M-am hotarat.........adoptie(61)

Raspunsuri - Pagina 12

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns maimutzak spune:

Si io m-am ingrasat...putzin...ca deh, halesc tot din castronase...'',desi speram sa slabesc,cu atata plimbarica, la altele functioneaza, dar la mine...pas... dar cel mai imp lucru e ca puiutul e sanatos si frumos.Pupici la toti puiutii si mamicile, si aspirantele.'')

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Andreea1983 spune:


Misha, felicitari din tot sufletul, cred ca incepe o calatorie minunata.

Fetelor cu copilasi mai mari, Carmenul, am si eu o intrebare: fetita noastra ne iubeste foarte tare, insa este si foarte atasata de familia maternalei, care a avut o grija impecabila de ea, cum facem sa fie cat mai usoara despartirea de ei, sa nu se simta rapita? Cu atat mai mult cu cat ne desparte o distanta destul de mare si nu o sa poata merge sa ii viziteze prea des?

Va rog povestiti-mi din experientele voastre pentru totul este perfect, insa imi este o teama grozava de momentul acesta.

Promit ca in curand sa va povestesc prima noastra intalnire si experientele de pana acum, dar stiti si voi de ce inca nu pot spune nimic.

Va pup pe toate si sper sa aveti o vara minunata langa puiuti.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns IreneCAM spune:

Misha, felicitari din tot sufletul!

Sa nu ma dati disparuta, io-s alaturi de voi cu gandul...cu fapta rar de tot:(, de vreo luna e agitatie mare la serviciu, iar cand am putin timp incerc sa recuperez stand cu Mirunica.
Am dat un ochi in fuga pe cateva pagini...deci si voi v-ati ingrasat dupa "nastere":D? Credeam ca sunt singura! La mine deocamdata bilantul e +5 kg, dar nu cred ca ma voi oprin doar la atat!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmenul spune:

Andreea1983 in primul rand lasa-ma sa te felicit pentru ca asa cum ne spui, ai gasit si tu copilul tau , o fetita.
Situatia noastra a fost destul de confuza la inceput , nu credeam ca baietelul va renunta la mediul in care a trait insa a fost nevoie de efort , rabdare si blandete pentru a-l face sa inteleaga cine suntem noi, ce am vrea , ca am vrea ca el sa fie copilul nostru, ca-l vom iubi, ca l-am cautat mult, etc. Efortul a insemnat o comunicare buna intre noi , care a constat in telefoane zi de zi in care imi povestea ce facea la scoala iar seara citeam cate o poveste. Asta ne-a legat foarte mult.
Familia maternala a constribuit in mare masura la pregatirea lui incercand sa-i faca mai usoara despartirea de ei.
Baietelul nostru stie de mic ca a fost abandonat, stia ca maternala nu l-a nascut ea, stia ca probail candva va veni cineva sa il vada , niste parinti "definitivi" cum le spune el.
Mi-am facut mai multe probleme decat trebuia, el a fost mult mai afectuos si dornic sa vina cu noi, decat ne-am fi putut inchipui.
Fiind mai mare, a inteles perfect ceea ce i s-a explicat .
Asta nu inseamna ca momentul in care l-am luat de acolo nu a fost emotionant. Cei din familia care l-a crescut plangea care mai de care, el incepuse sa fie trist, dar nu a zis ca nu vine cu noi.
Noi pastram legatura cu familia maternala, nu am sa il rup de ei niciodata, ii sunam si acum , le trimitem poze,el le este recunoscator si ii considera acum prieteni, le spune pe nume.
Nici noi nu ii vom vizita asa des, distanta este mare si la noi, insa odata pe an, in vacante, vom merge acolo.
Ca sa rezum deci, incearca o buna comunicare cu fetita, explica-i ca ai vrea sa fie copilul vostru si voi ati dori foarte mult sa fiti parintii ei, si cere sprijinul familiei maternale pentru ca tu de la distanta nu poti da decat cateva telefoane.Noi am cerut si bilet de voie odata si am stat acolo vreo 3 zile cu copilul la un hotel.
Mai mult nu am putut face, adevarata acomodare se face acum in perioada de incredintare .Orice intrebare ai, si iti pot fi de folos, te rog nu ezita sa ma intrebi.
Multa bafta, sanatate si putere sa treci de toate hopurile ca sa te poti bucura de fetita ta.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Anca Wish spune:

Andreea, Dana noastra avea 4 ani cand am luat-o acasa, le spunea maternalilor "mama" si "tata" si nu stia despre situatia ei. Ca mai toti copiii in aceasta situatie, era si ea atasata de maternali care o iubeau foarte mult si ne era si noua teama de cum va reactiona in momentul in care va ajunge acasa. Ne era teama de prima noapte, de primele zile. Dar...surpriza a fost mare, mare. Cu cuvinte putine si pe intelesul ei i-am explicat cum au stat lucrurile, ca nu maternala ii era mama, cat de mult am asteptat-o si cat de fericiti suntem ca am gasit-o. S-a adaptat foarte repede si niciodata nu mi-a zis ca ar vrea inapoi.
La vremea aia am scris pe DC, dar voi reveni asupra unei povesti semnificative. La maternala a crescut cu inca 2 fetite. La vreo 2 luni dupa ce am adus-o acasa ne-am intalnit cu una din fetite in parca, fara maternala. Mi-a inghetat sufletul cand am vazut-o si ma gandeam cu groaza cum imi va rascoli copilul, dar...micutza mea s-a prins de gatul meu, a inceput sa planga si imi tot zicea ca nu vrea sa plece. Concluzia e ca oricat de bine ar fi tratati cu cata dragoste si cu cata grija, copilul simte si face diferenta atunci cand ajunge in noua si adevarata lui casa.
Ai sa vezi ce simple vor fi lucrurile. Doamne-Doamne aranjeaza lucrurile.
Si inca ceva esential: Pe Dana am vizitat-o de 2 ori si a treia oara am luat-o acasa, deci nici nu se crease acel atasament.




"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simo_75 spune:

Buna dragele mele,
Astazi am primit raspunsul mult asteptat:AVEM ATESTAT!!!
Mi-au dat lacrimile de fericire si pe urma imediat ma gandeam la drumul pe care il avem de strabatut.Abia acum incepe drumul mult asteptat.
va pup



Copilul nu datoreaza parintelui viata, ci cresterea! - Nicolae Iorga

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ioanaalice spune:

simo - felicitari si asteptare scurta!

ioana, mama lui Mihai
http://family.webshots.com/photo/2264295990103287451VZFvvq

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Anca Wish spune:

Felicitari, Simo. Un drum scurt si fara denivelari iti doresc!



"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maria_t1971 spune:

Simo - FELICITARI si multa bafta !

Misha, draguta, ce-ti face flacaul ? Va pe amandoi si te astept cu vesti bune din postura de propaspata mamica fericita !



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns asi spune:

Simo felicitari pentru atestat si mult mult noroc de acum incolo!

Irene scuze de intarziere si sper sa primesti urarile de La multi ani pentru Mirunica.Va doresc numai fericire si bucurie.

la toate mamicile si viitoarele mamici.



Ei sunt norocul meu : Razvan si Maria
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.

Mergi la inceput