Sunt amanta (3)
Raspunsuri - Pagina 33
conchita spune:
Fomalhauti, nu stiu ce mai crede ea, ca e in depresie. in seara asta am tinut copilasii la mine cat a fost ea la lucru si iar a venit plansa si trista. si i-am zis ce mi-ati zis voi, da' inca una de la mine: de ce ii faci ei (lu iubita actuala) ce ti-a facut ea tie cand erai maritata cu xulescu? de ce accepti o relatie cu barbatul EI? ca nu mai e al tau. acum tu esti amanta, tot tu care ai zis ca nu o intelegi pe-aia cum s-a legat la cap cu unu insurat. dar tu? el e cu aia, tu esti amanta.
si a facut ochii mari si n-a zis nika. dupa aia m-am simtit ca un caca maca, cred ca a fost ultimul lucru pe care ar fi vrut sa-l auda.
asa ca, draga mea Fomalhauti, raspunsul la intrebarea ta e simplu. de ce accepta unele sau majoritatea (ocazional) jumatati de barbat? pentru ca nu credem ca meritam mai mult.
MissParker spune:
Bey, in primul rand nu mai "scriti" asa mult, ca nu mai apuca omul sa va citeasca! Mai ales din cauza intreruperilor cauzate de pozitia indoit in fata, cu mana la gura ca sa mai opreasca hohotele masive de ras 
Daca va plac subiectele de genul asta, cititi-l pe asta, la vremea lui a facut "furouri". Titlul insusi este absolut bestial: Ne place un tip casatorit. Cum procedam?. Parca se cereau indicatii despre asamblarea unui pat IKEA. Adica mai stii, ca tot de pat era vorba in final... 
Adela99 spune:
MissParker, ce te-a amuzat chiar asha la subiectu' asta?
gaia.nevia spune:
o poezioara "on-topic":
Sa traiasca inginerul
Pe strada Toamnei, unde,
Pomii-si scuturau povara,
Locuia o cuconita
Blonda si frumoasa - Clara!
Avea trup de crin si gura
Rosie ca o muscata,
Sanii, doua crizanteme
Si era si maritata.
Sotul ei, Avram Barbulea,
Voiajor prin toata tara ,
Pleca luni de dimineata
Si venea sambata seara.
Astfel ca, in alte zile,
Clara dulce , dragastoasa,
Marti si joi, sa se distreze,
Ma primea pe mine-n casa.
Ii citeam poeme, versuri,
Ma-mbatam de glasul ei,
Ne spuneam povesti, si-n urma
Petreceam, ca de-obicei.
Casa-n care dragei mele
Ii fusese scris sa sada,
Avea doua-apartamente
Cu balcoanele spre strada.
Jos, in gang, urcai o scara,
Care-asa, din construire,
Nu avea alta intrare,
Nu avea alta iesire.
Iar alaturi, statea Sprinta
Cu barbatul sau, Haim Malne,
Care-avea tot astfel casa
Si tot astfel de balcoane.
Nimeni, nimeni, numai scara
Luminata de un bec,
Ma stia cand vin la Clara,
Mai ales, stia cand plec.
Vremea-si impletea cununa
Si destinul priveghea,
Sa gustam din fericirea
Dragostei, si eu si ea.
Da-ntr-o noapte violenta,
Cand cu draga ma distram,
Se-auzira pasi pe scara
Si ea-mi spune: - Vine-Avram!
Ma imbrac in fuga, fulger,
Vinovat ca un borfas
Si deschid in graba usa
Si-mi dau drumu-n balconas.
Doamne, Tu, care scapat-ai
De la jertfa pe Isac,
Fa si-acuma o minune
Si ma-nvata ce sa fac?
Si precaut, fara voie,
Instinctiv, eu fac un salt
Si-ntr-o clipa sunt alaturi,
In balconul celalalt.
Situatia e grava,
Simt in creier un ciclon,
Ce ma fac daca vecinul
Ma gaseste in balcon?!
Sa sar jos, cu neputinta!
Trotuarul e departe,
Simt in cerebel o lupta
Si pe viata, si pe moarte!
Si de-odata se deschide
Usa-ntr-un moment fatal,
Si-n chenarul ei apare
Sotul Clarei, personal!
Eu inghet si gura-mi muta
Nici o soapta nu indruga!
Si ridic in semn de spaima
Bratele, in semn de ruga...
Pe cand el, vazandu-mi halul,
Ca sa-mi crute umilinta,
A dedus fara-ndoiala
Ca am fost surprins la Sprinta.
