Casatoria

dov spune:

putem face un milion de scenarii...dar, sincer, cred ca pur si simplu viata nu e perfecta, asa cum nici oamenii nu sunt. simplu.

stii tu DEUS cum au evoluat casniciile alea? stii cate de-astea am vazut incepand cu ea supusa si el cocos, si continuand ea cu un milion de aventuri, fericita, avand ceea ce-si doreste, si el tot cocos, habar n-avand de ce are acasa? si cate altele.

sincer, nu cred ca exista o solutie pentru o gasi partenerul potrivit...si nici motivele perfecte pt care sa te arunci intr-o casnicie...nu se stie niciodata cum evolueaza.

gandeste-te cum se casatoreau pe vremuri...parintii aranjau...e adevarat ca multi/multe erau nefericiti pe viata, si totusi, au fost si altii care si-au gasit fericirea asa.

am vazut femei aruncandu-se in casnicii ca sa uite alte iubiri...si nu numai ca au uitat, dar au ajuns sa si iubeasca partenerul.

si nici nu pot judeca pe cele/cei care sunt intr-un divort si ajung sa cultive sentimentul de ura in sufletul copiilor pt celalalt parinte...de unde sa stiu eu ce e in sufletul lui/ei, atata timp cat nu am trecut prin asa ceva? pot sa zic ca teoretic as face invers...dar cand te lovesti de ura fostei soacre, a sotului, a mai stiu eu cui...cat sa-ti pastrezi capul limpede?

si apoi, in stare de stres, fiecare reactioneaza altfel...avem grade diferite de rezistenta...si e normal, doar nu suntem toti creati pe caelasi calapod.

ati zis ca e bine sa privesti atent, inainte de casatorie, cu cine faci pasul, ca semne existe...ok, si sa zicem ca semnele sunt in limite normale...adik ajungi la concluzia ca el/ea sunt cu defecte, dar acceptabile...faci pasul...si nu merge...ajungi la divort...de la declaratii pana la fapte sunt maaaariii diferente...n-ai de unde sti cu exactitate cum va reactiona...si ajungi iar la ura si mizeria aia de care am vorbit mai sus...

mariamunteanu spune:

Asta numesti tu fericire, o viata in minciuna si destrabalare ? Nu, merci.

Credeam ca o casnicie fericita inseamna o viata frumoasa in 2, nu aventuri si minciuni in concursul "cine pe cine inseala fara sa lase urme".

N-a pomenit nimeni despre perfectiune, ci despre dragoste si armonie, despre implinire si placerea de a trai impreuna cu sotul/sotia. Stim ca viata nu e roz, dar o casnicie inceputa pe o baza solida de respect, iubire, compatibilitate si dorinta comuna de intelegere, are sanse foarte mari sa duca la o relatie implinita de durata.

Daca pornesti de la premisa fie naiva fie rau-intentionata "intai sa ma marit si pe urma vad ce-oi face", esecul este un rezultat clar.

Maria

dov spune:

NU, nu asta numesc eu casnicie frumoasa, perfecta. Dar, exact cum am vrut sa subliniez mai sus: cine sunt eu ca sa ma iau pe mine drept etalon? stii tu , mariamunteanu ca ele/ei nu au alte criterii ale fericirii? sunt tot felul de oameni pe lumea asta, cu tot felul de moduri de a privi fericirea...si DA, ei sunt fericiti asa, tu esti fericita iubind si fiind iubita, si tot asa...altii doar fiind singuri sunt fericiti(sunt destui burlaci convinsi pe viata).

mariamunteanu spune:

Dov, putem sa filozofam mult pe aceasta tema, dar prefer sa ma limitez la lucrurile simple, clare si stiute de mine.

Iubirea este nevoia sufleteasca primordiala a fiintei umane de-a lungul intregii sale vieti - in copilarie ne iubim parintii si tanjim sa fim iubiti de ei chiar si atunci cand ne resping. Mai tarziu, simtim nevoia de a fi iubiti de un partener si de a oferi la randul nostru iubire.

Burlacii de care spui sunt doar impacati cu singuratetea lor sau ... in asteptarea urmatoarei iubiri. Nu-mi spune, am fost si eu "burlaca" destui ani, pana m-am "vindecat".

Multe lucruri ne pot satisface, insa doar iubirea ne face fericiti.

Maria

dov spune:

TOTI tanjim dupa dragoste, dar adevarul e ca extrem de putini stiu ce inseamna cu adevarat dragostea, mai ales intr-o relatie de lunga durata/casnicie. Ca sa iubesti cu adevarat, trebuie sa fii si matur emotional...si, dece s-o mai dam cotita, multi barbati nu ating maturitatea asta niciodata...si, bineinteles, exista si femei in aceasta categorie.

mariamunteanu spune:

Exact, Dov. Eu am "cujetat" indelung la imaturitatea masculina si am ajuns la concluzia ca barbatii imaturi asa au fost crescuti in special de mame, sa ramana niste copii intarziati. Iar sotiile accepta din start asta, ca mai apoi sa fie ori coplesite de a fi devenit mamele propriilor partenri, ori de a-i tine cu mana de fier asa cum au fost obisnuiti de mame.

Nu este in regula sa nu fii matur nici la 30 de ani, nici la 40, niciodata. Caci e adevarat, unii nu vor sau nu pot sa se maturizeze niciodata, toata viata sunt in cautari.

Maria

blackpanterro spune:

:) asta asa e. Am vrut numai sa spun ca exista femei care stiu clar ca au javre de barbati langa ele si tot ii iau de barbati.Sau mai vezi pe la tv cupluri necasatorite care se bat ca tampitii si tot stau impreuna.Eu pe astia nu ii inteleg.

Altfel clar nu poti sa stii cum va fi barbatul sau femeia dupa nunta chiar daca au stat impreuna inainte si clar nu poti sa stii cum va fi dupa ani de zile de casnicie, ar fi culmea sa poti vedea toate astea dinainte sa le poti preveni.

Eu habar nu am avut ce barbat imi iau, doar ne-am casatorit dupa 6 luni de stat impreuna.Am simtit doar ca el e The One si atat, cu asta m-am dus inainte.Toti mi-au zis ca sunt nebuna ca fac asta dar eu am mers tot inainte ca si mama, fara sa ascult :)
Am avut noroc mare ca e exact cum trebuie sa fie un sot si un tata dar daca nu era?

Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
A ticket to hell has never been funnier

"If God is willing to destroy evil but not able to do so, then he is not omnipotent/all-powerful.
If he is able to destroy evil but not willing to do so, then he is malevolent.
If he is both able and willing, then whence cometh evil?
If he is neither able nor willing, then why call him God?" - Epicurious

simali spune:

Este cel mai trist mesaj pe care l-am citit. Pentru ca este deosebit de trist sa crezi ca esti 100% frunza in apa destinuloui, ca tu nu poti fe nimic sa schimbi situatia.

Sau faze de genul "ce stim noi", "ce ne bagam noi" sau "ce ne intereseaza pe noi". Este adevarat ca nu sti ce-i in casa omului. Dar sa stai cu ochii deschisi si sa inveti de ORIUNDE poti ORICE poti inseamna sa aduni experienta de viata. Poate uneori inseamna sa te implici, sa sari in ajutor daca ti se cere, etc.

Nu putem face totul. Nu este totul in mainile noastre. Dar atat cat este (si eu cred ca este destul) depinde de noi. Fatalismul asta de tipul ciobanasul din Miorita pe mine ma dispera total.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

dov spune:

ai dreptate SIMALI...nici nu-ti inkipui cata dreptate ai!

inainte de casatoria cu sotul meu, am fost aproape 2 ani cu un tip sa zicem violent...nu a dat in mine efectiv, dar m-a impins o data de ex. m-am lovit cu capul de tocul usii si am cazut ametita...acolo m-a lasat pana mi-am revenit(a motivat prin faptul ca a crezut ca ma prefac)...tot timpul imi submina increderea in mine, si multe multe altele. In final am reusit sa ma desprind(este cumplit de greu, pt ca intr-adevar se creaza acea dependenta intre victima si cel ce o maltrateaza).

Cum am reusit sa ma desprind? in nebunia aia din sufletul si mintea mea, in lupta mea cu acel sentiment de dependenta(ca astia iti cultiva sentimentul ca DOAR cu ei langa tine poti trai bine, etc) am decis ca ccc "cui pe cui se scoate" si uite asa, intr-o seara superba, m-am asezat la masa pe o terasa langa cel care cateva ore mai tarziu ma cerea de sotie...atunci ne vedeam prima data...eu am zis DA. Uite vezi? si habar n-aveam cine era.

1 luna mai tarziu faceam cununia civila. Jumatate de an m-am rugat seara de seara sa reusesc sa-l scot din suflet pe celalalt si sa-l iubesc pe cel ce-mi era sot. si intr-o seara, cine stie cand, s-a intamplat, si am uitat complet de primul.

Casnicia si alegerea mea s-a dovedit mai mult decat inspirata, am fost mai mult decat fericita.

Dupa 10 ani de casnicie, sotul meu a murit. La 32 de ani, in urma unui infarct, in bucataria noastra, sub ochii mei. Fara ca vreodata sa fi dat macar un semn de boala. Pur si simplu...raspunsul medicilor: se mai intampla si asa ceva, foarte rar, dar se intampla.

Si acum sa recapitulam...cat a fost decizia soartei in viata mea, si cat a fost a mea? stii cati de "daca" as putea sa pun? daca nu ma asezam la masa aia in seara aia? daca ziceam nu? daca ziceam da celuilalt?

asa ca DA, cel putin in cazul meu, soarta a hotarat pentru mine.

am luptat impotriva a ce a fost rau in viata mea...m-am uitat in jur, am tras concluzii, m-am mobilizat, am zis ca eu asa nu fac...ei si?
uneori orice ai face nu e sa fie.


A, si tot tu ai dat exemplul cu cel care si-a lasat sotia in padure. Am eu cateva exemple de femei pe care le-am cunoscut, care la tot pasul se agata de santaje de-astea...eu nu sunt sotul lor, dar eu le-as lasa si in fata ursului, si nu traiesc cu ele zi de zi, noapte de noapte.

Nu sunt numai barbatii de vina, au si femeile defectele lor...si apoi, pana nu stai in casa cu cei 2 n-ai de unde sti exact ce se intampla.

Asta nu inseamna ca sunt de acord cu violenta, in niciun fel.

simali spune:

dov, imi pare sincer rau depovestea ta trista.

Dar eu tot cred ca aveai 50% sanse ca si cel de-al doilea iubit sa fie ca primul. Ca este bine, ca principiu de viata sa dai niste timp unei relatii si abia apoi sa faci pasul numit casatorie. Ca sa nu mai vorbesc de copii, ca pe-astia nu poti sa-i returnezi daca te-ai inselat.

Sa-ti spun ca eu imi testam iubitii la munte? Nu trecea testul muntelui terminam cu el. Si habar n-ai cate ies dintr-un om in situatii dificile, mai ales dac-l scoti din oras.
- cand gresesti drumul cauta solutii sau da vina pe tine?
- cand trebuie sa instalam cortul vine si da o mana de ajutor pana la capat?
- dupa ce mancam se ofera sa ajute la vase sau se intinde linistit la soare?
- daca tu mergi mai incet decat el te asteapta sau se tot duce inainte ca si cum n-ati fi impreuna?


"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice