Cat concediu de maternitate este necesar?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 4

Divaaa spune:

Dpdv psihologic, perioada optima de CIC este de 2 ani. Conform studiilor de pana acum (si nu sunt putine la numar!) dar si psihologiei copilului, acesta ajunge la maturare (adica trece de perioada de sugar) abia la 3 ani. Insa, pentru a ramane fara sechele, pentru a nu suferi de complexul de "parasire", el trebuie sa beneficieze de mama lui-langa el, timp de 2 ani.

Insa, ca psiholog la randu-mi, consider ca, avand in vedere circumsantele sociale din zilele noastre, o perioada de 2 ani ar crea dependenta maternala, ceea ce nu ne dorim cu siguranta pentru copiii nostri.
Eu una, am ales perioada de 1 an de zile, poate chiar 1 an si cateva luni, atat cat copilul va avea nevoie.

Importanta este si interactiunea cu ceilalti membri ai familiei, obisnuinta cu persoane de diferite sexe, prieteni de familie, pentru a putea reusi sa-i formati copilului o atitudine sociala sanatoasa fata de ceilalti oameni cu care va trebui sa convietuiasca in definitiv.

De asemenea, importanta este si relatia cu alti copii, inca de la vartse foarte fragede, cum ar fi 3, 4 luni.

Daca toate acestea se regasesc in programul zilnic al micutului, atunci nu aveti de ce sa va faceti griji pentru o perioada postnatala redusa la 1 an.

anangel_lexi spune:

Eu am fost nevoita sa ma intorc la servici cand fetita mea avea 2 luni jumate. Nu-mi permiteam financiar sa mai stau, am prins legea veche cu 800 ron lunar. A ramas sotul cu ea in CIC si inca mai sta cu ea, pana va intra fetita la gradi. Bunicii nu ne pot ajuta, din diferite motive, la cresa nu am gasit loc...Deci nu prea am avut de ales, decat sa ramana sotul cu ea. De ce el? Pentru ca el avea salariu mult mai mic decat cei 800 de ron pe care ii primea lunar in CIC. Daca ramaneam eu, ar fi trebuit sa ne descurcam cu vreo 1200 de ron lunar, ceea ce nu cred ca am fi reusit.

de www.totsites.com/tot/mariacornelia" target="_blank">Maria Cornelia (20.09.2006)
Din ce in ce mai mare
Si primele perlute
EMMA INVINGE cancerul!
Putere si iubire pentru pretioasa Emma!

Mindy spune:

Divaaa, de acord cu tine, dar nu stiu ce sa zic de dependenta maternala.

Oare cand sa fie copii dependenti de mama, daca nu acum cand sunt inca mici.

Nu zic ca mama trebuie sa stea mereu langa ei. Pot sa mai stea si cu un bunic, baby sitter pot fi dusi la gradinita cateva ore pe zi (nu o zi intreaga) sa interactioneze cu alti copii.
Mama se poate intoarce la serviciu (unele o iau pe ulei stand acasa), ideal ar fi un part time - ar ajuta si pentru psihicul mamei.
Eu nu mi-o doresc independenta. Nu acum.
Stiu ca intr-o zi va fi cea mai independenta fata. Si vreau ca asta sa fie o independenta sanatoasa. Nu sa fuga de noi parintii ca din cusca.

Am observat ca parca prea repede ne dorim ca ei sa devina independenti. Prea repede ii punem in patul lor din prima zi ajunsi acasa de la spital.
Zilele trecute m-am trezit ca o invidiez pe cumnata mea care are bb de 2 luni si doarme toata noaptea in patul ei..
Apoi am stat citeva secunde si m-am gandit? stai putin.. ce e asa grozav in asta? ca se odihneste ea! dar copilul?
Cat de bine ii e acolo singur in patul ala imens de lemn? El nu stie sa spuna cat ii este de dor de mami, cat de mult vrea sa ii simta mirosul. A plans de cateva ori 5 minute (conform cartilor de specialitate care spuns sa ii lasi sa planga) dar pe urma s-a linistit, a vazut ca mami nu mai vine ce era sa faca?!
Si probabil ca devine independent ininte de vreme pt ca nu are de ales.

Eu am vrut sa fiu dependenta de mama, dar ea era prea ocupata pt mine. As fi vrut sa dorm cu ea.. sa o simt aproape sa ma simt protejata sa fie mereu cu mine. De multe ori imi spunea 'da crezi ca eu imi mai amintesc ceva de la varsta aia? eram prea obosita sau ocupata atunci'. O inteleg..asa erau vremurile, ne bagau la cresa de la 3 luni, acasa lucrau pe rupte ca nu aveau conditiile de acum, cand sa mai aiba timp de noi?! Dar eu simt ca mi-a lipsit mama. Mult prea mult. Si atunci cand ea ma credea independenta eu nu eram..

lara_c spune:

Citat:

citat din mesajul lui A_driana

si mamicile care n-au nici un ajutor? la ele cine se gandeste? ca daca s-ar reduce cei 2 ani la 6 luni de exemplu, s-ar aplica la toate mamicile...

toate vin la timpul lor si nimic nu este intamplator . . .

Adriana, in USA E 6 SAPTAMANI nu luni, cred ca ar spune ca au prins pe Dumnezeu de un picior daca li s-ar da 6 luni full pay........
Si nici in UK nu e mai bine cu mult.......

Eu nu zic ca e bine...ma gandesc numai la copilasii aia care nu au nici macar sansa de a fi alaptati mai mult de 6 sapt...
Dar si in Ro...e boierie cu 2 ani, serios.Eu nu cred ca as putea sta 2 ani acasa, dar depinde de fiecare, normal

Lara
Erinn's mummy
http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/Wedding?feat=directlink
http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/ErinnKendall?feat=directlink
http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/AroundTheWorld?feat=directlink

www.onetruemedia.com/shared?p=7a28966e1c7a95b174b0df&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">My stars

pisigri spune:

Eu cred ca trebuie sa ne mentinem undeva in zona de mijloc in ceea ce priveste statul acasa cu copilul. In RO nu mi se pare nici o afacere sa te intorci la job inainte de 2 ani daca nu ai un bunic pensionar sau o persoana de suuuuper incredere care sa stea cu copilul, sau daca alaptezi.
Eu nu-s fanatica pro-alaptat, dar daca reusesc sa fac asta, nu mi-as priva copilul de acest drept ca sa ma intorc la job.
De asemeni, nici sa ma pici cu ceara nu as chema o bona oarecare sa vina sa stea cu Ilinca mai ales cind e asa de mica. Cu toate recomandarile din lume, cum poti sa ai incredere intr-o persoana practic necunoscuta? Numai gindul la asta acum, cind Ilinca are doar o luna si ceva, face sa mi se zbirleasca parul pe spinare.
Da, daca as fi cu adevarat fortata de imprejurari sa ma intorc la servici, as face-o dar nu mai devreme de 6 luni, si doar daca as gasi o cresa care sa imi convina, unde sa las copilul. Dar sincer, si in maternitate, alea 24 de ore cit a stat la "nou-nascuti" si am mers numai sa o vizitez si sa ma fac ca o alaptez, m-am urcat pe pereti cind am vazut ca lasau copiii aia sa plinga. Plinge si cu mine, are colici sau e nervoasa, dar stiu ca sint acolo pt ea chiar daca o las uneori in patut si doar o mingii si o ating, stiu ca nu i se intimpla nimic rau, stiu ca nu e bolnava, stiu ca plinge din cutare cauza, si desi mi-e mila de ea sint linistita.

Pe de alta parte nici nu as putea sa stau cu ea lipita de mine non stop. e o binecuvintare cind vine tati acasa si stiu ca o mai ia si el in brate daca are colici, ca responsabilitatea se imparte si ca pot sa fac un dus din cap pina-n picioare, nu pe bucati, de teama ca se trezeste si nu pot sa ajung linga ea imediat ce are nevoie de mine. Nu sint de acord cu dormitul cu bebelusul in pat, oricit s-ar spune ca e mai comod pt mama si mai natural, oricit ni s-ar da exemplul felului in care sint crescuti puii de animale. Nu de alta, dar si pisica si cateaua isi mai calca din greseala cite un pui... si cred ca oboseala fizica si psihica acumulata in timp creste riscul unor accidente. De asemeni, oricit de romantic mi s-a parut la inceput, nu sint nici persoana potrivita pentru a purta copilul in wrap. cred ca poti sa raspunzi nevoilor de siguranta si afectiune ale copilului si fara sa te transformi in mama-cangur.

eu am fost copil de-ala de ma-sa s-a intors la servici la 3 luni, ca asa trebuia. nu ma simt traumatizata pe chestia asta. Dar atunci nu se putea mai mult. acum, daca se poate, mi se pare cam egoist sa fugi ca impuscata de linga copil, daca de fapt ti-ai permite sa mai stai cu el pina mai creste putin.

if you can't say something nice, then don't say nothing at all
http://pisigri.blogspot.com/

tora97 spune:

vreo 18 luni pt mine (dupa ma urcam pe pereti) si vreo 18 ani pt copil... observ ca si la 11 si la 15 as avea nevoie sa stau acasa pentru a i supraveghea, indruma, verifica

TORA,RUFUS si cele 3 minuni ale lor
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez

CricketS spune:

Dragelor, eu cred ca dupa ce terminam scolile si pana la pensie - serviciul ne mananca o mare parte din timp (nu ca ar fi nefiresc, Doamne fereste), iar anii trec atat de repede peste noi - ca nici nu ne dam seama. Si mai stiu ca sunt tot felul de constrangeri si motive pentru a-i lasa pe micuti in grija altora, insa eu am decis sa-mi petrec 2 ani alaturi de minunea noastra, pentru ca nu mi-i va da nimeni inapoi si oricum trec atat de repede.

Crinuta mama de mamaruta

natynic spune:

Nu pun in discutie cazurile (totusi fericite, zic eu) in care exista ajutor din familie-bunici...
2 ani de stat acasa poate fi insuportabil de mult sau inacceptabil de putin, aici depinde nu numai de la situatie la situatie ci si de la femeie la femeie. Exista locuri de munca ce iata, chiar si intr-un mod subtil si "neoficial", sunt puse in pericol de absenta indelungata. Exista profesii (asa e si a mea) in care absenta prelungita poate fi un mare handicap, chiar daca postul e sigur si te asteapta...Inainte sa nasc, credeam ca nu voi rezista nici 6 luni acasa, cu toate ca nu aveam niciun ajutor. Dupa...surpriza! Tocmai pt ca nu am avut ajutor, pt ca am fost mai mereu singura cu fetita, pt ca o caram dupa mine peste tot (cumparaturi, posta, coafor, circa financiara, etc, etc, etc) mi-am dat seama ca nu o pot lasa asa usor cu cineva strain. Pe de alta parte, de la serviciu incepusera si pt mine presiuni FF subtile si (din punctul lor de vedere) justificate.

Am ales varianta unei crese particulare ce pare f ok si incomparabil mai buna decat o bona, o persoana pana la urma straina, cu o pregatire indoielnica de day care (ca, sa fim seriosi, in Romania asa au majoritatea). Iulia merge acolo de 10 zile, de la 1 an si 2 luni. Sa nu credeti ca mi-e simplu...si cat am plans de m-am rupt la inceput...si cum tremur cand sun acolo sa intreb ce face...si ma intreb in paranoia mea daca nu sunt mintita ca e bine, chit ca o gasesc zambitoare si vioaie. Cred insa ca, in conditiile in care am facut cel mai suportabil compromis pe care il puteam vedea, pentru ea e cel mai bine. E bine ingrijita, de persoane cu experienta, e in colectivitate, se joaca cu alti copii (eu frati/surori nu-i mai pot face).
Din ce am citit, sistemul finlandez mi se pare cel si cel mai rezonabil. Oricum, indiferent cat timp si cata indemnizatie ar aloca statul...se poate discuta la nesfarsit cat e de echitabil sau nu...ceea ce conteaza cel mai mult este ca trebuie dezvoltate si la noi mai bine, mult mai bine, sistemele de day care-crese de stat, crese private, familii-crese, mame de zi, orice forma.
P.S. Nici eu nu sunt, sub nicio forma, de acord cu ideea de a-ti lau copilul la serviciu. In afara de variantele (putine) de lucru la domiciliu, cred ca e o situatie in care nici mama buna numai esti dar nici profesionista...ci faci o rasoleala din totul.

Naty
mamica Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008)
DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!
www.onetruemedia.com/shared?p=7f4020c8ca8fe8c9c90c20&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Primul an al Iuliei...

nushulica spune:

Citat:

citat din mesajul lui CricketS

Dragelor, eu cred ca dupa ce terminam scolile si pana la pensie - serviciul ne mananca o mare parte din timp (nu ca ar fi nefiresc, Doamne fereste), iar anii trec atat de repede peste noi - ca nici nu ne dam seama. Si mai stiu ca sunt tot felul de constrangeri si motive pentru a-i lasa pe micuti in grija altora, insa eu am decis sa-mi petrec 2 ani alaturi de minunea noastra, pentru ca nu mi-i va da nimeni inapoi si oricum trec atat de repede.

Crinuta mama de mamaruta