Copilul utopic

conchita spune:

daca asta s-a inteles, ca alternativa activitatilor structurate e televizorul, inseamna ca am o problema de comunicare. alternativa e JOCUL.

conchita spune:

sa fim seriosi, a mers la clase de inot de la 6 luni si am tot dus-o regulat. bineinteles ca si acum merge la clase de inot, dar astea-s asa de uzuale, ca am uitat sa va spun de ele. avem piscina la un metru de fereastra de la dormitor...

simt ca nu sunt inteleasa. nu sunt impotriva invatatului, ci ma revolt instinctiv impotriva METODEI consumeriste si grabirii dezvoltarii si presiunii care face mai mult rau decat bine.

conchita spune:

exact, exact, exact! asta e tot ce vreau sa spun...

corinadana spune:

Pai la noi, din pacate, alternativa este tv-ul... Jocul jocul dar de unul singur cateaodata e plictisitor.Cititul si el are o limita.
Stai sa ti creasca Conchito si ai sa urasti Hanna Montana, Zack and Cody etc etc. Asa ca mai bine dansam .

Aici nu i ca n RO sa iese afara la joaca, stii prea bine.

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

ruxij spune:

Eu ma uit cu fi-miu la iCarly si rad de mor

Moama, cineva are copilul intr-a 3a la 7 ani pe aci! Tare.

Al meu cand nu are activitati structurate, se joaca pe strada cu copiii. Anul asta, la 7 ani, e primul an in care iese afara fara mine. I-am luat trambulina din aia (da, stiu ca nu e buna, dar eu zic ca e f. buna lol) si mai aduna copiii la noi in curte. Sapt. trecuta intr-o zi, adunase 6 copii, balamuc:)

conchita spune:

corina, aici unde suntem noi sunt alternative si le traim efectiv zi de zi, problema mea e ca am luat-o recent pe aratura si am uitat esentialul. n-ai sa crezi, dar avem chiar si faimosul "iesit in fata blocului", ma rog, casei. seara sunt cel putin o duzina de copii "afara", plus caini, plus biciclete, plus parinti si bunici, e o nebunie, parca retraiesc copilaria si ma bucur ca avem avantajul asta. nu am zis nici ca alternativa e sa se joace singura. exista parinti, bunici, unde exista, exista alti copii. mergem in multe locuri frumoase unde are spatii largi sa alerge, sa atinga pietre, sa miroasa florile, sa se joace in valuri, sa se zbenguie cu alte cuvinte, cu mine sau tati sau alti copii, cu verisorii si cu bunica. de ce, dintr-odata, am avut eu impresia ca joneses stiu mai bine si ca asta nu e suficient? in joneses astia ii includ si pe tati, ca el a venit primul cu ideea cu clasa, secondat de bunica, a venit si cumnata-mea cu o lista luuunga de activitati la care au mers copiii ei si uite-asa, am cazut victima sistemului. :-))

temelia invatarii este jocul, nu munca - iar dovada stiintifica cea mai elocventa e ca parintii, in majoritate, urasc sa mearga la job, mai bine ar pleca in vacanta. :-))

philip, tu ai dreptate, rationalizam prea mult. solutia e sa rationalizam sa nu mai rationalizam ca sa putem sa nu mai rationalizam atata. dar, mdeh, vinovatia parintelui ca nu face bine, ca nu face destul, te pui cu ea? :-)

ruxij, asta e cheia, cat mai mult timp liber in care sa aiba intr-adevar libertatea sa aleaga ce-l distreaza si ce-l intereseaza cu adevarat, nu cultura cu polonicul la ore fixe, de parca daca n-ar primi doza, gata, inseamna ca suntem niste parinti ratati care n-au avut grija de educatie.

citeam la alte topice ce inseamna educatia la gradinita: limbi straine, instrument muzical, pictura, printre altele. si daca intalnesti parintii acestia 10 ani de-acum incolo, vei vedea ca vor fi foarte dezamagiti in cazul in care copilul a ales sa traiasca din pensulit sau acordeonit, in loc de o afacere mai productiva. de-aia cred ca suntem vulnerabili la presiunea media si de multe ori uitam sa ne centram deciziile pe copil si pe adevarul sau si-l aruncam si pe el in tavalugul performantei de dragul performantei.

ruxij spune:

Chiar citeam ieri-alalteieri un studiu despre vinovatia parintelui din ziua de azi. Cica spre deosebire de anii 70 cand mamicile ce lucrau se simteau mai vinovate decat cele care nu lucrau, acum cica toata lumea se simte la fel. Si in general "la fel" inseamna cica mamele se simt mai putin vinovate in ziua de azi, majoritatea covarsitoare cred ca sunt parinti buni. La mine se verifica, desi sunt on the career track si cu alte bube'n cap am trecut peste vinovatii de cativa ani buni, de cand avea fi-miu 2-3 ani. Acum sunt impacata cu absolut tot ce fac, cred ca totul e sa faci ce crezi tu ca e mai bine pt. copilul tau si totul va fi OK. Eu una ma iert rapid si cand gresesc:)

AB spune:

Daca stai pe o fundatura se mai aduna copiii. La noi e suficient sa iesim si vin toti ciotca. Ca noi plantam... si toata copilarimea sare sa ne ajute ..poate de aceea n-am un rond de flori intreg sau care sa arate ca lumea Udam cu furtunul nu cu inground sprinklers... bine o sa ne punem... da ce fain e sa take turns la furtun... toti vor Mergem pe bicicleta cu totii. Joaca sotronul, tara, tara vrem ostasi (da rebotezat::) si sar coarda. La o vecinuta sar gardul si fac gimnastica pe iarba. Ma gandesc sa-i invat elasticul si frunza da astept sa-mi creasca pruncusorul sa nu mi-l excluda de la joc fatucele.

Iarna insa ar fi plictisitor fara doi in casa. Uneori e un ger de nu-ti vine sa iesi sau le ingheata obrajii instantaneu.

Stiu cum e sa fii singur la parinti, mama saraca a fost partenera mea de joaca. Da las ca Ralu nu va mai fi singurica

Mi-as fi dorit sa faca copii un sport de echipa ceva, dar vaz nu prea pot face fata dpdv sanatate. Si la inot mi-ar placea, dar ei si infectiile respiratorii +otitele sunt criminali.

Vara nu-i duc la camp de sporturi decat o zi una ba. Cele ba, se plimba cu noi prin imprejurimi.

Ma gandeam sa o duc la chestie de teatru. Asta i-ar dezvolta vocabularul si i-ar ajuta dictia si prestanta.

ruxij si eu picai in admiratie cu baietul Lunei cu cititul cursiv de la sase ani. Pai a mea citeste fonetic si cateva reguli tot pe la aprox. sase ani. Si se poticneste. Si cica e peste medie... asa ca as zice ca faptul ca e intr-a treia la sapte ani e logic apoi. Ca matematica e simpla si impedimentul major e readingul.

ciuf spune:

