Neascultare la 3-4 ani

simali spune:

Ai intuit perfect. Eu eram exact ca fiica ta. Ma regasesc in fiecare situatie. Am avut insa noroc cu o mama foarte... cred ca lenesa. Ea chiar nu-si facea griji niciodata desi, privind in urma cred ca ar fi avut de ce sa o faca. Asta mi-a dat foarte multa libertate. Totusi in ciuda faptului ca ma bagam in fel de fel de buclucuri aveam si un fel de dar special de a iesi singura singurica din ele. Si inca ceva: invatam din greseli; nu am facut niciodata o prostie de doua ori si ma deranja ca adultii nu remarca asta. Pentru ca eu consideram ca astfel le arat ca se poate avea incredere in mine. Evident erau tot timpul altele de incercat dar nu erau aceleasi, nu? Inseamna ca, cel putin teoretic, dupa ce le-ai cam facut pe toate, ajungi la intelepciune. Eu mai cred si astazi chestia asta.

Faza cu dusul la straini pentru bani... o recunosc. Mie-mi ciuguleau din palma toti adultii (toti care nu-mi erau parinti sau bunici ca bunicul de pilda imi spunea "cand vei pleca tu de la mine - voia sa spuna dupa vacanta - o sa-ti scot urmele cu tarnacopul"). Stiam domnule sa pun problema. Iti dai seama ca in Balcani asta e o maaaare calitate. La cate autoritati crezi ca am fost eu in viata mea cu o problema si am plecat cu ea nerezolvata, oricat de imposibila parea? Ba chiar in cele mai bune relatii cu rezolvatorul?

Totusi cred ca un astfel de temperament are mare nevoie de o structura. De niste reguli, dar in acelasi timp de flexibilitate. Adica ora de culcare e 9. Bine. Dar ma lasi sa termin ce-am inceput chiar daca asta inseamna ca se face 10. Are suficienta energie pentru a face fata, nu te teme. A... si nu trebuie sa simta ca te dai sefa. Copilul nu se da sef daca nu te dai tu sef (faza cu bunicu' e un exemplu clar de cum reactioneaza un astfel de copil cand incerci sa-i pui piciorul pe gat). In management se numeste "Conducere participativa" si este un stil in care care toata lumea are un cuvant de spus. Trebuie sa-i ceri parerea in chestiuni care o privesc (daca i-ai cere parerea in chestiuni care nu o privesc ar fi de doua ori mai fericita dar nu-ti recomand pentru ca oricum tinde sa-si bage mult prea des nasul une nu-i fierbe oala). Nimic nu e mai groaznic pentru ea decat sa se simta OBLIGATA. Daca VREA EA... asta-i altceva. De-aia mani****rea si cointeresarea/sensibilizarea pe o anumita problema functioneaza cel mai bine.

Si cat mai multe povesti cu personaje pozitive si demne de urmat; i-as citi la varsta ei "Cheita de aur sau aventurile lui Buratino" de Tolstoi (pentru ca sunt toti omuleti bravi care ies din multe incurcaturi in care s-au varat singuri), seria cu Ursuletul Padington (pentru ca este despre un ursulet foarte manierat), Mary Poppins (poate sa fie cam devreme dar poate si sa nu fie... incearca, daca sta continui, daca nu renunti).

Eu cred ca tu esti mama perfecta pentru un copil ca ea. Pentru ca firea ta o tempereaza oarecum. Ea te observa tot timpul si o sa incerce, atat cat va putea sa fie ca tine. O sa-i iasa evident varianta propie, dar tot va fi un progres. In timp va invata si ea sa-si mai tina caii. Vine scoala oricum. Cauta-i o invatatoare tanara si intelegatoare. Sa nu faci greseala de a o da la o tipa autoritara pe ideea ca o struneste. O tipa autoritara o sa scoata din ea ce e mai rau si cam atat. E... dac-ai gasi o mana de fier intr-o manusa de catifea... ar fi ideal.

Si ai dreptate ... amandoua ne simtim ca niste closti care au clocit ouale altor pasari. Nu ne putem pune in locul lor pentru ca nu le intelegem mereu rationamentul. Si asta este frustrant. Eu de pilda nu voi inteleg niciodata cum cineva poate alege sa stea sa-si faca o mie de griji pentru orice in loc sa exploreze lumea asta atat de fascinanta. Trebuie sa recunosti insa un lucru: macar nu ne plictisim. La tine e chiar ceva mai mult decat atat, recunosc.



"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice