Frustrarile unei mame din Bucuresti

Cum e sa fii mamica in Bucuresti?

Pai sa vedem. Esti insarcinata. Te urci in autobuz...Esti invizibila, desi ai o burta imensa...Te duci in dreptul scaunelor rezervate si speri...Lumea se uita pe geam. Frumos peisaj! Foarte frumos! Te doare spatele! Bajbai un "va rog frumos, imi dati voie?" ..."Vai dar nu v-am vazut..." Adevarul e ca la cele 90 de kg, la cat ajunsesem la sfarsitul sarcinii eram cantitate neglijabila.

Te duci la magazin. Cumperi ce ai de cumparat. Te asezi la coada pentru gravide. Nimeni nu te vede. Te enervezi. Faci scandal. Se uita la tine ca la felul 14. Cine te pune gravida fiind sa vii sa fac piata?

Vine momentul sa nasti. Emotii si multi bani. Asistente, doctore, cine se nimereste numai sa scapi cu bine si sa nu ajungi pe la stiri.

Pleci cu copilul acasa. Cauta pediatra. "Imi pare rau si asa am multi pacienti."...Tu te rogi frumos, implorim pana la urma se indupleca. Se termina cu bine.

Trebuie sa botezi copilul. Te duci la restaurant. "Puteti veni cu ce vreti dvs., da' e mai scump. Daca acceptati meniul stanard e mai ieftin, dar nu aveti decat blablabla..." Ce sa faci? Prima petrecere a copilului...te cauti prin carduri si buzunare si alegi ce e mai bine...

Iesi cu copilul din casa. Iti trebuie carut. Stai la 4 din 4. Nu il poti urca pe scari. Nu poti lasa copilul singur in casa. Nu poti lasa nici carutul jos. Plin de mila, administratorul iti da cheia de la spalatorie. Il lasi acolo. Te observa vecinii, ca nu ai cum sa ii fentezi mereu, desi ai fost avertizata sa fii discreta. "Pe mine nu m-a lasat sa pun bicicleta u fi-miu..." se aude in urma. Asta e!

Iesi cu carutul din bloc. Sa mergem pe trotuar...Greseala! Acolo sunt masini! Hai pe strada. Si de acolo vin masini...Faci slalom...Opaaa...Urmeaza un trotuar...Nasol! Ia carutul in brate si urca-l! Inca doua-trei miscari d-astea si trebuie sa treci strada nesemaforizata...Ce tupeu! Stai acolo ce stai pana i se face cuiva mila de tine si opreste!

Ajungi in parc! Cand copilul se face mai mare, vrei sa il dai in leagan...Trebuie sa ai rabdare, ca sunt doar 2 pentru bebelusi, asa ca distractia e aproape pe baza de tabel. Se sta la coada, cu copilul in brate sa nu pierzi randul.

Sa zicem ca ai treaba sa platesti o factura. Intri in posta, cu copilul in brate. Te pui la rand. Sta copilul ce sta linistit, dar i se face cald, se plictiseste. Lumea draguta, se zgaieste la el, vai ce dragutz, cat are, ce manance...Copilul incepe sa planga.."Vai, doamna, ii e cald!" Stiu, dar celor dinaintea mea nu le pasa, asa ca va veti plati facturile pe acorduri pe copil plictisit.

Vrei a pleci cu carutul mai departe. Nimic anomal. Te asezi in statie, sa astepti un tramvai modern, fara scari. Stai 20 de minute. Te plictisesti. Decizi sa te urci intr-unul normal. Lumea te ajuta, dar bombane ca de ce nu ai asteptat unul cu trapa. Daca vine unul cu trapa pentru carucioare, nu are cine sa o dea in jos. Domnii se uita pe geam, nu ar pune mana sa te ajute. Mai se gaseste cate unul care iti da sfaturi: E obligatia soferului sa coboare, sa va ajute. Vrei sa cobori cu copilul in brate din autobuz... Ei, ce tupeu! Mai intai trebuie sa treci de babele care dau navala sa ridice lumea de pe scaune. Vrei sa stai jos? Hai ca esti culmea? Pai ce e autobuzul tau? Te-am pus eu sa pleci cu copilul din casa?

Te duci la medic. Pe usa scrie ca ai prioritate. Si ce daca? Doamnele trecutede prima tinerete se grabesc. Lasa bebeusii ca nu au ei treaba. Bomabani, te infurii...si atat!

Cam asa e sa fii mama in Bucuresti!

In rest, totul bine si frumos!

http://picasaweb.google.com/cristina.catana

http://puppa.wordpress.com/

Guestus spune:

Daca avea si un sot doamna din poveste sigur mai umplea inca 10 pagini cu alte probleme.

roxanal spune:

uite d ela mine ..esti plina de frustrari ...da..daca stai sa le examinezi numai pe astea(adica aspectele absolut normale pe care tu le-ai insirat)..o sa ajungi la concluzia...ca ...bleah..traim in Romania

sibip spune:

Guestus, tatal copilului este cu siguranta la serviciu! Si din cauza asta nu are timp nici de piata, nici de platit facturi, nici de dus copilul la plimbare, nici de cautat local pentru botez. Acestea sint activitati care se desfasoara de obicei in intervalul 9-17, ca doar tot noi, femeile stam acasa.

