Se apropie scoala;lipsa motivatie,ambitie,rabdare.

carolinah spune:

Si fata mea cea mare merge la scoala in toamna. Acum e la grupa pregatitoare. Si cred ca am mai povestit eu pe aici ce s-a intamplat, dar reiau.

Intr-o zi gasesc in caietul ei de corespondenta cum ca e in urma grupei, copiii din grupa au ajuns la lit e de mana!!! What??? Cum adica? Adica au facut pe a, b, c, d si acum fac pe e si fata mea nu are chef si talent nici de bastonase, ce litere... Si sa exersam cu ea acasa!

Panica! Apuca-te cu ea de litere de mana. Vreo saptamana am chinuit-o acasa pana m-am trezit si am facut un scandal urias la gradi! Ce litere de mana la gradi, si invatate in ordinea asta? Ca de ex b de mana se face la scoala in semestrul 2!!! Sa ii invete ce e in programa de gradinita, nu de astea! In fine, au renuntat, se pare ca o faceau la presiunea unor parinti idioti care voiau sa-si scoata copiii genii, nu alta! Eu vreau copil fericit si normal, nu geniu...

Dar ca sa fiu on topic complet, de atunci fata face teme acasa, mai mult ca sa se invete cu sistemul, fara a avea presiunea din cl I. I-am luat un caiet de exercitii grafice pt grupa pregatitoare si face de acolo cate 2 pagini, cu mama. Face in fiecare zi cand nu are alta activitate. Cam 30 de min, in general. Dar mai mult de responsabilizare, nu de altceva. Ca i se spune ce are de facut si o lasa sa faca: mai urat, mai frumos, mai cu chef, mai fara, mai repede, mai incet, cum o fi! In ideea ca la anul va fi obisnuita si cand chiar va avea de facut lectii, sa nu se simta chinuita. Ca acum le face, nu le face, nu e o problema, dar la anu'...

Si suntem deja la al doilea caiet de exercitii grafice si unele chestii ii plac mult, ca trebuie sa faca propozitii, sa redea mesaje din povesti, sa coloreze, ii place. Nu ii place sa faca bastonase. Nici mie, dar ce naiba sa facem!

buciurlerica spune:

Ma bucur ca subiectul a starnit interesul mai multor mamici.Intr-adevar, depinde de copil.Unii fac activitati asemanatoare celor de clasa I cu placere, altii impinsi de la spate- fara chef, fara ambitie. Fetita mea face parte din categoria a doua.Ce vreau eu sa va intreb, daca copilul scrie elementul grafic dar nu respecta neaparat spatiul in care trebuie sa se incadreze, sau liniile sunt mai strambe cand ele trebuie sa fie drepte, cifrele in caietul de mate sunt unele o.k., altele mari, altele mici, deci in general scriul este mai neglijent, daca scrie cu pix cu gel face o multime de urme intrucat viseza cu pixul deschis, coloratul cel mai adesea depaseste conturul, intrucat nu ii place, toate acestea sunt semne ca nu este copilul pregatit de scoala? Sau este normal si sunt la fel si alti copii? Ma gandesc ca poate sunt pretentioasa, poate o fortez. La gradi, scrie f.neglijent. De aceea o pun sa scrie acasa.I-am explicat ca daca la gradi ar fi atenta, si si-ar da silinta sa faca frumos ce are de facut, acasa doar s-ar juca. Dar nu obtin nimic. Imi spune ca se grabeste si de aceea iese urat. Acasa, daca stau langa ea, este mai motivata.Daca plec, ii zboara mintea, numaidecat. Oare se corecteaza la scoala aceste lucruri? Sau nu este pregatita de scoala?

filofteia spune:

Dar cati ani are fetita ta?
Nu o mai lasa sa scrie cu pixul, este stiut ca deformeaza scrisul. Cel mai bine este sa scrie cu creionul. Pentru ca la noi se obisnuieste stiloul poti sa-i dai si stilou, sau macar pix cu cerneala.
Fiimiu nici acum nu se incadreaza cu scrisul (reamintesc...clasa aII-a), cel putin la matematica nici macar in patratica aia nu se incadreaza.
Majoritatea invatatoarelor nu mai pun accent pe ortografie, important este sa fie corect si citet.

