M-am hotarat.........adoptie(61)

Manuelita spune:

Fetita noastra a fost declarata adoptabila (pentru cine nu mai tine minte, ei i-a expirat adoptabilitatea imediat dupa ce am cunoscut-o noi, asa ca asteptam de vreo 4 luni sa fie declarata din nou adoptabila).
Cu putin noroc in iulie o luam acasa. Of Doamne,ce greu e sa astepti.


In weekend am fost la ea si cand am vazut cat s-a bucurat cand am ajuns mi s-a topit sufletul. S-a inrosit toata, s-a prins de piciorul meu si a inceput sa se catere pe mine ca o maimutica, iar cand a aparut sotul meu si-a pus emotionata manutele la ochisori, era aproape grena la fata de emotie. Ii era asa de greu sa se hotarasca la care sa stea in brate, ca in prima jumatate de ora a facut non stop naveta intre mine si el . Nu mai zic cum a fost la plecare ca ma apuca plansul.
Of, sper sa nu o transformam intr-un copil rasfatat care face numai ce vrea el cand o vom lua acasa. E un copil care a suferit atat de mult, incat tindem sa vrem sa-i facem fiecare moft, ceea ce stiu ca e gresit, dar nu ma pot abtine.

asi spune:

Alexa multumim mult

Manuelita multa vreme nu te vei putea abtine sa nu o rasfeti.

Ei sunt norocul meu : Razvan si Maria
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.

carmenul spune:

Felicitari Manuela. Mai e putin si iti vei tine fetita in brate .Ai asteptat mult dar uite ca toate s-au intamplat pana la urma asa cum ai dorit.
Este emotionant ce povestesti , imi aduc aminte ca Ionut reactiona la fel cand ne vedea, se fatacea, se inrosea, etc
S-a creat si intre voi acea legatura speciala .
In privinta rasfatului eu zic sa procedezi asa cum simti.

Anca Wish spune:

Felicitari, Manuelita. Abia astept sa ne descrii pana in cele mai mici amanunte momentul in care o vei aduce acasa.

Asi, sa-ti traiasca printesa!!!! La multi ani!!!
Ce program aveti? Cum veti petrece?



"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore

Manuelita spune:

Multumesc frumos dragele mele pentru sprijin si urari. Desigur voi povesti venirea acasa asa cu bune si cu poate mai putin bune, stiu ca uneori lucrurile devin dificile cand copiii ajung in sfrasit acasa, chiar daca exista deja iubire si atasament.

Deianira, cred ca sunt in asentimentul tuturor mamicilor de aici cand scriu ca tu te poti "baga" oricand in subiuectul nostru.

Andreea1983 si eu imi fac griji legat de momentul in care vom lua copilul de la familia as. maternale. Noi o vizitam de cateva luni, dormim la asistenta maternala si fetita e deja foarte atasata de noi si nu are nici o problema sa doarma cu noi, sa ne solicite noua tot ce are nevoie, se comporta ca si cum am fi parintii ei (marog, si noi ne simtim asa deja ) Insa, asta nu inseamna ca nu mai tine la asistenta si familia ei, la care locuieste de 8-9 luni. Stiu sigur ca chiar daca nu va plange cand va urca in masina cu noi si vom pleca, ne va intreba apoi de ei, ma gandesc chiar ca ii va fio dor de ei si va plange, iar noi nu vom putea face 500 de km ori de cate ori ii va fi ei dor. Si stiu sigur ca voi plange si eu cu ea pentru ca ma voi simti vinovata ca am rupt-o de ei, marog, ma astept la momente "naspa". In prezent e invers, sufera cand plecam noi, in timpul saptamanii se plimba cu telefonul la ureche si poarta convorbiri imaginare cu noi :)). (iar cand o sunam noi si ne aude vocea nu mai zice nimci, se uita la telefon si-l pupa :))


