ce-i cu mine?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

ankalaura spune:

Oana, iti doresc sa fie totul bine, si sigur va fi. Vroiam sa iti arat putin cealalta fateta.... Eu nu am putut sta acasa cu copilul meu decat 6 saptamani, m-am dus la serviciu pana marti si vineri am nascut, la 6 saptamani am botezat-o duminica si luni m-am dus la birou...
Desi atunci (in 2003) era lege cu procent din salariu, nu am putut sa stau acasa pentru ca eram platita la negru, ca multi altii in acea vreme. Rate, probleme, nevoie de bani...
Nu am avut de ales iar copilul meu a inteles de foarte timpuriu ca nu intotdeauna se petrece ce ne-am dori, ci mai trebuie sa alegem si ce trebuie...
Acum stau acasa cu cel de-al doilea copil, si atat am TANJIT sa stau "la cratita", cum nu iti poti imagina... Inca tanjesc, nu m-am saturat (stau acasa de 10 luni cu amandoi copiii), nu imi doresc nimic altceva, savurez maxim fiecare zi, ca si cum mi-as umple plamanii cu aer curat, asa ma simt eu cand sunt acasa cu copiii...
Asta pentru ca in ultimii 10 ani am muncit de mi-au sarit capacele, am muncit weekenduri si de luni pana vineri veneam acasa la 8 seara sau mai tarziu uneori, cand veneam mai devreme era pentru ca ma temean ca se aglomereaza aleea si nu mai pot sa ajung in parcare...
Ma sperie ca toata frumusetea de acum se va termina si va trebui sa reincep sa lucrez, poate ca inainte, poate mai mult... Cine stie?
Nu umbla cainii cu joburi in coada si nici nu prea pricep eu cum de are toata lumea gura plina de mii de "euroi", ca mie nu mi se pare deloc usor sa gasesti un job si sa mai fi si multumit 100% de conditii.
Asta e, trebuie sa mergem inainte...
Iti doresc multa bafta la noul job, si putere sa treci peste sincopa asta a adaptarii la o noua etapa!

Claudelu spune:

eu iti scriu din postura uneia care dupa 1 an jumate de stat acasa, m-am intors la serviciu, dar nu pe acelasi post. Am acceptat crezand ca va fi mai usor, dar n-a fost si totusi am rezistat eroic 3 ani si ceva. In ian ( dupa 6 ani munciti in aceasta companie) am fost disponibilizata, iar timp de 3 luni de zile, crede-ma ca mi-am depus CV peste tot, fara sa ma gandesc daca-mi place sau nu....Te rog sa ma crezi ca in 3 luni de zile nu am primit nici un telefon pana saptamana trecuta cand am primit 3 deodata si la fiecare trebuia sa dau raspunsul pe loc, ma rog a doua zi...si m-am decis la unu, e total diferit de ceea ce am facut pana acum, salariul e aproape la jumatate. dar e la inceput si asta m-a atras cel mai mult.
Din pacate in zilele astea, cand multi isi pierd job-uri e foarte greu sa-ti mai gasesti ceva pe plac si bine platit. Acum trebuie sa ne multumim cu ce ti se ofera.
Parerea mea e sa accepti si daca nu-ti convine cautati altceva dar nu-ti baga demisia pana nu ai altundeva unde sa mergi.