Se vede ca nu ai trecut prin asa ceva, normal, doar nu esti femeie.

Habar nu ai cita dreptate are doamna pe care o ironizezi.

Puppa spune:

:))))

Nu cu el are doamna din poveste probleme, ci cu oamenii care nu ar ridica un deget sa faca o fapta buna. Si nu cred ca este singura care are astfel de probleme...Nu numai in Bucuresti...Doamna e din Bucuresti si d-aia intamplarile sunt de acolo.

http://picasaweb.google.com/cristina.catana

http://puppa.wordpress.com/

dov spune:

Total de acord cu tot ce-ai scris, si la astea as mai avea de adaugat multe, DAR, adevarul e ca pana sa devenim mame, putine isi inkipuie macar 10 % din ce traieste o proaspata mamica, de nevoile ei. Si din oamenii din jur, cei care nu dau loc in masini, etc, oare cate sunt femei? eu, cand am fost gravida, m-am lovit de muuuult mai multe ori de rautatea si proasta crestere a femeilor, nu a barbatilor.

Guestus spune:

cred ca domnul isi face de lucru intentionat si nu are chef sa mearga acasa .....nu cred ca il tine cineva cu forta la job.
si nici nu-l doare gura sa spuna ca trebuie sa faca aia si aia si aia la job si cit de ocupat este etc etc ......si doamnele credule dau pe spate cind aud

Alexa Ioana spune:

sfatul meu pentru duoamna respectiva, fie ea din bucuresti sau din alta parte, e sa stea doua secunde, sa'si traga sufletul, sa se bucure ca are un copilas sanatos, ca e si ea sanatoasa si il poate creste, si sa se relaxeze putin. sa incerce sa zambeasca mai mult, si atunci viata i se va parea mai frumoasa

da, si eu ma stresez enorm. si ma enervez enorm. nu suport nedreptatile, marlaniile, impolitetea. dar mi'am dat seama ca nu pot schimba lumea. nici pe vanzatorii din magazine nu ii pot schimba, nici pe domnii care stateau pe scaune in autobus si se uitau la mine (care am 47 kg) cum ma chinuiam sa urc caruciorul cu copilul + geanta si plasele... etc si etc si etc...
dar din cand in cand mai primesc cate un dus rece care ma trezeste la realitate: suntem ok, suntem cu totii sanatosi, si asta e singurul lucru important !!!
asa ca transmite'i te rog doamnei ca totul e (sau ar fi bine sa fie) o chestiune de perceptie

Guestus spune:

asa dove.....f. bine spus

Puppa spune:

Nu am scris ca sa ma lamenez. Stiu ca asta este tara in care traim. Bine ca suntem sanatosi, ca bebe este cuminte si sanatoasa, dar nu pot sa ma abtin cand vad ca se uita la tine ca la o ciudata can esti cu un copil in brate sau cucauciorul in autobuz. Ce sa fac, acum? Nu am masina, nu pot sa plec cu taxiul peste tot, sotul meu nu isi poate lua liber sa ajunga la banca/posta sa plateasca facturi...Piata o facem amandoi tocmai pentru ca sunt constienta ca nimeni nu ma ajuta ... Ma enerveaza cei care sau sfaturi, desi nu pun mana sa te ajute...Stiu ca majoritaea mamicilor sunt in aceeasi situatie...De cele mai multe ori fac haz de necaz, dar mai sunt si momente in care imi ies din pepeni. Ca, vorba 'ceea, oameni suntem!

http://picasaweb.google.com/cristina.catana

http://puppa.wordpress.com/

Alexa Ioana spune:

da, e ingrozitor de frustrant. repet. eu la un moment dat umblam cu un carnetel dupa mine si lasam biletele in parbrizele bizonilor parcati pe trotuare care ma obligau sa ies cu caruciorul in strada. pana la un moment dat cand unul dintre bizoni s'a luat de mine in ultimul hal, cu o violenta verbala incredibila, cu toate ca fii'mea statea si se uita socata... si atunci am renuntat...

in autobus mi s'a intamplat sa ma duc eu la cate un domn si sa'i spun "asa ca o sa ma ajutati sa cobor caruciorul din autobus?". si atunci, de voie de nevoie, primeam ajutor...

am ajuns sa nu mai astept nimic. am asteptat, pentru ca si eu ofer ajutor, dar am fost doar dezamagita. acum nu mai astept. daca pot, solicit/cer ajutorul. daca il primesc, ma bucur, daca nu, asta este... dar nu mai astept nimic, pentru ca mi'am dat seama ca ... chiar nu am de la cine ...
edit: a nu se interpreta ca de'aia am asteptat ajutor pentru ca si eu il ofer. doar ca, in inocenta mea, chiar credeam si mai cred ca oamenii sunt de fapt buni si empatici si altruisti