Conchita, bine ai venit in noua generatie de copii "baby Einstein"
Am gustat si eu un pic din lumea asta nebuna (ca asa o consider) sa am copil mai si mai si cel mai.
La primul copil am cumparat numai jucarii educative, carti cat mai educative ... ca doar gemea internetul de asa oferte pentru a mari capacitatea cognitiva, intelectuala a copilului . Imi amintesc ca avea Luca vreo 2 ani cand i-am cumparat o jucarie din asta de te face smart (am platit bine pentru asa ceva) si pe care a ignorat-o de la prima vedere, insa avand grija sa se joace timp de trei zile cu cutia ei .
Si tot cautand ca disperata dupa metode de dezvoltare intelectuala m-am vazut intr-un cerc vicios. Ok. Sunt eu "anormala" si ceilalti parinti reprezinta "normalul"? E problema la mine sau la ei? Sunt prea relaxata?
De cand creste copilul in burtica mamei se apeleaza la metode de a oferi copilului un head start in abilitatile creative, sociale si intelectuale (muzica clasica). Fatul incepe sa auda de abia de prin sapt. 20. Dupa ce se naste ... continuam cu Mozart sa ii creasca copilului abilitatea spatio-temporala.
Piata e suprasaturata de produse "must have" pentru a dezvolta un copil cu intelect ridicat, "make your child smarter". Nu vezi decat "Baby Einstein", "So smart", "Brainy baby". Acum totul se masoara in IQ, gifted kids... Pai cu asa produse toti copiii vor ajunge la Mensa, la cei cu peste 150 IQ . Aprob ce a spus Ocebine, putini sunt copiii gifted.
Este important sa distingi intre darul intelectual ce este masurat de IQ si talent, ce masoara precocitatea intr-un anumit domeniu: pictura, matematica, muzica. Acestea doua nu sunt corelate. Talentele nu ajung sa posede un IQ de 150. Iar cei care il posed ... multi nu ajung sa fie de mare succes in viata lor. Deci este cu doua taisuri.
Unii parinti sunt atat de concentrati pe stimulare, pe cresterea IQ-ului incat uita ca stimularea vine din experienta de zi cu zi. Sunt atat de prinsi in lumea asta nebuna ce promoveaza tehnologia ca uita sa isi lase copiii sa copilareasca.
Imi amintesc de o conversatie ce am avut-o cu cativa prieteni de-ai nostri care ne povesteau cum au "copilarit ei", cum parintii ii bombardau cu lectii de pian, ski, inot, karate si franceza (ca era vazuta asa mai de high-society). Dar din pacate interactiunea cu parintii tindea sa fie catre zero. Si vorbeau cu regret, acum vazandu-si copilaria prin ochii unui adult. Nici macar nu erau atrasi de activitatile astea. Dar picau bine la cei cu pretentii. No si atunci mi s-a aprins beculetul. Asa vreau sa imi cresc copiii? Despre asta sa isi aminteasca cand vor fi mari?
Vor avea ei timp sa invete toata viata. dar copilaria nu tine mult.
Vreau sa ii las sa simta parfumul copilariei asa din plin pana cand incep scoala. Apoi o vom lua-o si noi usor-usor spre inclinatiile ce ni se arata. Nu ii fortez. Ce stiu sa faca pana acum am invatat din joaca, din dorinta lor de a afla. Dupa cum spuneam stimularea poate sa vina din orice experienta avuta care poate pentru noi e ceva normal, dar pentru ei se arata ca o mare aventura.
Noua ne place foarte mult sa ne plimbam, sa cutreieram muntii, sa exploram natura cu piciorul. O consider o metoda sanatoasa si eficienta de a invata ceva despre natura. Si uite-ma luand carti de la Biblioteca si documentandu-ma despre pasari, serpi, insecte, plante. Dupa care le aplicam in micile noastre explorari cu rucsacul in spate. Pot eticheta aceasta stimulare ca fiind academica. Luca a invatat sa numere cu copacii langa el .
Am fost invinuita ca mi-as forta copilul sa mearga cu bicicleta. Asa mi-au spus niste prieteni. Fiecare vede lucrurile prin ochelarii lui. Dar aluzia asta m-a durut al naibii de tare. Noi iesim saptamanal cu bicicletele. Avem poteci nemaipomenite pentru asa ceva. Luca a fost interesat de la doi ani sa bicicleasca. L-am vazut ca ii place am investit bani in biciclete bune. Ne-a placut sa patinam sau sa skiem… ii place si lui. De fapt tot ce ne place noua ii place si lui. Pentru el este important sa facem ceva impreuna.
Pe Eva am pus-o pe patine la aproape doi anisori. Am intrebat si eu instructorii si imi spuneau ce repede invata copiii cand sunt micuti si ca varsta asta e foarte potrivita sa invete sa patineze. Dar copiii sunt diferiti. Micuta mea parca avea macaroane in loc de de picioare. Asa I se frangeau. Nu am insistat. Anul asta am incercat din nou. Eh, a mers cu galetusa, a fost gata sa dea la o parte galetusa vrand sa mearga singura. Acum patineaza fara ajutor. Am inteles ca acum un an nu era pregatita … nu am fortat-o. Toate se intampla la timpul lor, cand sunt ei pregatiti, nu noi.
Linia intre stimulare si suprastimulare este tare fragila. Este foarte important ca parintele sa isi citeasca bine copilul, sa ii stie nevoile. Totul are limite. Tu ca parinte esti singurul care poti spune cat este de ajuns pentru copilul tau.
Pai ei sunt suprastimulati numai ce isi vad camera plina de jucarii ce arata ca o adevarata fabrica de jucarii, muzica si voci in background.
Nu trebuie sa cedam la presiuni, in joc este copilul nostru, nu al altora.
Imi amintesc ce explozie fusese cu baby Eisntein. Am luat si noi filmuletele ca doar eram prinsi in febra asta nebuna. Numai ca lor nu le-a placut. Baiatul nu s-a uitat la TV decat dupa aproape 3 ani, iar fata a inceput tot cam pe la varsta asta sa se uite si a fost plictisita de genul asta de stimulare vizuala.
Dar pe mine ma innebunesc controversele astea. Ba ca e bine sa se uite copilul la TV ca isi imbogateste vocabularul (ceea ce un studiu facut pe BE spunea ca le intarzie dezvoltarea lingvistica), ca li se dezvolta imaginatia sau ca pana la doi ani copiii nu ar trebui sa fie expusi deloc la TV din doua motive: unul, pentru ca creierul copilului este inca in dezvoltare si doi pentru ca nu exista interactiunea parinte-copil (citez Academia Americana de Pediatrie). Si tot ei spuneau ca pana in doi ani TV nu aduce nimic benefic unui toddler.
Si ca sa ma intorc la intrebarea ta legata de dans ti-as raspunde ca este inca micuta sa inceapa dansul. Atata timp cat este luata ca pe o joaca nicidecum gand de vreo performanta este ok. Va avea ea grija sa iti arate cand nu mai este interesata iar atunci tu vei stii ca e timpul sa o retragi.
La varsta ei ar trebui sa stie numai de joaca.
Generatia urmatoare cum va fi? Ca vad ca rata de sinucidere e in crestere la liceeni, depresiile sunt in floare … Am colegi care sunt obisnuiti sa scrie numai pe calculator. Iar cand isi iau notite pe hartie inverseaza literele, gresesc cuvinte. Ma intreba o colega cum se scrie schizofrenie, ca nu stie. La naiba, e limba ta materna, nu a mea. O sa ajungem sa nu mai scriem pe hartie deloc.
Vezi studentii izolati, nu stiu decat sa text mesagiuiasca, cu iPodurile conectate la urechi, jucand jocuri pe telefon. In pauza e asa liniste intr-o clasa de aproape 300 de studenti. E dureros!!!
Saptamana trecuta, intr-un restaurant, langa masa noastra era un tata cu doi baieti, liceeni (asa ii citii baba de mine ) cu iPodurile in urechi si jucand de zor. Tatal incerca sa deschida o conversatie cu ei, sa ii intrerupa, dar ei dadeau niste raspunsuri scurte ca doar-doar tatal sa nu ii mai plictiseasca atata. Sa ii lase in lumea lor.
Dar noi, cei care nu am beneficiat de ce este acum pe piata, am ajuns oare rau? Care este secretul?

