiecare are raportul sau cu suferinta, fiecare poate câstiga ceva din suferinta. Cred ca ceea ce trebuie sa ne ajute este constiinta ca Dumnezeu îngaduie aceasta suferinta si ca ea are un motiv, chiar daca noi nu-l stim. Aceasta constiinta, sau mai bine zis aceasta încredere, ne ajuta sa ne purtam crucea cu seninatate.
Pot sa va asigur ca credinta în Dumnezeu ne ajuta sa suportam o mare suferinta. Sa ne reamintim însa ca daca am suferit, nici nu ne dorim sa suferim, pentru ca nici Biserica si nici oamenii nu o doresc. Sa evitam suferinta daca putem? Da! Dar sa nu fugim de crucea care ne mântuie. Domnul nu ne binecuvânteaza o asemenea atitudine. Caci Domnul ne cere sa ne purtam fiecare crucea, crucea lepadarii de sine însusi. Fara cruce nu este mântuire; mântuirea nu ne vine numai prin Crucea Domnului ci si prin purtarea propriei cruci. Când trecem printr-o ispita, printr-o boala, printr-o durere, un necaz, ne întâlnim crucea pe care trebuie sa o purtam si ea devine într-adevar crucea mântuirii noastre.

Sa fim convinsi ca crucea ne este necesara pentru a ne mântui. Sa-I cerem Domnului sanatate si tot ceea ce e bun, dar sa-I cerem si puterea de a accepta suferinta atunci când ne este trimisa. Sa-I cerem Domnului sa ne întareasca în credinta pentru a putea face fata tuturor încercarilor care ne vin, sa-I cerem Domnului sa ne ajute sa purtam cu bucurie suferinta. Sfântul Isaac Sirul spunea: ,Cauta un doctor înainte de a fi bolnav si roaga-te înainte de venirea ispitei".
Sa ne pregatim sa suferim, suferinta fizica sau suferinta morala. Pentru a putea rabda suferinta morala si pentru a putea profita de ea, trebuie însa sa ne smerim. Sa nu ne tulburam vazând ca suferinta este o realitate pe care nu o putem evita, o problema pe care nu o putem rezolva, o taina care pentru binele nostru, pentru progresul nostru spiritual ne uneste cu Crucea Domnului. Ea este o taina care ne uneste cu suferinta Domnului care avut mila de noi si ne-a mântuit, pentru ca ne iubeste. Ea este o taina care ne uneste cu Domnul, care ne iubeste chiar si atunci când ne lasa sa suferim si care ne sterge lacrimile atunci când stie ca suferim pentru binele nostru.
Noi nu suntem singuri. Dumnezeu este cu noi. Sa credem ca îngerul nostru pazitor ne însoteste pretutindeni, ca Maica Domnului ne ocroteste mereu si la bine si la rau. Sa credem ca mila Domnului ne însoteste mereu.

anadomnica spune:

oanka80 - FELICITAAAAAAARI!!!
Felicitari din inima si te rugam sa tarai dupa tine si alte fete de pe topicul nostru asa cum a facut si Anaomaria. Ne asteptam sa fii cap de trenulet de gravidute sa lungiiiim din nou lista asta minunata.
Stiu eu ca preotesele au darul acesta special
[mamieea] - intrebai de gineco buni in iasi: eu am fost un timp la onofriescu si acum de un an si ceva sunt la grigore cu ajutorul careia am si ramas. Eu iti recomand din inima pe dr. Grigore Mihaela de la clinica MEDIS din Iasi - daca vrei alte date de contact scrie-mi pe pm sa ti le dau. E o dr. cu suflet si mie optimismul ei mi-a dat atata incredere incat dupa ani lungi de asteptari mi-am vazut visul cu ochii. Doamne ajuta!

