Durere mare si tradare
Raspunsuri - Pagina 10
violeta69 spune:
andrusca,o sa ai zile mai bune si zile mai putin bune
...e normal!
totul e sa stii ca nu esti singura si pt copii tai tb. sa fii bine si puternica,
Alaturi de EMMA 
Alaturi de SONIA
si MIHAITA are nevoie de noi,BLOGUL LUI MIHAITA
si nu in ultimul rand donu'Bodo
Vio 
,mamica lui MIHNEA 
viitor "descoperitor" de infinit
Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!
lisaelisa spune:
Ma bucur ca ai inceput sa te simti mai bine.
Chiar si atunci cand vei avea zile grele, la noi, vei gasi totdeauna o vorba buna.
lisaelisa
mami de Ancuta 
ingeras dragalas
Lorenyy spune:
Ruxij,nu neaparat acesta a fost motivul,dar unul dintre motive,da....Probabil nu am fost inteleasa,sau nu am fost prea explicita,sau fiecare intelege ce vrea...deh!
andrusca13 spune:
Buna fetelor,
Hristos a inviat. Nu am mai scris pentru ca pur si simplu nu am avut ce spune. Situatia noastra este aceeasi, el sta cu chirie dar vine la copii aproape in fiecare zi. De paste a venit la noi, l-am facut impreuna pentru ca copii sa nu simta ruptura. Nu vorbim aproape nimic, suntem doi straini. Am incercat sa-mi fac ordine in suflet, sa-mi dau seama ce sentimente mai am pentru el si mi-am dat seama ca de iubire nu mai poate fi vorba. Actele de divort nu le-am bagat pentru ca nu stiu de ce dar NU POT. Nu stiu ce ma mai tine, chiar vreau sa termin aceasta casnicie pentru ca stiu sigur ca nu va mai fi nimic. El nu va mai fi niciodata ce a fost, dar totusi.... nu inteleg ce ma mai tine. Acum doua zile eram cu totii in curte si am vrut sa-l dau pe baietel in leagan iar el m-a inpins si s-a dus la TATA si l-a luat de mana ca sa-l dea el in leagan. Aceste lucruri cred ca ma fac sa dau inapoi, dar nicidecum sa-l iert. Sunt intr-o perioada in care incerc sa ma adun, sa ma resemnez si sa merg mai departe dar pur si simplu nu stiu cum sa o fac.
Va pup, Andreea
Deus spune:
daca copii simt ca voi va urati sau mai grav daca va vorbiti de rau sunt in ceata si nu stiu catre cine sa se indrepte! Ei sunt copii si va iubesc pe amandoi, este important ca ei sa stie ca voi si daca divortati de ei nu divorteaza nimeni! Ca tata o sa fie tata mereu si mama la fel. Daca le este teama ca-l vor pierde pe tata te vor mai impinge si cu alte ocazii si vor suferi. Din pacate putini oameni sunt capabili sa divorteze si sa termine o relatie civilizat din cauza ca se petrec multe mizerii care duc la ruptura. Daca poti tu sa iti clarifici sentimentele, sa sti exact cum stai = nu-l mai iubesc, nu mai poate sa fie sotul meu, dar, sa-l ierti pentru ca a fost un sot slab si sa incerci de dragul copiilor sa faci despartirea civilizata si chiar sa pastrezi legatura cu el copii nu vor suferi asa de tare.
Imi pare rau ca treceti prin asta, sper sa va gasiti linistea.
www.de-azi.ro
poze familia mea
inspiratie, dragoste, putere ... pentru oricine crede ca nu mai poate...
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
http://www.youtube.com/watch?v=vMCnjMbUOFg
andrusca13 spune:
Deus, nu poate fi vorba de vorbit de rau si nici de ura. Nu ne-am certat in fata lor si nici nu am discutat. El vine aproape zilnic la ei, eu ma comport ca si cand nu s-a intamplat nimic, copii nu-si dau prea bine seama ce se intmapla. Fetita fiind mai mare intelege mai multe, mai ales ca el a dus-o acolo unde sta. Dupa aceea m-a bombardat cu mii de intrebari dar eu zic ca le-am facut fata si ea a inteles. Baietelul are doar un anisor si cateva luni, iar faptul ca l-a vrut pe el sa-l dea in leagan tine de nevoia de tata mai mult. Sper ca va fi bine, ca ei sa nu sufere. Cu fetita merg la psiholog, ma gandesc ca un specialist stie mai bine sa pregateasca un copil pentru despartirea parintilor... Doamne ajuta, sa fie bine!
giulia71 spune:
Andreea, din cate am vazut sotul tau sufera de ceva probleme mentale pentru care banuiesc ca ia si ceva tratament. Esti sigura ca nu are din nou probleme?