Ciuf, Luca (11.11.2003) si Eva Maria (21.04.2006)
Camera lui Luca/Finding Nemo si Camera Evei-Gradina cu flori vesele
www.onetruemedia.com/my_shared?z=15dde712e107702b2ad340&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Binecuvantarea

conchita spune:

ok, deci e boala si tine putin, zici tu? :-))
aham, nu mai sufera parintii de vinovatii, pai asta inseamna ca ne-au spalat astia creierii si dogma a invins, traiasca produsele e bust your child's intelligence dinainte sa-l concepi chiar. in cazul asta, io propun un nou slogan: parinti vinovati din toate tarile, uniti-va. :-))

AB, ai dreptate, e ca si cum ai pune un video pe fast-forward, in loc de play. io ma laudam ca-s o mama degajata si lasa-ma sa te las, ce vrea copchilu', aia e. da' ma mai apuca si pe mine febrilitati dintr-astea si zic, pai cei care ma sfatuiesc una-alta sunt de-aici, s-au nascut aici, cum sa frustrez copila de flash cards si laptop de la 5 luni, daca ramane "in urma"?? ca si eu am fost o mare ipocrita la viata mea, am crezut ca am talent la pictura si mereu am zis ca daca m-as fi nascut dom'le, in america, sa fi mers si io la activitati, azi ma recomandam picasso nr.2, pfiuu, ce-am ratat, ce m-am ratat. dar stii ceva? daca eram asa breaza, as fi pictat genial si fara clase de pictura! d'aia ma tem, poate vine sonia maine-poimaine si ma blameaza ca uite, i-am ratat potentialul creator sau de care-o fi, ca pe jen a dus-o mama-sa la activitati extra si acum, iata, ia premiul nobel pentru literatura. whatever. trebuie sa luptam constient impotriva presiunii sociale si media. na, ca mi-a casunat pe media acuma.

eu v-am citit pe toate, chiar daca n-am raspuns individual, va citesc in continuare cu mare atentie si va multumesc mult pentru raspunsuri.