Doamne ajuta!
22+ Maria
Mami si tati te iubesc si te asteapta!
Creste bebe!!!

magdita spune:

Canciantoni, multumim pentru postarea despre suferinta. Mi-a mers in suflet .
MaraAnisia

Alina
Adrian
Andrei
Alexia Maria

Cu siguranta se va intampla minunea !!!
Doamne ajuta tuturor
..."Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a raspuns:
-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
...ce ai dori ca oamenii sa stie ?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a zis:
-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna"
"Interviu cu Dumnezeu" - Octavian Paler
Anul asta se va intampla din nou, iar atunci va fi perfect!

cami_antonia spune:

fetele sunteti careva cu grupa sanguina O1 POZITIV??? SAU SOTII VOSTRII???? daca e sa avem nevoie luni doneaza careva aceasta grupa de sange???? ma pot baza pe cineva??? macar intrebati intre cunostinte .... luni anunt dimineata devreme daca e cineva sa ma ajute ....la spitalul bagdazar va trebui sa vina cine poate ....

Camelia

stuart spune:

Cami, din cate stiu eu sangele se doneaza la Institutul de Hematologie (donatorii pot avea grupe diferite) si ei iti dau sange cu grupa de care ai nevoie. Donatorii trebuiesc testati inainte, nu merge de pe o zi pe alta. Iti spun asta pt. ca si noi am apelat la IH in urma cu cativa ani pt. socrul meu.
Ce aveti voi nevoie este o "pila" la IH si veti obtine sange pt. Alina fara donatori... trist dar adevarat, in Ro inca sunt in fata pilele... Posteaza intrebarea ta si la "generale" sau la "ajutor umanitar" poate gasesti pe cineva care lucreaza acolo si te poate ajuta!

Daca in ultimii ani treburile s-au schimbat si se poate dona direct la spital, imi cer scuze pt. interventie.

Doamne Ajuta pt. Alina si multa putere voua, celor apropiati, s-o puteti sustine!






Ai izbutit?Continua!
N-ai izbutit? Continua!
(Nansen)

stuart spune:

happymum, , eu vestea de la Oana o asteptam! Este un om minunat si eram sigura ca DD o va rasplati curand pt. faptele ei!
Aceeasi veste o astept cu nerabdare de la tine si de la toate fetele luptatore (si de la sotia de cipicah, desigur) de la subiectul nostru.
Sunt convinsa ca Oana va trage dupa ea multe gravidute si odiseea deschisa de tine va fi una speciala!

Eu personal am tot vazut II/II... din pacate puii mei s-au dus la DD dar ca voi toate inca mai sper la un pui al meu...

pt. toti cei ce au nevoie de rugaciunile nostre!






Ai izbutit?Continua!
N-ai izbutit? Continua!
(Nansen)

oanka80 spune:

Doamne ajuta pentru alina si adrian sa fie ridicati din patul suferintei cat mai repede. azi la ora 10 ma aflam la supravegheat elevii de clasa XII la BAC, dar gandurile mele au fost intreptate ca si voi la cei bolnaviori. putere si lor si familiei de a le fi alaturi sa invinga necazul

am ajuns aseara la doctorita mea si va pot spune ca am un pui de 3 saptamani ce are 1 milimetru. avem prima pozica a pruncutului nostru ce va fi pusa in rama si va fi asezata la loc de mare cinste in casuta noastra. am primit o "listuta" cu ce nu am voie sa fac, ce nu am voie sa mananc, si acum sunt un pic tematoare caci mi-as dori sa decurga totul bine si am un bebe sanatos. sunt o fire puternica si nu am fost bolnavicioasa de cand ma stiu, dar acum se schimba putin situatia si ma rog cu lacrimi sa fie totul bine.

