Emigrarea - generatoare de stress?

marius spune:

Acum cred ca un pic voi fi "pe langa". Cineva scria mai sus referindu-se la mine ca nu ar fi crezut niciodata ca eu sa-mi pun problema imigrarii. Poate are dreptate si eu sunt uneori incurcat. Pentru ca fiind plecat prinn alte parti stiu cu certitudine cat de bine m-am simtit cand am ajuns acasa. Desigur nu e vorba neaparat de casa mea ci de faptul ca am vazut in punctul de frontiera tricolorul. Am fost atat de fericit. Era locul de unde incepea locul meu. De aceea sunt asa de bulversat pentru ca imi iubesc tricolorul, imi iubesc tara, este locul de care ma simt atasat si asta o simt din interiorul meu. M-as minti singur sa spun altceva. Este ceea ce se numeste inima mea bate pt Romania. Insa, insa am probleme de revolta pentru mediul in care traiesc, sunt satul pana la saturatie de anumite lucruri. Nu vreau sa mai insist le consider personale. Daca va fi sa mor in alte taramuri decat in pamant romanesc acolo o sa zaca un petic din Romania pentru totdeauna oriunde va fi sa fiu inmormantat. Acesta este crezul meu este asa cum spuneam o chestiune personala mi-o asum cu sufletul linistit.

Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa

Llaura spune:

Multe povesti cu emigrare seamana intre ele, pe cine aburim noi, suntem niste naturi foarte previzibile. Sa te dezbraci de ceea ce esti e si mic si imposibil, mai e si total nerecomandabil; insa pana si automistificarea e mai buna decat bocitul zilnic dupa ciorba verde de acasa.
Una dintre povestile-solutii e intr-adevar autosugestia (cum face barbatu-meu, de cand a plecat nu mai citeste nici un ziar, nu se uita la Mircea Badea, nu-l intereseaza nimic, isi suna prietenii si atat). Cand sunt catastrofe naturale ii zic eu:-) In rest isi vede de viata lui, urmareste stirile de aici zilnic, se plange f rar si numai cand ii e lene sa faca ceva (cumva a fost intratul in ordin).
Alta e sa faci cum fac eu, fundu-n doua luntrii, citesc forumelul zilnic, Catavencu pe hartie daca mi-l timite careva il pastrez cu anii, citesc stirile romanesti pe cel putin doua site-uri zilnic (trist e ca inteleg din ce in ce mai putin, dar aia e alta poveste), etc. Nici unul dintre noi nu-i nefericit si nu s-ar intoarce, dar avem discursuri total diferite.
Stresul emigrarii e f mare pe termen scurt, ca o amputare; cum am facut noi, ne ofeream saptamanal recompense. Nu materiale (pt ca oricat de misto pantofi ti-ai lua tot la Unirea erau mai buni etc etc etc) ci sa zic asa culturale; am facut mult turism de acasa, stateam si intr-o zona veche cu multa istorie a US, era posibil cu buget mic, vedeam si invatam ceva nou in fiecare weekend, ceva ce in Romania nu exista pt ca nu are cum sa existe.
Apoi ne-am mutat in Canada, am schimbat conditiile si locul, n-am mai avut socuri culturale, dar am inceput sa inteleg ca oameni sunt peste tot, unii te plac si-ti vor fi prieteni, altii nu, e ok. Traim in mic, pe strada noastra si in casa noastra si pe unde mai mergem, societatii de adoptie putin ii pasa ei de noi n-are timp sa ne placa sau nu, sa ne accepte sau respinga.
Dupa cativa ani, apar reactiile de genul ma resping, sunt reci, ma trateaza nustiucum; stresul initial e de acuma dus si cu toate astea multi romani nu-si gasesc locul, unde sunt prietenii mei de altadata sa fac un gratar, pastele e o sarbatoare comerciala, canadienii sunt prosti, canadiencele nu fac curat, nu gatesc si sunt cam c...e, in fine aberatii din astea (am avut noroc sa nimeresc intr-o provincie conservatoare, deci concentratia de din astea e mica slava domnului). Eu cred ca e mai bine sa oferi tu primul decat sa astepti la infinit sa ti se ofere, daca ceva nu iti place incearca sa schimbi spune-ti parerea, daca ai ceva de contribuit contribuie fara rezerve, daca stii ceva arata si altuia, intotdeauna e nevoie de voluntari prin tot felul de locuri. Si asa incetezi sa mai fii ciudatul de pe partea cealalta a pamantului, esti cutarel (unpronounceable )care stie aia si face aia, pt ca nu de gratare e vorba aici ci de faptul ca avem nevoie sa aiba cineva nevoie de noi....parerea mea
Sfatul meu pt cei ce emigreaza acum ar fi sa nu astepte nimic de la nimeni si de la nici o institutie, sa-si numere cartile strict din mana lor, sa nu se astepte sa ii duca valul; dragilor sunteti on your own. Bafta!
PS1. Lincuri nu am, doar impresii.

Otiliav spune:

Nu cred deloc ca-i o greseala sa-ti cauti conationalii. Pana la urma de ce toate natiile o fac? Pentru ca devine o nevoie bazala. Auzi pe cineva vorbind limba ta materna si nu te mai simti pierdut printre straini.
Cat priveste traditiile tarii respective aici am mari rezerve in a le urma. Daca nu am aceasta pornire pentru ce mi-as impune sa fac ceva ce nu are valoare pentru mine, nu ma defineste,teatru nu ma lasa inima sa joc.
Eu una nici ziua nationala a lor nu o serbez, le respect bucuria lor dar nu pot inca sa o adopt. Nici nu cred ca o voi serba vreodata.
Ma bucur insa ca in zona in care stau este o mare diversitate de culturi/nationalitati si e foarte interesant sa interactionezi cu ele.