Nu incerc sa-i caut scuze, dar ma gandesc ca nu cumva "iesirile" lui sa nu fie din cauza bolii de baza mixate si cu alcool din abundenta?!
Repet, nu-i caut scuza, dar este posibil ca rezidurile bolii, tratamentul pe care-l ia+alcoolul sa dea acest comportament destructiv de care da dovada.
In acest caz, vad in sotul tau o persoana care are nevoie de ajutor medical.
Sper ca nu te-am suparat
uneori gandesc prea mult....
andrusca13 spune:
Giulia, m-am gandit mereu ca poate fi si din cauza bolii. Am vorbit cu un doctor si mi-a spus ca este si boala de vina dar asta nu este o scuza. Eu l-am intrebat pe el mereu, cum se simte chiar l-am rugat sa-mi spuna daca crede ca ceva nu este in regula cu el. As fi acceptat si chiar l-as fi ajutat daca acest episod de ratacire ar fi fost cauzat de boala. Dar sincer nu stiu ce sa cred... El mereu a zis ca e bine ca totul e in regula. Numai el poate sa-si dea seama dar el nu vorbeste, nu spune absolut nimic. Bineanteles ca bautura cu tratamentul pe care il ia nu au cum sa-i faca bine dar el nu intelege. NU VREA si cu asta basta. In cazul acesta ce as mai putea face eu? Poate ca si boala lui ma tine pe loc si nu pot sa iau o decizie definitiva. Chiar daca mi-a facut atata rau eu vreau sa-l ajut, pentru ca stiu ca este cumplit sa suferi de o astfel de boala dar el nu ma lasa sa fac nimic, nu comunica absolut deloc.
Sa stii ca nu ma supar, imi dau seama ca ai citit si subiectele postate de mine cu ceva timp in urma.
Alex2 spune:
Andrusca, sincer, imi pare rau ca treci prin asa ceva. Nu am inteles insa de ce boala sufera el, de o gasesti ca o scuza. Dar un om cu probleme, plus alcoolic, are sigur nevoie de ajutor. In fine, partea aceasta ar trebui sa te preocuoe mai putin acum. Nu cred ca se va schimba vreodata.
Daca nu te simti in stare "acum" sa bagi actele de divort, nu te gandi numai la aceasta parte. Conteaza linistea ta, si conteaza sa gasesti putere in tine sa faci si acest pas intr-o zi.
Alexandru, tati de 3 copii perfecti
(un baietel nazdravan, o fetita mica luptatoare, si un ingeras in cer)
_
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
giulia71 spune:
Andreea, sustin si eu ideea de a lasa la o parte actele de divort pentru o perioada si a incerca, pe cat poti, daca se poate cumva detasata, a-l "studia" pe sotul tau. Nu va fi usor caci esti mult implicata emotional, dar incearca, vezi ce comportament are, poate este totusi usor afectat din cauza bolii. Atunci s-ar expplica oarecum acest comportament deviant sexual.
Ma mai gandesc la ceva, cumva fiind lovit de boala sa aiba aceasta nevoie de a i se confirma sexualitatea, fara a se gandi la consecintele ce implica acestor evadari?!
Stiu si repet, este dureros pentru tine ca sotie si mama sa incerci sa-i gasesti scuze, dar ma gandesc ca acest comportament sa aiba ca si cauza boala in sine. Nici un medic nu poate stii ce gandeste mai ales daca pacientul nu comunica.
In anumite boli psihice, psihozele in speta, pot aparea anumite "evadari" chiar daca subiectul aparent duce o viata perfect normala, "evadari" de care este constient, le ascunde dar nu estimeaza corect consecintele in cazul in care acestea ar putea fi depistate.
Repet Andreea, nu gasesc scuze sotului tau, dar boala psihica este foarte perfida si ca atare consecintele anumitor "scapari" pot avea uneori caracter devastator.
Te pup si Dumnezeu sa-ti dea intelepciunea de a face ce este bine pentru tine si puii tai.
uneori gandesc prea mult....