Ipohondria

Am nevoie de cateva sfaturi...

Din fire sunt o persoana sanatoasa, puternica, am o imunitate buna si rar ma las prada bolilor de orice fel.

Acum cateva luni aici a aparut la tv cazul unei vedete (din acelea create de big brother care nu are talent la nimic dar e vedeta) care la nici 28 ani a descoperit ca are cancer ce col uterin si in martie a murit. Toata boala s-a petrecut in luminile mediei, nu putea deschide un ziar ea era pe prima pagina cheala de la chemo, avea show la tv ce mai, a murit aproape in direct.

Nu pot spune ca o admiram insa ca tuturor mi s-a parut nedrept sa moara la nici 28 ani lasand in urma doi copii superbi. Era plina de viata... in fine.

Acum incepe povestea mea. Am devenit ipohondra. (e corect, sau ipohondru?) Sunt obsedata ca am cancer, ca voi muri, ca nu voi putea fi langa copii cand vor avea mai mult nevoie etc. Imi dau lacrimile din orice, ma uit la ei si imi dau lacrimile, am seri cand ma inchid in baie si plang. In plus ca sa imi sustin ideeile corpul imi joaca feste. Luna aceasta am avut sangerari vaginale ca si vedeta respectiva. Ma simt balonata... ca si vedeta respectiva. Am dureri de cap, ma doare un san, iar de ieri vomit. Lucruri reale de altfel, nu ma prefac, chair se intampla.

Joi am programare la doctor pentru sangerarea respectiva iar luna viitoare urmeaza examenul papanicolau ca aici se face din 3 in 3 ani si e timpul.

Insa cred in metoda autosugestiei, mi-e frica de vorba noastra "de ce ti-e frica nu scapi".

A mai trecut cineva prin asa ceva? Efectiv as vrea un sfat, cum sa scap de obsesie, cum sa nu ma mai sperii la fiecare stranut, mica sangerare etc.

Va multumesc daca m-ati citit si astept un sfat daca ati trecut prin asa ceva.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

maraki spune:

Papanicolau il poti face anual, mi se pare mult la 3 ani. Am avut o prietena care a murit in februarie brusc, stop cardiac! De la intamplarea asta, am fost la medici si mi.am facut investigatii la inima, plamani, am facut testul papanicolau, am facut analize pt tiroida, mi-au iesit bune toate investigatiile. Nu te mai gandi asa prapastios, fa.ti investigatii la cel mai mic semn in neregula si gandeste pozitiv.

Monica
http://www.community.webshots.com/user/maraki36
mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )
Foto Angelo
Angelo1
Angelo2
Angelo3
Angelo4
filmulete maraki5

iarina spune:

Luna1 si eu sunt ipohondra...la mine e veche problema si este legata de angoase la fel de vechi. In cazul tau ori te-a socat atat de tare cazul incat ai inceput sa te gandesti obsesiv, ori ai angoase mai vechi care au fost scoase acum la suprafata cu acest caz.
In general, cand angoasa este puterica apar si manifestarile somatice. Daca ti-e frica ca mori de tumoare la cap incepe sa te doara capul.
Este bine ca ti-ai facut programare la medic, nu strica niciodata un consult, dar mergi si la un psihiatru sau psiholog si stai de vorba cu el. Probabil ca sangerarea este de la altceva, sunt atatea boli care se manifesta prin sangerari vaginale.
Sunt aproape convinsa ca n-ai cancer, insa stiu f. bine sentimentul ala tampit, obsedant, parazitar ca o sa mori precis.
Si mie tot de cancer mi-e frica ca mor si daca am dureri pe care le consider suspecte, imaginatia mea bogata incepe sa lucreze. Insa eu acum sunt constienta de ce problema am si lucrez la asta.
Eu zic sa te linistesti...nu te intrebi cum de n-ai avut nimic pana acum si brusc, o data cu boala ei, te-au lovit si pe tine simptomele?
Eu as zice ca e somatizare. Sa stai de vorba cu un psiholog te-ar ajuta f. mult.

Simonna spune:

Hei, du-te la psiholog, chiar la psihiatru. Nu-i de joaca. Daca chiar esti ipohondra faptul ca o sa-ti faci analizele si o sa iti iasa bine n-o sa te calmeze decit pe o perioada scurta de timp. Pe urma o sa ai alt cancer, alta boala, alt organ in suferinta...
Vorbesc serios.

Sanatate multa,
Simonna

Luna1 spune:

Fetelor va multumesc pentru raspunsuri. Momentan nu mi-am cautat un psiholog, am suportul sotului cu care discut problema, cand razand cand plangand. Nu este o problema veche, adica pana acum nu m-a preocupat mai mult decat normal subiectul moartea. Am considerat ceva natural si daca e sa se intample asta e. Insa acum cred ca m-a impresionat excesiv acel caz, probabil m-am pus in pielea ei mult prea mult si mai ales am admirat puterea cu care a organizat cat a putut viata copiilor ei.