Mami de www.dropshots.com/otiliav" target="_blank">Ana nazdravana(18.12.2004) si Elisa Andreea (09.12.2008) Doua gogosele sagetele
Pozele noastre

danat spune:

Nu consider a fi gresit sa iti cauti conationali in alta tara, cel putin la inceput iti ofera o acomodare mai lenta, mai putin socanta cu noile realitati. Nu inseamna ca mai incolo nu mai tii legatura cu ei...spuneam ca prim impact.
Ideea este sa nu te limitezi numai la ei. Dar cred ca depinde atit de mult de personalitatea fiecaruia, cat de mult ii place sa se amestece cu lumea, cat de comunicativ este, cat de reticent sau nu este la nou... multe conteaza.

Marius te admir pt patriotismul tau . Pentru mine, Ro nu trezeste sentimente launtrice legate de tricolor sau pamintul ei , pur si simplu. Doar parintii, casa bunicii de la tara si inca 2-3 locuri care imi starnesc amintiri reprezinta pt mine tara romaneasca. Nu o reneg, Doamne fereste, dar nu ma simt nici un fel de patriot. Cu din astia ca mine, am fi fost demult cotropiti de romani, turci, tatari,...nemti... etc etc (ar fi multe de discutat chiar si despre neamul romanesc si istoria tarisoarei asteia, dar nu fac subiectul topicului de fata si nici n uar rezolva nimic )





Dana mama lu'Radu Stefan(Fecioras de 2003)

"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"

Hobby


www.youtube.com/watch?v=th8X2asX-Bg" target="_blank">Melodia mea de azi :-)

virgi spune:

Otilia - evident ca parerile sunt impartite. Asa cum am mai spus, am experimentat ambele situatii, iar avantajele le-am gasit in tabara cu straini. Nu mi-e dor deloc sa vorbesc romaneste, chiar daca simt ca pe zi ce trece am un vocabular din ce in ce mai limitat. Incerc sa mai citesc cate o carte in limba romana, insa in comunicarea orala imi gasesc cu greu cuvintele. Asta e singurul dezavantaj " limba romana". Se mai intampla rar, ce-i drept sa ma mai opresca cate un roman, in market sau pe strada, schimbam 2-3 vorbe si atat. Nu-i caut, nu stabilesc intalniri, nu intru in detalii private. Au trecut cativa ani de la ultima mea intalnire stabilita cu alti romani.
Acum avem foarte multi prieteni aici, socializez mult mai mult decat in rom. Nu ne invitam acasa, am avut cateva tentative de a gati altora mancare romanesca si le-am citit pe fata starea de voma la prima inghitiura si am renuntat, insa iesim saptamnal cu ei la cate un restaurat, la o petrecere pe plaja, ne facem cadouri in situatii speciale, comunicam civilizat, nu dicutam despre "bani sau job". Intr-un cuvant, ma simt extraordinar in compania lor, nu ma simt deloc pierduta printre ei, din contra, am primit cele mai sincere sfaturi ref la gradinita, scoala, medic etc, atunci cand am avut nevoie, te ajuta cu orice informatie ai nevoie. Nu mi-a cerut nimeni niciodata bani cu imprumut, fiecare este cat se poate de independent, din punct de vedere financiar.
Am resusit sa ma adaptez si sa ma bucur de fiecare sarbatoare de-a lor. Astept mereu cu nerabdare ziua copilui pe 5 iunie cand au si parintii liber, si uit mereu sa-i zic La Multi Ani copilului de 1 iulie. Mereu ne planificam cate o vacanta de anul nou chinezesc, si nu mai simtim absolut nimic cand romanii sarbatoresc anul nou,( ce-i drept la ora cand romania schimba anul, noi dormim), pentru noi craciunul,pastele nu mai exista de multa vreme, sunt zile obisnuite, fara cozonac si sarmale etc. Daca am uitat de paste si craciun, de restul nici nu mai vorbesc.
Vin in romania, o data pe an sa-mi vad familia si prietenii. Nu mi-a fost niciodata rusine sa spun ca sunt roman. Este foarte adevarat ca imi dorec din ce in ce mai putin sa ma reaintorc in romania sa traiesc definitiv, motivul cel mai serios este sistemul medical. In rest probabil, ca m-as readapta.

andacos spune:

Acum cred ca si asta e asa off-topic si chiar nu vreau sa creada Marius ca-l jignesc sau sa fie altfel interpretat mesajul meu,dar este oare "Marius "(am pus intre ghilimele Marius ca de fapt nu la el efectiv ma refer)patriot in conditziile in care de fapt el vrea sa plece?

Iar asta cu rusinea de a fi roman(ca da sunt convinsa ca sunt si din astia)eu n-am simtzit decit in mesajul lui Ilse ca face referire la asa ceva,niciun participant la subiect nu a spus lucrul asta!Acum bineintzeles daca se citeste ce scrie fiecare si nu se interpreteaza printre rinduri!(a se citi corect nu am spus ca Ilse se rusineaza
de originea ei,ci ea a afirmat asa ceva in mesajul ei)!

Dana