fetele mele de suflet ce inca asteptati minunea in viata voastra sunt alaturi de voi. asa cum spus si ieri stiu durerea cat de intensa ieri. de vreo 4 luni nu mai aveam putere sa merg la medic. deveneam irascibila numai cand se pomenea cuvantul ginecolog. s-a dat o lupta mare in mintea mea in tot acest timp...suntem casatoriti de 5 ani, dar lupta intensa pentru bebe a inceput de 4 ani. luna, de luna eram necajita cand imi venea si stiu ca ma intelegeti, am plans si nu stiam pe ce cale sa o mai apuc. una din fete m-a intrebat daca an facut ceva special in ultimul timp, va marturisesc ca mi-a pasat foarte mult de suflet si de mantuirea mea. spun asta nu spre lauda sau spre mandrie, sa ma iertati ca zic asta. mulra rugaciune a fost de la postul pastelui pana acum, mai mult ca niciodata. am luat tinctura de branca ursului si pastile de ginseng siberian ca niste suplimente si atat. zilnic m-am oprit la sfantul nectarie unde ziceam cate un acatist langa sfintele sale moaste. veneam cum imi permitea timpul, uneori dimineata, alteori seara. m-am inchinat mult si la icoana Maicii Domnului si am rostit acatistul MD grabnic ajutatoare si cel al MD bucuria celor necajiti. am purtat mereu brauletul MD si m-am uns cu ulei sfintit de la sf. nectarie si de la candela pr arsenie boca. mai am o manusa de la sfnatul serafim de sarov din ucraina cu care imi mangaiam mereu burtica sa pot purta prunc in pantece, si cred ca toate acestea impreuna au contat pentru ca am ajuns sa fiu foarte linistita sufleteste. nu am mai fost agitata si gandul numai spre dorinta mea.
iar ma lungesc la vorba si nu e frumos...
ce stiu sigur ca a mai contat au fost rugaciunile tuturor pentru mine, mai ales a celor de aici... prin pomelnicele lasate pretutindeni...
va mai scriu zilele acestea si sa stiti ca vor fi repede si alte liniute aici, asa imi zice inima. sa mergeti inainte si numai in mainile celui de sus sa va lasati ca de acolo se randuiesc toate. simtiti si voi ca asa e, doar ca e tare greu sa astepti.
celor care au deja bebei in burtici vreau sa le urez multa multa sanatate si putere sa duca sarcina cu bine pana la sfarsit.
va multumesc tutror pentru cuvintele frumoase si pentru urari, si va rog sa ma credeti cand va spun ca va va asculta bunul DD cererea, dar sa cereti cu toata fiinta, sa va rugati impreuna cu sotii vostri caci ei trebuie sa va fie sprijin in purtarea crucii.


"Cand traiesti cu Dumnezeu gasesti fericire si in nenorocire"-Sfantul Tihon Zadon

oanka80 spune:

mai am multe sa va zic dar iese un mesaj kilometric de va ia 3 zile si 3 nopti sa il cititi si stiu cat de pretios e timpul fiecaruia.
multumesc din suflet de urari elenii, magdita, maria08,danuk, MaraAnisia, caciantoni, laurra, georgia_c, mamieea, andrasonia, jujuka, cami_antonia, Ioanact, sissica, happymum, stuart, carmelly, Anaomaria, anadomnica. sper sa nu fi omis pe cineva, daca e asa imi cer cu smerenie iertare. sunteti deosebite toate si mult sprijin am avut aici pe acest forum. suntem straine unele de altele, dar cu toate acestea ne destainuim necazurile si bucuriile si sa continuati sa va spuneti oful aici ca nu trebuie tinut nimc in inima cu trsitete.

sa pomeniti in rugaciunile voastre un copil de 4 ani pe nume COSMIN ce sufera de autism infantil si intarziere mentala moderata. medicii au spus parintilor ca poate fi recuperat chiar daca acum starea lui este grava. trebuie sa mearga la bucuresti lunar si costurile sunt peste puterile familiei. incercam sa facem o colecta la biserica, sa apelam la bunavointa crestinilor si sa ajutam si noi la recuperarea lui cosmin, caci am inteles ca recuperare se poate face in cazul lui pana la 5 ani. sa va rugati pentru el sa poate strange repede toti banutii de care are nevoie. iertare pentru indrazneala.
va pooooooooop de un miliard de ori pe toate


"Cand traiesti cu Dumnezeu gasesti fericire si in nenorocire"-Sfantul Tihon Zadon

oanka80 spune:

va mai stresez cu un mesaj caci am uitat sa mai multumesc la doua fete minunate pentru rugaciuni si urari Lili_q si elle23. va tin loc langa mine dragutelor

"Cand traiesti cu Dumnezeu gasesti fericire si in nenorocire"-Sfantul Tihon Zadon