Mie mi-e mila si de familia asistentei maternale, (chiar daca stiu ca nu o iubesc pe fetita noastra asa cum o iubesc pe celalata fetita (neadoptabila) pe care o au in plasament de cand era mica) tin totusi la ea, au grija de ea cat stiu ei de bine, si mai mult, s-a creat o legatura si cu noi. Inchipuiti-va ca un weekend da si unul nu noi suntem musafirii lor, dormim in casa lor, mancam la ei, ii scoatem la plimbare (ei n-au maisna si sunt oameni care traiesc intr-un satuc) si incercam sa ne facem uitili pentru a nu fi o povara. E o situatie delicata, deja ne-au spus ca le e greu sa se desparta de fata, dar ne-au ajutat cu tot dragul in a pregati copilul si a sustine atasamentul ei fata de noi pentru ca isi doresc ca ea sa ajunga pe maini bune, si cu noi se simt impacati ca stiu sigur ca va fi iubita si ingrijita. Vor sa tinem pe viitor legatura, au zis ca nici nu-si imagineaza sa nu ramanem parte din viata lor si sa nu ne vizitam incontinuare. Ma gandesc insa ca atat noua cat si fetei ne va provoca tristete revederea cu ei pentru ca e o perioada foarte grea acum pentru noi.
Eu le sunt recunoscatoare pentru comportamentul fata de noi si grija fata de copil. Partea delicata e ca femeia face multe chestii cu care eu nu sunt de-acord, insa nu e rea-vointa, e diferenta dintre cum vedea ea lucrurile ca femeie mai simpluta si fara "cunostinte moderne" de cresterea copilului, si cum le vad eu care ma auto-educ de zor si care gandesc altfel. Nu pot sa-i zic eu cum sa creasca copilul, chiar daca uneori sunt chestii importante si e ingrozitor de frustrant pentru mine, desi sunt o fiinta tare, uneori ma duc in WC si trag cateva lacrimi, apoi strang din dinti si mergem mai departe.

Ma gandesc adesea ca nu vom stii cum sa o crestem in sensul de disciplinare. Noi daca chiraie un pic ca vrea ceva intram in panica sa indeplinim mai repede dorinta (noroc ca e un copil cuminte si fara toane). Daca o vom ruga sa faca ceva si nu va vrea, eu nu ma vad in stare sa ridic tonul (in nic un caz sa o pedepsesc ca oricum nu sunt de acord cu metoda asta de disciplinare). Fata mananca singura acum, se imbraca singura, isi ia singura lucrurile de care are nevoie. Mie mi-e mila de ea si tind sa fac eu totul pentru ea, habar nu am unde este echilibrul. Nu stiu cum sa fac cu alimentatia. In prezent ea mananca lapte de vaca (deci nu lapte praf junior), mancare gatita (porc, pui, ce se nimereste) cu grasimea si ceapa calita aferenta, dulciuri de cate ori vrea, etc. Nu stiu daca sa-I dau tot lapte de vaca sau lapte praf corespunzator varstei ei. Daca sa-I dau ocazional si porc sau sa-l elimin de tot. Mi-am planificat sa stau 1 luna cu ea acasa, apoi s-o duc la gradinita, insa nu stiu daca e o idée buna. Poate ar fi mai bine sa stau mai mult cu ea acasa (desi nu stiu cum as putea rezolva) sau din contra sa o duc imediat la gradinita ca sa se obisnuiasca din prima cu un program in loc de a face din nou o schimbare dupa abia o luna.
Voi cum ati procedat cu toate chestiile astea?

cons spune:

Manuelita, ti-am citit cu atentie randuri si ma bucur pentru tine si pentru fetita ta.
Vad cate griji iti faci si cate ganduri si ai sa constanti ca unele lucruri vin de la sine iar altele le vei invata.
Eu cred ca perioada cea mai grea este acesta perioada de asteptare care pare sa nu se mai sfarseasca odata.
Cred ca vei sta mai mult cu fetita acasa decat ti-ai propus, lunile iulie si august sunt de vacanta, unde mai pui si jumatatea lui septembrie.
Astept cu nerabdare noi vesti.
Asi sa -ti creasca fetita mare, frumoasa si sanatoasa, sa-ti aduca multa, multa fericire!
La multi ani Maria, puica de Asi

Manuelita spune:

Doamne, fetita lui Asi a facut 2 ani, acum am vazut :)
Nu-mi vine sa cred, parca ieri auzeam ca a aparut in viata lui Asi si are 1 ani si 2-3 luni parca..

LA MULTI ANI! Cu sanatate si bucurii!

claudia72 spune:

LA MULTI ANI MARIA , PRINTESA LUI ASI

maria_t1971 spune:

Manuelita - FELICITARI ! Incepeti o noua viata minunata !

Asi- sa va traiasca fetita si sa aveti parte de tot ce-i mai bun !
La multi ani Maria! s]

maruta007 spune:

La multi ani Asi pentru printesa ta mica ! Sa va traiasca si sa va aduca multe bucurii