Separare financiara?!?
Raspunsuri - Pagina 8
stockholm spune:
cistoiu tocmai pentru ca sunt un caz fericit nu m am incumetata sa o sfatuiesc pe tog 
ma gandeam ca totusi poate un pic mai multa incredere unul in celalat nu le ar strica(presupun doar ca au nevoie de mai multa incredere unul in celalat ,nu stiu exact care este situatia )
uneori ca sa castigi trebuie sa risti ,chiar si in viata de cuplu
bafta multa inca o data si sa avet grija de voi 
lara_c spune:
Stockholm, la partea cu increderea ai dreptate!
Asta spun si ei eu, odata ce esti casatorit (sau intr-o relatie f serioasa chair si fara acte) trebuie sa ai incredere unul in celalalt.De aceea parerea mea este, ca sotii tb sa aiba conturi comune.
Repet, e parerea mea.Eu nu m-as simtii confortabil daca eu as tine banii intr-un cont si sotul meu in altul.Bine, nu punem la socoteala conturi aproape inactive( mi-au ramas si mie vreo 2 neinchise in RO si sotul meu are unul deschis de parintii lui cand era copil).Practic nu vad rostul sa ii adaug numele pt ca nu le folosesc niciodata, chiar as vrea sa le inchid.Dar nu m-ar deranja daca el ar dori asta.
Dar de ce spui tu ca sunt chichite avocatesti?Nu are asta nici o legatura cu avocatii ci cu banca.Dureaza cateva minute.Spui ca banii i-ati cheltuit impreuna.Tu cum faceai,ii cereai lui sa scoata bani de fiecare data cand aveai nevoie?
Sper ca nu o sa te superi pe mine, dar mie mi s-ar pare aiurea sa ii cer sotului meu bani ca vreau sa merg la cumparaturi sau sa iau prinzul cu o amica.Chiar daca ar fi si banii mei in contul ala.M-ar face sa ma simt ca un copil caruia nu ai curaj sa ii dai un card pe mana....
Chiar nu vad de ce sa nu fie ambele nume pe cont.
Exact cum nu inteleg ca o casa de exemplu sa fie doar pe numele unuia dintre soti.Sau ca facturile nu se platesc separat.Mai putin in situatia in care era deja cumparata cand cei doi s-au cunoscut.Dar mai stiu cazuri din astea cand apartamentul e doar pe numele sotului desi l-au cumparat dupa casatorie.Pe mine chestii de genul asta ma-ar face sa ma simt prost.
stockholm spune:
nu ma supar lara iubita nu i bai
de cheltuit s au cheltuit simplu banuti
cand ieseam al cumparaturi eu ziceam vreau aiai aia si ailata si el platea
la fel cum el zicea vreau aiai si ailata si tot el platea
pupici multi tuturor
edit:noi inca suntem la faza cand fiecare minut liber in afara jobului il petrecem impreuna 
columbiana spune:
Tog, pina la urma la ce concluzie ai ajuns, separare financiara sau nu?
tog_of_war spune:
Imi cer scuze pentru absenta, dar macar vin cu vesti mai bune.
Ramanem in continuare separati financiar, dar cumparam lucruri impreuna, nu ne uitam (a se citi "nu se mai uita") la fiecare cent cheltuit. Nu a mai adus in discutie acea divergenta, nici sa zica ca am avut dreptate si nici sa isi sustina in continuare opinia. Ceea ce este bine pentru ca asa am avut parte de liniste si armonie in familie.
Il simt ca ar vrea sa renunte la decizia de separare financiara, dar este prea mandru sa imi spuna 
. Eu i-am sugerat de vreo 2 ori sa punem punct dar nu a zis nimic. Intre timp cumparam masina impreuna
si se implica in alegerea ei ca la inceput.
addinel spune:
tog, eu inteleg ft bine separarea financiara, atata vreme cat ambii soti sunt de acord/ impacati cu asta. si atat vreme cat nu se ajunge la situatii absurde, gen iesim in oras si fiecare scoate banii de suc, pe al copilului il platim jumi-juma
eu am mai zis-o si pe la alte subiecte, noi suntem si cu banii impreuna si cu ei separati. in sensul ca salariile noastre vin laolalta in casa, dupa care se impart pe bugete: banii casei- ptr mancare, utilitati, etc; bugetul meu si bugetul lui- egale; bugetul fetitei- gestionat in totalitate de mine; si ultimul- contul de economii. am facut asa pentru ca lui i se parea mereu ca eu cheltui prea mult. acum, cand sunt pe buget, si mie mi se pare ca obisnuiam sa cheltui prea mult si prea aiurea, m-am temperat mult. regulile nu sunt foarte stricte, adica daca imi depasesc bugetul nu mi se scot ochii si nu sunt lasata fara bani pana urmatoarea luna. mai in gluma, mai in serios ne imprumutam unul pe altul. unele imprumuturi sunt nerambursabile concediile sunt in mare parte facute din bugetul lui, pentru ca el face si economii in nume personal. cand nu ajung suplimentam din economiile casei.
discordia spune:
asa cum spunea si stockholm increderea dintre soti conteaza foarte mult. Eu voi da ca exemplu experienta personala: eu cu sotul meu nu suntem casatoriti legal, desi suntem de 7 ani impreuna, la inceput doar el castiga bani, eu finnd studenta si neavand timp pt un job.Intre timp m-am angajat, in prezent castigam la fel, eu sunt prima care iau salariul, iar el la diferenta de 4 zile. Asa ca din salariul meu platim rate, telefoane, intretinere, etc, iar din salariul lui traim. Mai mult in urma cu 2 ani eu am facut un imprumut la banca pt a-i acoperi lui ratele intrucat doream sa luam un apartament si astfel el avand pe vremea aceea salariul mai mare ca al meu putea sa ia un imprumut mai mare.Daca ar fi sa ne despartim eu nu as ramane cu nimic din ce am achizitionat in acesti ani (ma refer la casa si masina) fiind pe numele lui si repet, nefiind casatoriti, ba mai mult as ramane si cu datorii, aproape jumatate din salariul meu. Dar eu niciodata nu mi-am pus aceasta problema si consider ca asa cum dormim impreuna, avem copii impreuna si banii sa-i impartim impreuna indiferent daca el sau eu castigam mai bine.