Si intelegand din semne
Ca-i cer mila ca un prost,
Mi-a dat mana sa sar iarasi
In balconu-n care-am fost!
A deschis cu grija usa ,
Nici un zvon sa n-o alarme
Si, cu patos i-a spus Clarei,
Care se facea ca doarme:
- Nu ti-am spus eu, Clara draga,
Cum ca Sprinta-i o stricata?
Uite de-unde are blana,
Skong, cu care-i imbracata!
Vino-ncoa, poete draga
Si iti jur pe Dumnezeu,
Ca n-o sa ne stie nimeni,
Nici sotia, nici chiar eu!
M-a condus de mana vesel,
Iara eu priveam cuminte,
Trupul Clarei, strans in brate
Cu o ora inainte.
Si cand m-am vazut in strada,
M-am rugat, c-asa mi-e firea,
Sa traiasca inginerul
Care-a construit cladirea!
Fiindca ce faceam eu daca,
Ma pastea un ghinion,
Si aceasta casa-a Clarei
Avea numai un balcon?!
olguta12 spune:
Dupa o zi ca ieri, pe care am petrecut-o plangand, am intrat pe DC sa ma linistesc putin.
Multumita lui Miss Parker
, am reusit sa rad putin, apoi in hohote, apoi sa ma apuce nervii(Ultimul mesaj al lui "Lady Paraluta" a fost... chiar nu am cuvinte).
Nu stiu cum am putut "rata" asa un subiect. Ar fi fost un caz PERFECT pt cursul meu din facultate-de acum 100 de ani- in "Abnormal Psychology"
.
Am observat ca de mult au disparut "amantele noastre". Daca nu ma insel, "fost-ar" 5 la numar... si nici macar una nu mai e. S-au plictisit de sfaturile noastre putin cam "demodate".
Inca o data ajung la concluzia ca pt multi, este mult mai placut sa aleaga calea usoara, fie ea si lipsita de scrupule si respect de sine...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours." 
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Amintiri de alta data...
anyella spune:
Olgule,forumul e in doliu,asa cum toate fetele stiu.Poate ,in cel mai fericit caz, si-au sistat postarile.Au dovedit decenta daca nu sint naiva .Voi muri cu incredere in oameni,din pacate.
Tashi
Happy_in_TO spune:
Iaca revin dupa o perioada de aglomeratie si nulte lucruri de facut! V-am citit dar pur si simplu nu am avut timp sa scriu deloc.
Multumesc tuturor fetelor pentru cuvintele frumoase si gindurilor bune! Si imi pare rau ca ati plins si v-ati intristat, dar tot intreba Maru si m-am gindit ca experienta mea ar putea ajuta pe cineva sa vada viata si relatia in alta perspectiva.
Olgutule , nu trebuia pusa pe prima pagina, ca este destul de extrema si s-ar putea sa sperie lumea, asa luata din context...
Dov, nu iti stiu povestea, dar am dedus ca ai pierdut si tu omul drag. Dumnezeu sa il odihneasca in pace!...Imi pare nespus de rau, stiu prin ceea ce treci si stiu ca nu este usor. Dar, oricit de cliseu ar parea spus, timpul le rezolva pe toate iar durerea acuta din suflet devine mai suportabila.
M-ai intrebat daca sint fericita acum. Daca m-am recasatorit.
Nu m-am recasatorit dar am avut o relatie scurta in care mi-a batut inima din nou. Am pus capat acelei relatii pentru ca mi-am dat seama ca nu este ceea ce vreau de la viata.
Sper ca viitorul sa imi rezerve o alta iubire, sint gata sa o accept, dar nu umblu disperata la cluburi si pe strazi sa ancorez barbati. Pur si simplu daca se intimpla, este fantastic. Daca nu, este ok si asa.
De fericita sint fericita pe deplin! Sint implinita ca om, ca mama, ca meserie. Am ajuns la stadiul in care mi-am dat seama ca fericirea mea tine de mine, nu de un barbat sau de existenta unei relatii amoroase. Sint fericita cu mine, mi-am gasit centrul acestei stari in mine.
Ma concentrez asupra lucrurilor pozitive, aspura binecuvintarilor mele si chiar nu imi pierd timpul gindindu-ma la ceea ce nu am. Si avem cu totii atitea binecuvintari! Eu de exemplu sint fericita cind imi vad fetele. Sarah mi-a ajuns deja pina la umar. Sarah are aproape 10 ani, Maya are 7 jumate. Sint copii veseli si senini, neinhibati si liberi in exprimare. Sint sanatoase si asta este cel mai important. Eu la fel sint sanatoasa si capabila sa le ofer o viata linistita, fara lipsuri. Mergem afara mult, calatorim, avem fun impreuna. Imi retraiesc copilaria prin ele dar evit sa le fac surogat la relatiea femeie-barbat care ar trebui sa existe in viata mea.