Normal ca am nevoie de sustinere insa nu ma consider o fire pesimista, am momentan credinta ca dupa ce imi voi face analizele si voi descoperi ce a cauzat aceste sangerari ma voi linisti.

Ce m-a nelinistit cel mai tare este faptul ca am facut acea obsesie atunci in martie, m-am calmat ulterior insa undeva a ramas ceva, astfel incat cum mi-au aparut sangerarile cum clar m-am gandit la cancer.

Iarina tu spuneai ca ai aceasta problema recunoscuta de tine de ceva timp. Te consideri permanent bolnava de ceva sau ai doar momente cand faci asta? Intreb pentru ca efectiv mi-as dori sa aud ca nu devin acum ipohondra si ca voi reusi sa ies din starea asta.

Si ca sa intelegi mai bine starea mea, in timpul sarcinii cu cea mica mi-a aparut un nodul pe tiroida, nodul care a fost investighat dupa nastere, s-a facut biopsie, prima a iesit gresit (mai exact rezultat neconcludent) a trebuit repetata biopsia timp in care am tot auzit cuvintele malign, benign cu referire la persoana mea. Au fost luni intregi de frica in final este de natura benigna insa nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva. Acum ma stresez ca vor urma iar vre0 2 luni pana voi primi rezultatele totale (ca aici mergi la specialist, astepti programare vreo 2 luni apoi rezultatul alte cateva sapt).

Va doresc sanatate multa.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

danat spune:

Luna1 incearca sa te linistesti! Nu o spun numai eu. Asta mi-a spus si mie dr-itza de familie pe care o avem aici intr-un moment in care ajunsesem, si eu, mai rau decat esti tu acum. Adica deja ameteam pe strada, starile de tensiune nervoasa se transformasera deja in tulburari neuro-vegetative, imi venea sa vomit, aveam permanent un nod in gat, ma luau valuri de transpiratie rece, palpitatii...si mi s-a facut brusc frica de cum eram si asa am ajuns la dinsa. Mi-a dat calmante si mi-a spus ca daca nu imi repun pe picioare sistemul nervos, atunci si restul organismului va functiona razna. Si abia apoi vom analiza cauza dereglarilor pt care imi faceam, ca si tine, 1000 de ganduri (negre si cele mai urite culori posibile). Nu am putut sa iau mai mult de 3-4 zile acele pastile, pt ca ma pleosteau atit de tare, ca faceam totul in reluare si ma simteam ca o leguma. Asa ca dupa cateva zile de calmante, mi-am zis ce Dumnezeu, asa am ajuns??? Mi-am adunat toate puterile, am cautat pe net tot ce se poate citi despre gandirea pozitiva (nu e vorba in vant!) si m-am rugat!
Si, cu Dumnezeu alaturi, am reusit sa gandesc din ce in ce mai pozitiv, problemele de sanatate nu s-au remediat total, dar s-au mai imbunatatit.
Apropos de sangerarile tale vaginale, am citit despre asta (si eu am ceva probleme asemanatoare) ca toate grijile excesive si gandurile negre obsesive ale femeilor duc la blocarea energiilor in splina si ficat, apoi catre organele genitale si de aici tot felul de dereglari posibile.
Cauta pe net si citeste. Gandeste pozitiv. Nu ai nimic rau!
Recunosc, de cativa ani de cand am avut cunostinte multe, rude care au murit de cancer, am capatat si eu o angoasa fata de acest subiect.
Insa trebuie sa invatam sa ne depasim angoasele, sa luptam cu ele, pt ca e clar, ne fac numai rau.

Sanatate!



Dana mama lu'Radu Stefan(Fecioras de 2003)

"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"

Hobby

danat spune:

Si inca ceva: gandeste-te numai cata energie negativa trimiti/creezi catre tine numai si prin propozitia de mai sus scrisa de tine: "Luna aceasta am avut sangerari vaginale ca si vedeta respectiva. Ma simt balonata... ca si vedeta respectiva."
Nu te mai compara cu asa un caz nefericit.
Invinge-ti mintea care a luat-o aiurea. Altfel te invinge ea pe tine.
Nici nu iti dai seama ce putere imensa sta in gandurile noastre...mie deja mi-e si frica cand o iau razna si incerc sa ma redresez cat de repede pot.






Dana mama lu'Radu Stefan(Fecioras de 2003)

"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"

Hobby

iarina spune:

Buna Luna,

nu, nu ma consider mereu bolnava de ceva, doar cand am simptome mai putin obisnuite decat raceala, durere de cap, spate, etc. Atunci incep sa ma ingrijorez. Imi dau seama ca singura imi fac rau gandindu-ma, dar nu ma pot abtine. eu fac psihoterapie acum pt. angoasa, pt.ca ma saturasem sa-mi inventez boli la cate un simptom mai putin obisnuit. Din fericire nu ma inchipui mereu bolnava, insa asta nu inseamna ca sunt mai putin ipohondra. Ipohondria asta are si ea mai multe grade de intensitate si asa cum spunea danat este data de anxietate. Adica anxietatea se manifesta prin ipohondrie. Este ,sa zicem, modul ei de a iesi la suprafata. Din cate povestesti, treaba cu nodulul nu a fost floare la ureche si oricine ar fi ramas cu o sperietura zdravana. Parerea mea este sa mergi la doctor pt. examinarea sangerarilor si daca intr-o luna angoasa asta nu dispare, sa incerci sa gasesti un psiholog si sa faci putina terapie.
Stai linistita, sunt boli mult mai grele de dus decat ipohondria, care e cumva tragi-comica, mai ales pt. cei din apropiere, cand asa zisul bolnav mai ca se pregateste de moarte
Curaj ca nu ai cancer, dar trebuie sa analizezi un pic aceasta anxietate. Se rezolva cu terapie si suportul familiei. Si ajutandu-te tu singura.

pepene spune:

Luna,

du-te la doctor bineinteles pt. ca acesta sa iti confirme, insa iti dau exemplul meu. si eu am avut exact aceleasi simptome descrise de tine, sangerari intre menstruatii mai mult sau mai putin abundente timp de cativa ani.

ele au fost cauzate ( si doctora mi-a explicat ca in multe cazuri aceasta e cauza la femei sub 40 de ani ) de polipi uterini, formatiuni benigne. deci stai linistita!

rhoneea spune:

Luna,in aceasi situatie ca si tine am fost si eu.Cu exact aceasi frica,pornita de la aceasta fata.De ea,am citit in ziar,si de cand am vazut in ce stare arata in ultima perioada,pur si simplu nu mi-o mai pot scoate din cap.
Numai la ea ma gandesc si eu,la varsta ei,la viata ei...
Oarecum am trecut peste asta,in sensul ca,m-am gandit ca ce ti-e scris aia se intampla.Exista foarte multe femei care au supravietuit cancerului de col uterin.
Asta vara mi-am facut un pap test si nu mi-a iesit decat candita.Luna asta,merg la pap din nou.N-am nimic,dar o fac pentru ca daca va fi sa fie ceva macar as avea o sansa sa am pentru ce lupta.(Doamne Fereste)
Dar,Luna la 3 ani e mult.Iar daca ai peste 35 de ani e mult prea mult.

Incearca sa te gandesti la faptul ca,ce ti-e dat aia va fi,si orice ai face nu vei putea opri.Profita de timpul petrecut alaturi de cei dragi...pentru ca vezi tu viata asta e asa cum e....Apoi peste ani buni,vei fi sanatoasa tun si ai sa realizezi ca te-ai consumat cu ceea ce se va intampla cu tine peste ani.
Ceea ce se intampla cu tine acum,nu sunt decat coincidente.
Tb.sa intelegi ca,cu cat te gandesti mai mult la asta cu atat rau iti faci.





Irina mamica sefului mic Pierre-Sebastien





age

www.onetruemedia.com/shared?p=336a8e388908e126cef388&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">
*Miracolul nostru*



***SONIA - docs` did miracles ***
Si Mihaita,are nevoie de noi!!





****************************************************
"Oamenii,isi strica sanatatea pentru a face bani si apoi,isi cheltuiesc banii pentru a-si reface sanatatea"
****************************************************

Gabrielama spune:

Luna,

Ipohondria este o boala. O boala care poate face chiar mai mult rau decat o boala "adevarata" - rau tie, dar si celor de langa tine.

Eu sunt un "copil" crescut de o mama ipohondra. Pentru ea boala/ durerea era un mod de a atrage atentia asupra ei, intr-o casnicie nu tocmai fericita. Iar eu, copilul acelei mame, am trait toata copilaria cu spaima ca o sa ma trezesc din somn si mama nu o sa mai fie. Asa ca ma trezeam noaptea sa vad daca mai respira... Ani de zile am facut asta si ani de zile am trait intr-o panica continua.

Mama are acum 62 de ani si este bine-mersi, in putere si relativ sanatoasa. La 62 de ani orice ai face tot mai scartie ceva, dar nu are nimic grav. Insa tot ipohondra este si nu exista o zi in care sa nu o doara ceva. Ea nu isi da seama, evident; eu am invatat sa o ignor. Stiu ca suna urat, dar ipohondria este o boala care face rau celor din jurul tau. Pentru mama este o placere sa vorbeasca despre boli, despre medicamente; si daca citeste despre o boala si cum se manifesta ea, in doua zile incepe sa creada ca are acea boala, iar intr-o saptamana incepe sa ia tratament pentru acea boala.

Nu este o gluma, este ceva care iti poate face ceva foarte rau. Asa ca sfatul meu, traind cu un om ipohondru langa mine si stiind ce efecte a avut aceasta boala asupra mea si asupra ei, recomand sa iei lucrurile in serios.

Evident, asta nu inseamna sa nu ne facem analizele normale si sa ignoram semnele reale ale unei boli. Cat despre testul Papanicolau, si eu stiu ca trebuie facut cel putin anual.

Iti tin pumnii sa iei decizia cea mai buna pentru tine si cei din jurul tau.

Gabi

There is no taste like the taste of being thin!