?Un alt exemplu este cel al cumnatei mele care au separare financiara de genul banii mei sunt ai mei, iar banii tai sunt ai nostri. Cumnatul meu isi chektuie singur banii, nu da nimic nici pt datorii, nici pt copil, iar cumnata plateste totul, inclusiv datoriile lui.
Astfel ca raman la parearea ca banii tb sa fie la comun, iar independenta financiara se poate aplica mai bine poate la acele persoane care castiga f. mult (miliardarii)astfel daca vrei o masina sa ti-o poti lua oricand, un laptop la fel fara sa se puna tot felul de probleme
(
ruxij spune:
Adica cum sunteti voi la comun, dc toate sunt pe numele lui? Ati fi fost la comun dc. te punea si pe tine pe actele casei si masinii. Poate ramai cu fundu'n balta.
babyblue spune:
apropo de separarea financiara...(cu care personal sunt de acord)...mi=aduc aminte o criza de-a mea, pe care vreau sa o povestesc.
pe la 22 de ani ai mei, cand eram eu proaspat casatorita, eu studenta, el proaspat absolvent...ne-am certat intr=o seara pe un motiv complet banal si m-am hotarat eu sa ne separam cu totul, in primul rand financiar.
am luat toti banii din casa si i-am impartit jumi juma, asta urland furibund isteric. si pentru ca el era de acord, mai rau, chiar radea de criza mea, am decis sa ne separam cu totul. si am luat toate borcanele de zahar si faina si ulei si totul, dar absolut totul din casa l-am impartit pe din doua. cert e ca am stat cateva ore, dramuind zaharul, piperul, faina in borcane separate..ba si gelul de dus l-am impartit pe din doua, in timp ce sotul se tavalea de ras. apoi am cazut franta in pat, de oboseala de la imparteala.franta, dar satisfacuta ca m-am separat complet.erama f pornita pe idee.
dupa vreo 2 zile, m-am incurcat rau printre borcane si mi s-a parut o completa idiotenie. si l-am rugat pe sot sa ma ajute sa mut totul inapoi. evident ca nu a vrut si am muncit dublu sa pun la loc toata mizeria pe care o facusem.
eu una mereu rad cand imi aduc aminte de criza de atunci.
legat de bani, eu sunt pentru independenta financiara a ambilor soti.sa aiba fiecare banii lui si sa-si cumpere ce vrea, fara sa dea explicatii, evident, dc e vorba de sume mari, sa se consulte impreuna.
mi se pare normal asa, atata timp cat pentru cheltuielile comune si ale copiilor, nu exista discutii si nu se simte nimeni frustat ca da mai mult sau mai putin.
_
Babyblue va pupa pe toti!!
"Dorintele neimplinite sunt sursa dramatismului interior. (Cioran)" -
cipcipcip spune:
Nu am sfaturi pentru tag_of_war, decit opinii personale
Chestia cu finantele separate se poarta pe la scandinavi, dar ei nu-s in nici un caz cunoscuti de familisti si au daca nu ma insel printre cele mai mari rate de divorturi din lume.
Cunosc un cuplu care au finantele separate, deci fiecare salariul in contul personal si platesc 50-50 la chirie, masina, restaurante etc, doar la mancare el da mai mult vreo 100 de euro pe luna ca el maninca mai mult ca ea 
Ma intreb daca stau si-si numara bucaturile unul altuia sa fie siguri ca totul e impartit in mod egal.
La astia merge ok ca au salarii cam la fel de mari si deci nu se imbraca unul de la Chanel si celalalt de la second hand.
o prietena buna de-a mea romanca a fost ani de zile cu un tip (suedez...) care cistiga de vreo 4 ori mai mult ca ea, dar ea tot 50-50 platea la chirie, mincare etc. (mai este sistemul in care fiecare plateste procentual, deci in functie de salariul pe care-l are). Deci prietenul asta al ei sau cum sa-i zic (nu mai sint impreuna), dupa vreo 5-6 ani de locuit impreuna, o imprumuta pe ea cu bani cind plecau intr-o excursie si ea n-avea bani sa-si plateasca jumatatea, iar ea dupa aia ii platea inapoi in rate 
Iar fata statea cu el, ca deh, il iubea, si se gindea ca asa e regula la ei.
iar exemple de-astea am destule, inclusiv un cuplu care s-au logodit si si-au platit inelele separat (aici se iau verighete la logodna), asta pentru ca ea a vrut o verigheta cu nu stiu ce diamante pe ea iar el a considerat ca nu-i de datoria lui sa-i plateasca moftul.
mda, totul in numele feminismului si al egalitatii.
Nu mi se pare normal sa fii casatorit si sa mai ai si copii si banii separati. Mai ales cind unul cistiga mai mult ca celalalt si asta duce la diferente de standard. Adica unul isi ia ce haine sau chestii vrea iar celalalt isi numara creitarii ca sa bea un suc.
Daca ai ales sa-ti imparti viata si patul si bucuriile si necazurile impreuna, mi se pare absurd sa-ti imparti banii.
Am vazut atitea anomalii pe la scandinavii astia incit eu personal am oroare la asa ceva.
deci cum ziceam, asta-i parerea mea personala
Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005