Khrishu, am citit si povestea ta si iti doresc sa ai puterea sa alegi ceea ce te va face pe tine fericita. Sanatate puiutilor tai. Priveste cu incredere in viitor si fii buna cu tine!
Lisaelisa, daca l-ai iertat, lasa trecutul deoparte sa nu iti afecteze prezentul si viitorul. Bucura-te de clipele frumoase din viata voastra, creeati alte amintiri, mai frumoase, aveti incredere in viitor.
Vikinga a fost mereu alaturi de mine in clipele grele, ea cred ca a fost aceea care m-a tinut pe linia de plutire cu sfaturile ei, cu rabdarea ei. Fizic nu ne-am intilnit deloc dar intre noi a avut loc o prietenie magica din aia de te transforma. Vikule drag
Happy_in_TO spune:
Eu chiar nu cred ca o iubire este mai mare sau alta nu, ca iubirea de nevasta este mai puternica si ca cea de amanta nu este. Iubirea este iubire si atit. Ce faci cu ea este ceea ce conteaza.
Imi vine in minte o melodie de demult, nici nu mai stiu cine o cinta sau cum se numea melodia, ci retin numai versurile care m-au facut sa ma gindesc asa, mai profund, la vremea aia... "Now that we found Love what are we gonna do?"..."acum, ca am gasit iubira, ce o sa facem?"
Ce faci dupa aceeea este ceea ce ii da acelei iubiri statutul de "bine" sau "rau" in societate, in viata noastra. O calsam ca pe o minciuna, ca pe ceva nurdar, ca pe un secret intre iubiti?... Sau o purificam prin adevar, o strigam in gura mare, o acceptam ca pe o minune si o cerem ca pe ceva ce ni se cuvine?...
Casatorit fiind si aflindu-te in pozitia de a gasi dragostea afara din cuib... te duci acasa si ii spui partenerului de viata : "Draga, te respect prea mult ca sa te mint. Astazi a dat dragostea in mine si am sa merg in lume dupa ea" sau te duci acasa si te comporti ca si cum nu s-a intimplat nimic, minti si traiesti duplicitar pina nu mai stie nimeni nimic si totul devine complicat si dureros pentru toata lumea?...
Ai curajul sa iubesti? Atunci ar treui sa ai curajul sa si accepti aceasta iubire, sa o tratezi cum trebuie, cu adevar.
Am o prietena la munca, Angela. Mi-e draga mult de tot. Este o femeie cam pe la 75 de ani, o doanmna teapana si eleganta, o tipa din aia ca din filme, cu mult caracter.
Angela vine din Sud Africa, evreica (spun asta ca sa v-o puteti imagina, nu pentru ca ar avea vreo importanta religia) a mai fost casatorita acolo cu un barbat extrem de bogat. A facut doi copii cu el dar viata ei a luat o intorsatura neasteptata atunci cind era in cruise cu mama ei si copiii. L-a intilnit de Doug, iubirea vietii ei. Amindoi casatoriti. El din Anglia. S-au intors acasa la parteneri, le-au spus adevarul, au divortat si s-au casatorit. El a immigrat in Sud Africa, au stat acolo o perioada si apoi au venit in Canada in 1990. Copiii l-au acceptat pe Doug, il respecta si il iubesc. Ea radiaza de fericire cind povesteste despre el, odata mi-a spus rosind ca o scolarita "stii, Alice, inca mai am fluturasi in stomac atunci cind ma duc acasa si il vad!"
Sotul ei dinainte a fost un domn ca a fost de acord cu divortul, legea de atunci din Sud Africa era diferita. A intrebat-o judecatorul la divort: "te bate?, te abuzeaza?, bea nelimitat?, nu iti da bani?, nu are grija de tine?, te inseala?" La toate intrebarile raspunsurile ei au for "Nu" ba chiar a spus lucruri frumoase despre el. Judecatorul a fost nedumerit... Pai atunci de ce ceri dvortul? La care el, fostul barbat a spus ca el este de acord, ca o iubeste dar ca nu vrea sa o tina cu forta. A fost de acord cu divortul si a lasat-o sa isi urmeze calea.
Ii spun mereu cu admiratie ca a avut curaj nebun sa faca ceea ce a facut, pentru un barbat pe care l-a vazut citeva zile, in vacanta. Da, mi-a spus, dar am simtit amindoi ca trebuie sa traim in adevar, chiar daca nu va fi usor.
Acum, ca ma gindesc la ea va spun sincer ca o admir. Dar nu acceasi admiratie si aprobare ar fi avut-o Angela daca ar fi ales sa si-o traga din cind in cind cu Doug prin vacante, fara ca partenerii lor sa stie... Ar fi fost o dragoste bolnava si nimic altceva.
Ai curajul sa iubesti? Ca iti trebuie curaj enorm sa iti despoi sufletul in fata altei persoane... Atunci ai curajul sa validezi aceasta iubire cu adevar, cu lumina, cu acceptare.
ladyJ spune:
Happy, cred ca asa cum a procedat Angela ar trebui sa procedeze TOTI cei care, din diferite motive simt atractie sau iubire pentru altcineva.
Asa-i corect si cinstit.
pentru Angela. Dar si pentru fostul ei sot, pentru intelepciunea si maturitatea lui!
Happy_in_TO spune:
Si acum, ca tot ne-am apucat sa ne spunem povestile aici, sperind ca cele mai tinere sa invete din experientele noastre, am sa va spun si povestea mea in postura de amanta
Aveam 21 de ani si am intilnit un barbat de care m-am indragostit imediat. Il chema Irach, era din Iran. Cu parul cret, ten masliniu, cu niste ochi superbi dar tristi, emigrase si el de curind in Canada si incerca sa isi gaseasca locul pe aici. Era cu 13 ani mai mare ca mine, in tara lui fusese doctor iar aici mergea la scoala intii sa invete engleza mai bine, apoi vroia sa isi dea examenele sa redevina doctor. Intre timp lucra la un magazin de pizza si imi spusese ca statea in gazda la niste prieteni de-ai parintilor lui. L-am crezut.
Am petrecut amindoi clipe frumoase, ma ducea peste tot cu masina (eu nu aveam pe atunci, eram studenta care isi calcula fiecare banut), mergeam la lac, la plimbare, la restaurant, imi facea cadouri micute, era atent cu mine si foarte romantic. Aveam numai numarul lui de pager, cind vroiam sa vorbesc cu el ii dadeam un page si ma suna imediat. Ma suna mai mereu, ne vedeam mereu, petreceam timp liber impreuna, dar acasa la el nu fusesem niciodata. Din respect pentru familia gazda, imi zicea el iar eu il intelegeam.
Dar... cum minciuna iese mereu la spurafata, m-am intors odata acasa si am gasit in holul blocului carti de telefon si am luat una sa am sus. Deh... fara internet la vremea aia 1992, gaseam utile cartiel de telefon. Am rasfoit cartea mai intii sa ma vad pe mine acolo :)) apoi am cautat numele lui. Si l-am gasit wow... avea numar de telefon... dar atunci de ce nu mi-l daduse si mie... Iau telefonul si sun. Imi raspunde o voce de copil (oh, copilul gazdei imi spun eu) si intreb de el. "tata nu este acasa acum" imi spune vocea de copil. Intreb copilul daca este aceeasi persoana pe care o caut eu, in mici detalii imi dau seama ca este. Imi cer scuze si inchid.
M-am intilnit cu el si i-am spus ca stiu adevarul. L-am intrebat de ce m-a mintit. Mi-a spus ca ii era teama ca ma va pierde, ca nu putea trai fara mine. A plins, eu la fel, dar i-am spus ca nu mai pot continua relatia acum ca stiu adevarul. Aia a fost ultima data cind l-am vazut. A incercat sa ma mai vada, dar l-am ocolit. M-a spunat mereu, mi-am schimbat numarul de telefon. I-am spunat nevasta si i-am spus toata povestea. Mi-am cerut iertare si i-am spus ca nu am stiut ca era insurat. I-am spus ca nu mai vreau sa ma mai intilnesc cu el si orice probleme aiu ei intre ei, sa le rezolve linistiti.
Nu mai stiu nimic de el, pentru mine a incetat sa mai existe in momentul in care mi-am dat seama ca m-a mintit, cind am aflat ca este insurat si cind am auzit glasul copilului spunindu-i "tata".
Se pare ca virsta de 21, 22, 23 de ani este o virsta vulnerabila pentru fete, pot fi foarte usor prostite de barbati mai copiti la mine.
Mai fetelor dragi, Natasha, Anna si celelalte... Pretuiti-va mult tineretea, frumosetea, prospetimea! Deschideti ochii mari si nu va mai lasati folosite.