Uite aici, cum imi faceam eu probleme daca fiimiu este pregatit de clasa I. S-a dovedit pregatit, dupa parerea mea, dupa a altora nu, pentru ca n-a abut fb pe linie.
http://www.didactic.ro/forum/viewtopic.php?t=4848
Anul acesta insa a evoluat foarte mult (aproape ca nu se mai cunoaste diferenta intre el si cei cu un an mai mari din clasa... nici macar la inaltime ), iar la anul sunt convinsa ca va ajunge si va depasi nivelul celor care in clasa I stiau sa scrie si sa citeasca cursiv.

Noa spune:

Probabil ai vrut sa spui caligrafie.
Eu cred ca e absolut normal ca un copil la 6-7 ani sa scrie usor tremurat, sa mai greseasca spatiul, sa mai murdareasca foaia etc.
E normal sa vrem ca un copil sa scrie perfect liniutele alea la fel ca un adult? Daca ne dorim asta inseamna ca noi avem o problema.

filofteia spune:

Da, da

buciurlerica spune:

Multumesc Filofteia.Fetita are 6,3 ani.Sta bine cu memoria mai ales cea vizuala,sta bine la capitolul poezii, engleza, culori, numere 1,10 si invers.Numara aproape perfect pana la 100-din proprie initiativa. Adunari,scaderi pe degete.Vocabularul este bun.Se orienteaza in spatiu si timp.Face in general fisele care nu sunt monotone. Problema este cu indemanarea .Nu este numai scrisul.Este si desenatul, coloratul, pictatul, decupatul, plastelina. Se imbraca, dezbraca singura dar iti trebuie nervi de otel pana termina,si trebuie retus-ridicat dress-ul, varat maieul bine in dress,inchis nasturi la blugi etc. Acum deprindem legatul sireturilor, se descurca.In privinta desenului, se intelege ce a vrut sa redea, desi oamenii sunt oarecum extraterestrii, si disproportionati,dar ce strica este coloratul neuniform si peste contur.Se spunea pe celalalt forum despre ce poate sa faca copilul.-Sa se descurce, sa ceara ajutor la nevoie,sa colaboreze cu ceilalti copii.Si aici avem probleme.Este f.timida si din timiditate nu face anumite lucruri cum ar fi-colaborare, cerut ajutor- nu cu oricine.
Dar oare nu va gasi d-na invatatoare cheita necesara- pe care nu a gasit-o educatoarea? Si mai intreb ceva ce inseamna sa stea concentrat 45 min. Nu depinde si de subiect-tema? Daca este sau nu captivanta activitatea?

happiness spune:

Ba da,depinde foarte tare ce fel de activitate este.La dans,de exemplu,fetita mea sta concentrata nu 45,ci 60 de minute,dar desigur ii place la nebunie ,nu sta nemiscata,si in plus are un antrenor foarte exigent dar si apropiat de ei,care a stiut sa o incurajeze si sa o motiveze.Nu stiu daca la scoala va sta ca la dans....Daca va gasi doamna ceva super interesant cred ca da,plus ca deja va avea 7 ani si cateva luni la clasa I,deci sper sa fie ok.Recomand oricui dansul,sau un sport in general,pentru a mari puterea de atentie si de concentrare a copilului.Fetita mea s-a schimbat mult in bine dupa orele de dans.A invatat sa fie punctuala,sa fie atenta ,sa se concentreze ca altfel nu prinde pasii,sa nu lipseasca pentru a nu pierde ritmul(nici bolnava nu vrea sa piarda orele..),sa colaboreze cu alti copii inainte de filmari si spectacole,sa socializeze.Spectacolele au facut-o mai indrazneata si mai dezinvolta,i-au dat incredere in ea.Cred ca si datorita dansului,si datorita eforturilor de acasa si de la gradi,clasa I va fi mai usoara.Dar de ce sa mearga la 6 ani la scoala?

filofteia spune:

Depinde cat de bine o cunoasteti pe invatatoare. Dar eu spun sa nu te astepti la prea multe nici de la invatatoare. Mai depinde foarte mult de cati vor fi in clasa. (clasele sunt de la 15 la 30) Nu te astepta ca invatatoarea sa stea sa lucreze prea atent cu fiecare copil, caci nu are timp.
Concentrarea in cele 45 de minute iar depinde de invatatoare. Spre exemplu invatatoarea noastra le mai accepta si acum copiilor momente de relaxare in timpul orei. In clasa I erau copii care se plimbau prin clasa in timpul orei.
Dupa cum spui, ca este timida, sincer eu as mai amana-o un an. Foarte mult conteaza cum se va integra, daca poate sa faca echipa cu alti copii, iar un an din punctul asta de vedere conteaza foarte mult.
Modul in care este pregatita sa relationeze cu celelalte persoane din jur conteaza foarte mult la scoala, mai mult decat daca poate sa se incadreze la desen.
Un copil timid este bine sa fie mai mare decat ceilalti ca sa nu fie victima lor, parerea mea.
Dar tu stii sa-ti apreciezi cel mai bine fetita.

Eu in locul tau nu mi-as face probleme ca nu srie liniutele drept ci daca va fi destul de puternica sa nu cada victima celorlalti copii.

O sa spui ca nici al meu nu avea mai mult, dar baietelul meu nu este un copil timid, este un copil cu opinie, cu atitudine, pacifist (cum spune el), zapacit. Un copil caruia nu-i este teama sa spuna ce-l doare, ba chiar are o parere foarte buna despre el. Din aceste considerente eu l-am dat la 6 ani si 9 luni, ca sa poata fi modelat mai usor. Este un copil care trebuie ajustat din mers.

buciurlerica spune:

"Eu in locul tau nu mi-as face probleme ca nu srie liniutele drept ci daca va fi destul de puternica sa nu cada victima celorlalti copii."
Filofteia ai pus punctul pe "i".Asta este poate suferinta mea cea mai mare.Adesea se intampla ca alti copii sa profite de timiditatea ei si lipsa de reactie.S-a nimerit ca este printre cei mai mici din grupa. Cred ca s-a ras uneori de ea si de lucrarile ei. Are vreo doua fetite pe care le numeste prietenele ei. Ele i-au aratat atentie, s-au jucat cu ea, au fost la noi in casa si noi la ele, dar chiar si ele isi exerseaza uneori personalitatea pe fetita mea. Pe restul copiilor din grupa ii evita. Eu am incercat sa o sensibilizez pe educatoare sa ii dea mai multa atentie. Nu am reusit, mi-a intors vorbele, le-a interpretat ca un repros, si ca atare nu colaboram prea bine .
Te-as ruga sa-mi mai dai sfaturi si in acest sens, tu sau alte mamici.Am incercat si noi dansul - cum spunea Happiness, exact pentru a vedea/spori puterea de concentrare,atentia. Din pacate nu este suficient de atenta si concentrata pentru a prinde pasii corect si a tine ritmul, sau nu are ureche muzicala, sau nu ii place suficient. Trebuie sa gasim altceva.

filofteia spune:

Este greu de dat sfaturi.
Daca ai observat-o pe fetita ta in relatia cu cele doua prietene, puteti sta de vorba despre asta, sa-i spui tu cam cum ar trebui sa reactioneze dar fara repros.

EU pot doar sa-ti spun cum am procedat eu...daca este bine, nu pot spune.
Fiimiu este un copil "cu gura mare" el tot timpul spune ce are de spus, asa ca ii spun mereu ca "limba dulce multa aduce" ca trebuie sa vorbeasca frumos cu copiii, ca pe degeaba este el pacifist daca ii mai iese cate un cuvant urat. A inceput sa dea roade.
Mereu i-am spus ca daca el va dovedi ca-l doare ceea ce ii spun ceilalti, acestia vor insista si mai mult, dar daca se arata indiferent il vor lasa in pace.
Daca are probleme cu vreun copil sa-mi spuna mie si sa incerce sa ocoleasca copilul respectiv.
Al meu fiind mai zapacit de cate ori au aparut probleme cu vreun copil am "desfacut firul in patru" si i-am aratat unde a gresit si el si cum ar fi fost bine sa reactioneze astfel incat conflictul sa nu degenereze.
Nu i-am sarit in ajutor decat daca lucrurile persistau sau deveneau grave. Dar stie ca in mine are un aliat permanent. Inclusiv i-am spus ca nici un profesor/profesoara/invatator/invatatoare nu are voie sa-i vorbeasca urat, sa rada de el, sa-l bata... sa-mi spuna mie, chiar daca este amenintat sa nu spuna ca va fi batut, caci impreuna vom gasi solutii de rezolvare a problemelor aparute.

In anul pregatitor l-am implicat in multe activitati extrascolare... engleza, canto, dans, pian, fara pretentii de performanta. Avea o ora in fiecare dupa-amiaza pe care o petrecea la una din activitatile astea. La nici una din ele nu faceam acasa ceva. I-a prins bine pentru scoala, pentru ca avea profesori diferiti, colegi diferiti, prin urmare reactii diferite.
Si acum este implicat in activitati extrascolare din motivul de a-si dezvolta orizontul, de a reactiona cu copiii care au aceleasi preocupari ca si el.