ce-i cu mine?

nu stiu ce-i cu mine..
cand satateam acasa si aveam grija de copii eram mereu obosita si abia asteptam ca cresaca putin sa ii duc la cresa si sa ma intorc la job, sa vad oameni sa mai fac si altceva nu doar scutece, papa etc
m-am intors dar nu mi-am recapatat vechiul post ci altul pe care mai fusesem si pe care credeam (si eu si angajatorul) ca ma voi descurca mai bine dupa concediu
dar dupa nici 2 luni (in august) vroiam o luna de concediu fara plata si cum nu vroiau sa-mi dea mi-am dat demisia si uite asa am ramas fara job
mi-am gasit cu greu ceva prin octombrie dar nu mi-a placut deloc, presiune si stesul erau f mari si as fi renuntat de 10 ori pe zi dar aveam nevoie de bani asa ca am ramas
din pacate in prima jumatate a lui decembrie au dat faliment
in ianuarie atat eu cat si sotul , copii am fost f bolnavi din cauza unei viroze sau gripe, incat abia ne-am pus pe picioare

in februarie am suferit o interventie chirugicala majora si cam dupa 10-15 martie m-am pus pe picioare si mi-am cautat din nou de lucru

am obtinut un job intr-un call center de presteaza servicii pt o retea de tel. mobila dar se lucra in 3 schimburi incusiv weekenduri si sarbatori, cu zile libere aiurea si pe niste salarii de mizerie asa ca am refuzat

acum am primit un job de secretara cu program acceptabil de luni pana vineri, salar cat sa imi platesc rata la banca si mancare asigurata de bucatareasa firmei

in principiu ma sfatuisem cu sotul si am zis ca e ok, dar acum 1 ora cand m-au sunat si m-au intrebat daca pot sa incep de maine am intrat in panica

am stabilit ca maine le dau raspunsul..

ce e cu mine?
de ce nu pot sa ma mobilizez?
avem mare nevoie de bani si trebuie sa fac asta dar de ce mi-e asa greu?
cum sa gandesc pozitiv si sa imi pot asuma responsabilitatea asta?

scuze de eventualele greseli dar am scris in graba si nu am timp sa recitesc



Oanna, mami de tripleti Rares Mihai, Andrei Ioan si Ingrid Maria Izabel ( 20.06.2006)


iubesc si sunt iubita

anangel_lexi spune:

Oanna, nu sunt specialist, probabil ca te sperie un nou inceput dupa 2 ani de stat acasa cu copiii, probabil undeva in subconstient ti-e teama ca nu vei face fata, in plus nici nu ti s-a oferit pana acum vreun super job, cu salariu bun si program acceptabil care sa te determine sa rezisti in compania respectiva. Eu zic sa-ti faci curaj, orice inceput e greu dar vei vedea ca te vei obisnui rapid si apoi nu-ti interzice nimeni sa-ti cauti de lucru si dupa ce te-ai angajat. Nu se stie de unde sare iepurele cu un job super!
Mult succes iti doresc.

de www.totsites.com/tot/mariacornelia" target="_blank">Maria Cornelia (20.09.2006)
Din ce in ce mai mare
Si primele perlute
EMMA INVINGE cancerul!
Putere si iubire pentru pretioasa Emma!

ni-na spune:

Cu tine nu-i nimic.Te-au luat prea din pripa,si mai ales te-au dat peste cap toate piedicile din ultimele luni.Bucura-te ca ai un loc de munca si felicitari.
Pup la pui frumosi

mariamunteanu spune:

Oanna, ai mai multe motive intemeiate sa fii asa:
1. esti obosita si nu pe deplin refacuta dupa boli si dupa iarna.
2. iti este greu sa te desprinzi de copii si de casa.
3. jobul de acum nu este atragator.

Curaj, daca te mobilizezi acum, iti va fi mai simplu sa-ti gasesti pe urma un job mai bun. Inceputul e greu, dar te vei descurca foarte bine si te vei obisnui. Nu mai sta acasa, aveti nevoie de bani si e timpul sa reincepi sa lucrezi.

Succes
Maria

pitzinuca spune:

si eu te sfatuiesc sa incepi lucrul. mi-ar placea sa ma sune si pe mine cineva sa ma intrebe daca vreau sa incep de ieri

raspunde-ti la urmatoarea intrebare: ce pierzi daca incepi MAINE?

tin pumnii!



b

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

ioanaradu spune:

sa-ti spun din experienta mea:
cam la fel am patit. si n-am stat acasa 2 ani, am stat doar 7 luni. m-am reintors la serviciu, a fost un fiasco total. si departe de copil si schimbari majore in firma. n-am mai rezistat acolo decat 5 luni, timp in care am crezut ca ma imbolnavesc de nervi, ca-mi crapa inima si multe altele. m-am mobilizat si mi-am cautat un alt loc de munca. n-am mai putut astepta, mi-am dat demisia. norocul meu a fost ca in cele 5 luni fusesem la muuulte interviuri si in timpul preavizului am fost contactata de o firma care chiar vroiau sa incep cat mai repede. am fost f incantata, chiar dc ma speria f tare ideea de un nou inceput. si jobul meu nou, dar si departamentul unde urma sa lucrez nou. am zis sa vad partea plina a paharului ... departamentul nou, eu cu experienta, am posibilitatea sa fac ce-mi place. ei bine nu e chiar asa, si lucrez (inca) la firma respectiva de aproape 1 an. am trecut prin aceleasi stari ca si tine, parca nu-mi gasesc locul, salariul nu este chiar ce am asteptat ... dar ... suntem in plina criza.
nu mai pun si ca am dat cu piciorul unui job mult mai bine platit pt ca nu aveam posibilitatea sa mut copilul de la cresa unde abia se acomodase dupa 1 luna si ceva de chin.
pana la urma am ajuns sa analizez: totusi nu e chiar atat de rau. ma uit in jurul meu si din toti cunoscutii mei, au ajuns sa nu mai lucreze decat un membru dintr-o familie. e greu ... rate ... cheltuieli ... copii.
trage aer in piept ... aer de primavara ... inceputul e greu. o sa te obisnuiesti cu colegii, colectivul, noua situatie.
mie in primele 2-3 saptamani imi venea sa ma dau cu capul de pereti, sau de birou. era totul atat de strain. pana si femeile de serviciu ma enervau.
bucura-te ca dupa program te duci la pitici, ca o sa va bucurati impreuna de ce mai ramane dintr-o amarata de zi de 24 de ore.
iti doresc mult succes!

Ema este iubire
mamica lui Matei Stefan 12.03.2007
Varsta lui Matei
Matei, mami si tati te iubesc mult ... mult ... mult de tot!

carolinah spune:

Asa a facut si sora-mea... dupa 3.5 ani de stat cu copilul (e in Germania, acolo femeile cam stau cu copiii pe acasa 3 ani macar). Si si-a gasit f greu un job, nici unul nu-i placea si in momentul cand l-a gasit si era chiar in domeniul ei s-a panicat, n-a vrut sa-l ia, a amanat etc etc

S-a obisnuit f greu, i-a luat vreo 3 luni, insa acum e happy, senina, lucreaza intr-un loc placut, fara riscul de a fi data afara ca da faliment etc. Si guess what, acum, la un an dupa ce a inceput, sotul ei a aflat ca va fi "restructurat" in vara!!! Ce ar fi facut daca era si ea fara job?

Gandeste-te bine, oriunde si orice job ai primi, tot nu ti-ar conveni initial, dar ai 3 copii si ai nevoie de bani. Sigur ca poate jobul nu e cel de vis, da' nici situatia actuala de pe piata muncii nu e una de vis.

Curaj, inertia e mare la toata lumea

mina spune:

Oanna, curaj, orice nou inceput e greu insa gandeste-te si invers:
- poate va fi reconfortant sa vezi ca poti face fff bine si altceva decat copii-casa-curat-mancare
- poate va fi un colectiv care te va face sa fii binevenita, un job unde sa te duci cu placere
- poate sunt si perspective, in functie de activitatea firmei nu e obligatoriu sa ramai secretara pe acel salariu.

Incercarea moarte n-are, eu zic ca renuntarea ti-e la indemana oricand, dar oportunitatile nu.

Bafta si tine minte: noi te intelegem si-ti tinem pumnii.

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

Laura25 spune:

Oana, in primul rand felicitari pt job! Intr-o localitate unde sunt dati zilnic oameni afara, tu ti-ai gasit de lucru. BRAVO!! Iti tin pumnii si sunt sigura ca o sa te descurci foarte bine. Orice inceput (si reinceput si luat iar de la capat) e greu. E normal sa te sperie. Dar gandeste-te ca e un inceput, o sa va fie un pic mai bine d. p.d.v financiar si o sa fiti un pic mai relaxati. Eu sunt sigura ca dupa un timp (sper sa nu foarte mare) o sa-ti gasesti ceva care sa-ti placa cu adevarat. Te rog sa-mi spui daca te pot ajuta cu ceva, orice.
Va pup cu drag pe toti 5

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202008&page=14" target="_blank">Clipe de viatza - gemei pupaciosi

Cugetari gemene, Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

ralu_t spune:

si eu am inceput jobul de o luna, dupa 1 an de pauza, cu sarcina cu probleme 3 luni, si 9 luni stat acasa cu bb. de pe la 4-5 luni ale lui bb nu stiam ce sa fac sa ma intorc mai repede la birou. m-am intors abia la 9 luni jumate ca n-am avut alternative. initial pluteam de fericire ca mai fac si altceva decat bb, am un job bun, sunt apreciata, sunt chiar asociat in firma...ce sa zic, cred ca mai bine de atat e greu. asta nu inseamna ca imi e usor. nu as mai sta acasa pe de alta parte, asa ca asta e singura alternativa. si eu zic ca e inertie. trebuie sa faci fata unor provocari, sa-ti dovedesti competentele, lucruri care au iesit din normalitatea noastra zilnica si cu care trebuie sa ne reobisnuim. ia-o incet, step by step, o sa iti gasesti un ritm, nu fii foarte dura cu tine ca nu faci fata din prima tuturor solictarilor, nu suntem robotei.

ralu- de bebe albastru
tudor 15.05.2008
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=72e131407d80530203c592" target="_blank">montaj tudor
i believe in miracles...povestea noastra

oanna3 spune:

multumesc tuturor pt raspunsuri, m-ati ajutat f mult
o iau incet, incet si sper sa fie bien
pana acum sunt multumita
dragelor


Oanna, mami de tripleti Rares Mihai, Andrei Ioan si Ingrid Maria Izabel ( 20.06.2006)


iubesc si sunt iubita